30 de minute

Daca nu merge de prima data, renunta si a 2 oara.

Soferul masinii Audi de teren 4×4 se baga in fata mea fara sa semnalizeze. Pentru o secunda imi trece prin cap sa nu pun frana si sa intru in tractorul de Chelsea. Bautura Hydralyte de pe bordul masinei conduse de un tip chel va ramane orfana de electrolytes.

Masini faine, spatioase, pana si din spate arata bine. Cred ca intentionat producatorii de masini depun efort la fel de mare in a se asigura ca masinile arata bine si din spate,nu doar din fata.Cand esti in spate nu ai de ales decat sa te uiti la masina din fata.

Poate e ceva sexual, cand mergi pe strada si vezi o femeie cu un posterior sexy ,involuntar te uiti pentru cateva secunde si apoi te critici singur. Diferenta cand vine vorba de masini este ca esti invitat sa te uiti si sa doresti. Preotul te intreba ce motor avea.

In timp ce ma intrebam daca producatorii de masini lucreaza in tandem cu cei care monteaza motorul si restul echipamentului intr-o masina, ma suna seful si ma trimite la o alta locatie.

-Daca tot esti in zona, opreste-te si acolo. Nu au programare,le-am spus ca ajungi in maxim o ora. E un club privat.

Ma uit la ceasul masinii, e doar 3 si 17 minute si sper ca asta va fi ultima locatie pentru mine. Spiritul meu si ceasul de la masina asta arata de parca au fost fabricate in Coreea de Nord.

Ajung la adresa 30 de minute mai tarziu si ma invart de cateva ori sa vad daca gasesc un loc de parcare gratis. Locurile de parcare gratuite in centrul Londrei sunt ca zodiacul zilnic, lumea il citeste, stie ca nu are sens dar tot cred ca poate,poate este ceva real acolo.

Parchez pe o strada alaturata si platesc parcarea pentru 30 de minute si pentru a fi sigur ca stiu cand imi expira parcarea ,notez pe formularul oficial la ce ora am ajuns si cat a costat parcarea.

Ajuns in fata cladirii inspectez cum arata fatada si lumea din jur. Firmele care se afla in zone bune primesc automat in jur de 7% extra. La fel fac si mecanicii auto, daca ai o masina scumpa deja iti pun o taxa extra pentru ca ai o masina scumpa.
Nu stiu cat de crestina este practica asta ,insa toti o practica si nu ma simt vinovat. Compasul meu moral se rezuma la a nu avea probleme.

Cladirea arata de parca a fost renovata ultima data prin anii 1990 si optimist sun la usa. Ma dau un pas in spate pentru a da sansa camerei de securitate sa ma vada mai bine.

Aud bazaitul si deschid usa discret cu piciorul. Nu sufar de germofobie, insa in meseria mea cand intalnesti o gramada de lume si atingi o gramada de obiecte, stiu cat costa o sticluta de gel antibacterial.

Ca sa deschizi o usa cu piciorul fara sa atragi atentia, iti pui calcaiul la baza usii si apesi pe usa ca pe o pedala.Ai de ales intre a folosi umarul sau un servetel de hartie.

Ajung intr-un hol mic in forma de T cu tapet din anii 70 .Acesta se conecteaza cu o receptie mare, fara lumina naturala. Ma uit la tavan si caut cu privirea sursa luminii in timp ce ma gandesc ca prin bocancii mei, care au varf de tabla ,simt un covor care a decedat de mult timp.

In receptie, un individ un jur de 45 de ani imbracat intr-un tricou vechi (sau tricoul il purta pe el )isi desprinde privirea de pe perete si se uita la mine. Imi spune :

-Andrew nu e disponibil dar fiul lui e pe drum, ajunge imediat.

Se intoarce la privitul coltului de tavan si imi ofera the ignore treatment cu care sunt obisnuit de la receptionisti. Eu incep sa calculez cat timp mai pot astepta inainte sa plec ,fara sa intalnesc propietarul daca mai intarzie mult.

Cand cineva spune ca e pe drum, de obicei inseamna ca nici macar nu au plecat sau se pregatesc de plecare ca sa te intalneasca.

Receptionistul ma ignora complet si dupa cateva minute devin curios ,oare la ce se uita asa atent. Incerc sa nu intru in zona receptionistilor, dar practic vorbind,receptia in sine era un bar de 2 metri lungime intr-o camera de 5×7 metri.

Un televizor agatat unde peretele intalneste tavanul difuzeaza un film porno. Ma retrag inapoi in zona mea si incerc din greu sa nu rad. Deja imi imaginez cum povestesc intamplarea si nimeni nu ma crede.

Parte din kit-ul meu este o camera de fotografiat profesionista ,care inregistreaza detalii si ora cand pozele au fost facute. Nu a fost chiar ieftina, are o geanta speciala, un fel de geanta obeza pentru femei.
Nu arata a Man Bag , mai degraba a ca o cutie patrata unde transporti imagini reale in loc de sange.

Ma gandesc cum as putea sa fac o poza receptionistului si sa prind ecranul de la televizor. Scot camera foto si o agat de gatul meu indreptandu-ma hotarat catre receptionist cu gandul sa-i spun ca trebuie sa evaluez si receptia. In timp ce el isi da accordul, vine fiul proprietarului.

Isi cere scuze pentru intarziere si eu ii accept scuzele in timp ce ma gandeam ca asta e prima data cand imi doream ca cineva sa intarzie.

-Ti-a explicat tatal meu despre ce este vorba , ma intreaba el.

Nu raspund dar ii dau impresia ca deja stiu despre ce e vorba. Fiecare client crede ca eu am fost persoana cu care au vorbit la telefon sau prin email.

Din receptie imi arata drumul spre interiorul cladirii. Coboram 6 trepte si imi dau seama ca o sa ajungem intr-un beci si ca va urma o scara.

Ajunsi in fata unei usi vopsite cu vopsea verde de camuflaj de pe timpul celui de-al doilea razboi mondial,clientul ma atentioneaza sa nu ma impiedic deoarece este intuneric.

(Vopselele de culoare maro si verde au ramas de la fabricile de armament din timpul razboiului,pe atunci se facea contrabanda cu ele).Unele cladiri listate gradul 2 sunt vopsite in vopsea de contrabanda chiar si in ziua de azi.

Sunt obisnuit sa gasesc pestera lui Aladin in pivnite, dar la asta nu ma asteptam. Cinema cu scaune ca la cinema si pe ecran am recunoscut aceasi actrita porno de la televizorul receptionistului. E greu sa uiti pe cineva ca ea.

In timp ce privirea mea se obisnuieste cu intunericul si creierul meu incearca sa devina profesionist, observ 3 indivizi care stau pe vine si 3 indivizi care stau in picioare.

Fara motiv, imi aduc aminte de definitia unui prieten cu care ma contraziceam ca Polonia este o tara din Europa Centrala sau din Europa de Est.

Argumentul lui era : daca populatia sta pe vine si mananca seminte fac parte din Estul Europei geo-politic sau social. A durat cel putin 30 de secunde sa imi dau seama ce se intampla cu adevarat. Era clar ca cei trei nu pot vedea ecranul din cauza celor 3 persoane cu pantalonii jos care stateau in fata lor.

Ii fac semn clientului ca am vazut indeajuns si imi arata cu mana catre o alta camera. Ii soptesc ca nu am ce imi trebuie sa masor sala de cinema. El imi spune ca nu se poate deoarece lumea e in sala. Il intreb daca pot face o poza. Spune ca da.

Ridic camera la nivelul ochiului si incerc sa ignor ca 6 persoane nu se uita la film. Apas pe buton.

La concursurile de sprint se foloseste un pistol. Camera de fotografiat a decis singura sa foloseasca flash pentru ca e automata.

A urmat o evacuare dezordonata si spontana. Un tip cu pantalonii in vine m-a daramat si am cazut intre scaune, dar picioarele mele au ramas fara protectie. Incer sa ma protejez prin a-mi retrage picioarele intre scaune. Un tip gras imi aterizeaza pe cap. Tipul este suspendat intre doua randuri de scaune cu mine sub el. Aud monezi cazand pe podea.

Bizar, burta lui e calda, aproape se muleaza pe capul meu si nu e repulsiva, e ca o caciula de iarna pe care Ceausescu o purta pentru comfort , faptul ca imi astupa urechile in timp ce lumea urla m-a calmat si am intrat in panica doar la gandul ca se prabuseste peste mine.

Imi aduc aminte ca sunt claustrofob. Apuc camera de fotografiat si incep sa il lovesc in burta cu ea. Burta lui se apara singura prin a-mi respinge camera foto. Am impresia ca simt un pic de sange de la buza de jos. Ma intorc pe burta si ma tarasc ca la razboi, dar inapoi cu picioarele inainte.

Ceva ma blocheaza dupa jumatate de metru. Incerc sa imi dau seama daca e ceva solid, ca un perete sau un nefericit care va muri din cauza mea. Cu bocanci in picioare nu imi dau seama.

Aud din monezile cum cad in jurul meu si un telefon mobil imi aterizeaza langa mana. Arata ca o ciocolata. Am un telefon Nokia in mana si ma gandesc la ciocolata. Poate sunt diabetic si corpul meu imi spune ceva ?

Il iau in mana si vad ca e un Nokia din anii 2000. Incerc sa imi aduc aminte cum se deblocheaza , star si # ? Hash , mushrooms and bacon ?

Imi scot cheile si imping cea mai ascutita cheie in ceea ce credeam ,in momentul acela,ca ma va ucide prin sufocare.

Trebuie sa incerci senzatia inainte de a critica daca ai ocazia, insa caciula mea urla de durere si l-am ajutat sa se ridice ,in timp ce el incerca sa se inchida la nasturi.

10 minute mai tarziu ,doar eu si fiul propietarului ne mai aflam in intregul imobil. Pana si receptionistul a fugit.Ma intreb daca tricoul a plecat cu el. Pe fundalul unui film porno eu il amenintam ca ,daca aparatul de fotografiat este stricat, el o sa plateasca si el ma ameninta ca ma da in judecata.

Amandoi am ajuns la aceasi concluzie, dupa multe injuraturi – m-a intrebat ce inseamna pizza in romana. Ne-am despartit ca niste gentlemen in timp ce ma imaginam tragand picioare cu bocancii care au varf de fier in masina care speram ca e a lui, fara sa ma vada.

A doua zi am primit un email prin care clubul privat ameninta ca nu avem voie sa folosim poze facute pe propietatea lui. A treia zi a trimis un email prin care intreba daca estimarea lui e gata.
A patra zi am decis ca e indeajuns si i-am trimis un email prin care ii spun ca suntem fully booked pentru urmatorii 150 de ani.

A cincea zi am primit amenda de parcare.

Advertisement


Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*