Fake British or fake Romanian?

Magazin Romanesc de materiale, Instalatori Romani in Londra. 12 The Broadway, Gunnersbury Lane, London W3 8HR 02088960004 . Parcarea este gratis in fata magazinului.
Daca ai noroc, ninge de Craciun in Londra. foto : Click Romania

Eu am venit in Uk acum 8 ani , mai exact in august. Am apucat permisele de munca si munca la ”negru” ca angajat cu self employed.
Erau mai putini romani ca acum, se faceau ceva intalniri pe forum, pe la ICR sau alte site-uri romanesti.Viata era mai ieftina , imi permiteam sa locuiesc langa Marble Arch , intr-un studio flat – apartament singura.

Aglomeratie ca si acum.

Pana sa ajung acolo au durat 3 ani de schimbari, munca si disperare.Saracie cat cuprinde sau viata de student.Eu n-am sarbatorit Craciunul sau Anul Nou 3 ani de cand am venit in Londra. Nu aveam nici bani, nici energie pt ca munceam 7 zile din 7,cate 12 ore pe zi.

Viata mea era munca si pat cu mici detalii si activitati relaxante in timpul liber.Imi duceam hainele la spalat in pauza ,cumparaturile le faceam tot in pauza apoi ajungeam acasa si dormeam.Pentru ca nu aveam prieteni,iar singurele cunostinte neprietenoase sau ceva mai in varsta erau la munca , scriam pe MU forum sau clickromania.

Singurii mei prieteni la inceput erau prietenii online cu nickname-uri traznite.

Castigam 1000 de lire pe luna max si plateam 300 chiria pt o camera cu un boiler vechi incorporat , langa o padure prin Nord.Era mica si urata , intr-o casa neprimitoare , unde colegii de casa ajungeau tarziu de la munca -pat.Si am schimbat mai multe locuinte neprimitoare prin Nord pana sa ajung in Centru unde eram aproape de munca.

Munceam in vanzari pt un evreu, mediu foarte stresant , competitiv si rece.Cel mai important lucru la sfarsitul zilei era çati bani ai facut, iar cel mai important om pt sef era cel ce face cei mai multi bani.

Imi aduc aminte ca aveam o colega din Rusia, avea probleme mari cu alcoolul, dormea la munca sau lesina in voma, sau abia se putea tine pe picioare ,insa ca prin miracol avea vanzarile cele mai mari , drept urmare , orarul si prioritatile se invarteau in jurul ei.

Nu puteam sa scap de job , indiferent cat il uram, pentru ca nu aveam inca permis de munca.Unde puteam sa ma angajez? La un alt loc de munca mai prost?Joburile la negru erau cam tot la cheremul lui x sau y, sa taie si sa spanzure cum vroiau.Iar plata la fel.

Inainte sa ajung sa lucrez acolo , am incercat cleaning insa dupa ce m-a rugat o “patroana” sa curat iarba printre pavele din fata casei cu o furculita ca sa nu stau degeaba, am realizat ca nu as face fata unei alte umilinte, asa ca mi-am dat demisia si a urmat sa stau prin noroc,gratis la o femeie ce cerea sa ii fac curatenie in casa drept rasplata.

Apoi,pentru ca avea probleme psihice ,am decis sa plec.Sa plec nu stiu unde pentru ca am ajuns sa dorm pe strada pe banca aproape o saptamana, pana m-am intros inapoi la ea ca sa fac apoi o saptamana foamea pt ca nu indrazneam sa ii spun pe deplin intreaga problema in momentele cand o prindeam calma sau lucida.

Nu doream sa ma intorc acasa in Ro si ,indiferent ce mi se intamplase ,asta nu era o optiune.

Nu neaparat ca imi propusesem asta, efectiv posibilitatea asta nu exista in capul meu.NU am avut niciodata o situatie proasta acasa , dar nu doream sa ma intorc.Apucasem pe un drum …si drept inainte , chiar dc mergeam inapoi.

Nu tineam legatura cu nimeni acasa in tot timpul asta.Acum nu pot sa imi dau seama de ce , dar cred ca am vb cu ai mei o singura data in 3 ani.Pana am gasit un job in vanzari la un evreu si am capatat ceva stabilitate. Aveam creierii varza de stres si multe dubii; cum pot oamenii sa fie atat de rai.

Dupa cum va povesteam, era un mediu competitiv unde toti colegii se comportau de parca il apucasera pe D-zeu de picior cand aveau scoruri bune implicit si comisioane la sfarsitul zilei.
Balmajea sefu’ ceva teorii si tehnici despre cum sa vinzi ,insa nu luam niciodata in serios.

Nu era vorba de tehnici neaparat,ci mai degraba de cum sa sari in fata si sa ai tupeu sa apuci clientul,imi era rusine sa abordez pe cineva din senin ori sa vorbesc neintrebata ori nu concepeam cum sa fiu rea cu ceilalti colegi doar ca sa ma pun intr-o lumina buna.Si ajungeam acasa nervoasa cu paste de la tesco sau mai stiu ce mancare de maxim 3 lire pe zi.

Imi aduc aminte ca am intrat pt prima data intr-un magazin Oasis , erau reduceri si vazusem o haina draguta asa ca dupa un proces de analiza si remuscari am decis sa o cumpar. Cred ca o mai am si acum, pt ca in ziua aia cand am ajuns acasa mi -am dat seama cat de obosita si nearanjata si stresata par si ca nu mi-am permis niciodata pana atunci sa imi fac pe plac.

De frica!
Frica sa nu ajung iar fara mancare ori sa dorm pe strazi.Desi nu ajungeam sa strang ceva, totul era calculat sa nu cumva sa nu am ori daca raman fara job sa am suficient venit pana gaseam repede alt job.Si a urmat ceva timp dupa aceea,tot cu frica asta in suflet,pana cand am inceput sa am ceva mai mult tupeu si sa le iau clientii si sa fac cei mai multi bani.Apoi am observat ca desi luam comisioane ceilalti colegi tot aveau mai multi bani .

Pana mi-a picat fisa ca se fura in draci acolo , asa ca am vorbit cu seful si a durat vreo 3 luni sa ii prinda si sa ii dea afara pe majoritatea.M-am mutat in centru ca sa fiu mai aproape de munca pt ca eram zilnic late.
Dupa 12 ore de munca nu ma puteam trezi la timp si pt ca tot eram in zona, am gasit si un alt loc de munca.

Ceva mai profi, mai relaxant si cu mai multa incredere pt ca le dublasem vanzarile la noua companie,aveau si incredere si erau si impresionati .

Ceva mai multe responsabilitati, invatam mai mlte skill-uri si aveam contact cu lumea ceva mai educata.Nu pot sa zic ca aveam o viata mai buna ,pt ca eram la fel de stresata de cat de dificil ar fi fost sa imi gasesc alt job ,daca il pierdeam pe acesta si tot asa…

Totul trebuia sa fie planificat, ajunsesem foarte sceptica, precauta si cautam sa excelez ca sa nu fiu inlocuita.
Ajunsesem foarte empatica, trecand prin atatea cautam mereu sa ajut pe oricine avea nevoie de mancare sau casa.

Stand pe forum, mi-am facut si un prieten,care credeam ca e un om minunat pana sa ajung sa ajut un prieten la nevoie ce a trebuit sa locuiasca in camera mea ( pt ca nu mi-am permis luxul sa am living room) ca apoi sa afle si sa ma faca curva pe forum pt ca dorm cu un barbat in camera.

Imi facusem si ceva amici pe forum pana sa ies la un drink pt prima data dupa mult timp de cand nu m-am mai distrat si sa ma imbat dupa un pahar de vin ca sa mi se duca numele de rapa a 2 a zi, ca sunt betivana forumului.

Apoi bf m-a parasit pt ca am ramas fara job si s-a gandit ca nu isi doreste o sotie care sa íi “stea cu picioarele in sus all day pe banii lui” si a trebuit sa imi reiau viata de la 0.Tin minte ca m-am imprumutat la un amic de o suma mica, nici pana in ziua de azi nu am apucat sa ii dau banii inapoi pt ca s-a mutat in Ro, a durat ceva timp pana sa ma pun pe picioare si apoi mi-a fost rusine sa il mai caut dupa ceva timp ,dupa ce mi-am revenit financiar.

Au trecut 3-4 ani, mi-am facut si ceva prieteni, am si un membru al familiei aici, nu a mai fost nevoie de permise de munca asa ca mi-am gasit joburi la companii mai bine vazute, pe bani mai multi, pe pozitii mai bune si viata mea a inceput sa mearga normal putin cate putin.

Ieri ma gandeam ca la inceput aveam buget de 10 lire sa cumpar mancare pe saptamana, aveam contact cu tot felul de oameni si traiam o viata precara.Am realizat ca fara sa vreau dupa 8 ani am ajuns oarecum snoaba?

Nu ies din West London sau Central, mancarea trebuie sa fie organica indiferent cat costa, nu imi cumpar haine ieftine si nu stau la hoteluri sub 4 stele in vacante.Caut sa am contact doar cu oameni educati, iar acum toate planurile se desfasoara dupa cum sa am mai mult.Nu exista posibilitatea sa intru in savings sau in credit cards pt ca banii aia sunt acolo daca vreau sa imi deschid ceva ori sa plec din Uk.

Nu exista posibilitatea sa duc lipsa de bani , nu exista posibilitatea sa o duc prost nici cand o duc prost tot ca o duc mai bine ca multi, nu exista posibilitatea sa raman in Uk pt ca nu ma regasesc aici indiferent cat de bine m-am ”englezit”, nu exista posibilitatea sa ma intorc in Romania pt ca nu ma mai regasesc nici acolo, nu exista posibilitatea sa mai fiu dezamagita de oameni pt ca nu mai am asteptari de la ceilalti ,ci doar de la mine.

Daca tu crezi ca esti vreodata in probleme si crezi ca nu mai ai nici pe D-zeu langa tine, ramai calm si mergi inainte pt ca ai destule de invatat si din situatii proaste.

Las sa trageti concluzii singuri , ma duc sa ma pregatesc de Craciun!

0pinia0arba

Garaj Auto Romanesc, Mecanici Romani in Londra 07951900244 Meadow Industrial Estate Unit 9, Dale Cl, Barnet, Greater London EN5 1AU
Garaj Auto Romanesc, Mecanici Romani in Londra 07951900244 Meadow Industrial Estate Unit 9, Dale Cl, Barnet, Greater London EN5 1AU

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*