Au copiii nostri, ramasi in Romania, sechele psihice?

Numele meu este Roxana si sunt in Spania de 2 ani. Am o fetita de 11 ani care a ramas in grija parintilor mei, care se ocupa de ea cat pot de bine, sunt relativ tineri si n-au avut nimic impotriva ca eu sa incerc sa ii fac ei un trai mai bun.

Ce m-a facut sa va scriu voua, tuturor romanilor aflati pe plaiuri straine este un articol publicat de ‘New York Times’ in care se scrie despre sechelele psihice ale ‘copiilor capsunarilor’. Studiul s-a facut in Romania de catre fundatia Soros si a vizat mai ales copii din mediul rural, ai caror parinti, la fel ca si mine si sotul meu, muncim in alte tari. Studiul a aratat ca marea majoritate au rezultate foarte proaste la invatatura, sunt mult mai supusi riscului drogurilor, fumatului sau infractionalitatii si natural, sunt apatici sau depresivi.

Am luat legatura imediat cu sora mea care este profesoara la o scoala mare din Oradea si am rugat-o sa incerce sa vada daca rezultatele anchetei corespund mai mult sau mai putin realitatii.

In Ardeal, poate la fel ca in orice parte a tarii, mai multi barbati sunt plecati in strainatate. Copiii lor raman cu mamele care, cu ajutorul banesc venit din partea sotilor, o pot scoate la capat, mai ales in perioada de criza. Problema intr-adevar grava este ca nu toti acesti copii, mai ales baietii, pot fi educati sau urmariti indeaproape in perioada adolescentei de mame, care uneori se vad depasite de situatie, si simt nevoia unei maini ‘de fier’ pentru fiul sau fiii lor.

Este adevarat ca rata divorturilor a crescut ingrijorator: la 5 casatorii, 4 divorturi! si sunt foarte multe mame care-si cresc singure copiii, tatii lor fiind chiar acolo, la o aruncatura de bat, dar care se multumesc doar sa trimita pensia alimentara lunara…

Situatia cu adevarat grava este a copiilor mici din sate, ai caror parinti i-au abandonat, adica se stie ca sunt plecati in Italia, Spania, dar n-au mai dat niciun semn de viata de luni sau chiar ani de zile, iar bunici decrepiti se chinuie sa-i creasca oarecum, intr-o saracie lucie, si cateodata, serviciile sociale ii incredinteaza asistentilor maternali unde macar au o hrana mai buna si niste persoane care ii tin curati, ii trimit la scoala, un surogat ce-i drept, dar preferabil situatiei dezastruoase de la tara.

Copiii, la fel ca orice fiinte umane sunt diferiti, se dezvolta diferit si sunt unici. Unii isi urmeaza parintii in tarile de adoptie, altii prefera sa stea cu bunicii si sa-i viziteze in vacante, altii creeaza probleme grave la scoala sau in societate.

Au ei sechele psihice? Voi ce ziceti?

Roxana Sandu

Advertisement


click romania

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*