Author: Mihai-Andrei Aldea

Acest blog este dedicat României Străvechi, acelei trăiri, istorii, culturi româneşti de demult. Pentru mulţi doar o amintire. Pentru foarte mulţi doar un prilej de închipuiri mult îndepărtate de adevăr, sau de construire a unor minciuni (uneori profund rasiste, pline de ură şi răutate). Pentru mine România Străveche este un fel de a fi. https://mihaiandreialdea.orgPort în mine chipul străbunilor. Pe cel trupesc, atât cât l-am cunoscut. Pe cel sufletesc, pe care îl ştiu mai bine şi până mult mai departe. Şi trăiesc moştenirea lor. Vie. Ducând-o mai departe. Aşa cum pot şi sunt. Departe, desigur, de perfecţiune. Dar ştiind că fac ceea ce pot. Că, între hotarele priceperii şi puterii mele, îmi fac datoria.În cunoaşterea moştenirii străbune şi în trăirea ei am găsit multă frumuseţe, multă bogăţie. Pe care o împărtăşesc celor care o vor. Sunt încredinţat că nimeni nu trebuie silit să primească o anume moştenire. Chiar dacă este a părinţilor lui, a bunicilor şi străbunicilor lui. Ca urmare, nu mă gândesc să impun cuiva această moştenire. Aşa cum resping orice încercare de a mi se impune alta, fie drept cea a străbunilor, fie drept „mai bună”.

I. Despre rasism, ierarhizare, egalitate şi ură  Desigur, în înţelesul său propriu rasismul desemnează convingerea că o anume rasă este, masiv şi esenţial, superioară celorlalte; de aici rezultând o gândire, vorbire şi purtare în care, la nivel personal, dar şi de grup, cei care aparţin rasei desemnată ca superioară îşi arogă tot felul de privilegii, tratându-i pe cei din celelalte rase cu un dispreţ ce poate uşor să ajungă până la violenţă – inclusiv până la genocid. Dar termenul de rasă este, în fapt, recent şi neclar. Pentru secolele VIII-XIV ale Europei de Vest, de pildă, nu rasa avea vreo însemnătate, ci originea personală…

Read More