Mâncarea si bucataria britanică au o reputatie relativ proasta și nu primesc întotdeauna complimentele pe care arta culinara din Regatul Unit o merită. Mâncarea franceză este renumită pentru că este sofisticată, dar totodată delicioasă și mâncarea italiană este privită ca pe o bucatarie indulgenta, usor de gatit.

Englezii mănâncă fasole si marmite pe paine prajita

Mâncarea britanică, pe de altă parte, este cateodata sinonimă cu vremea britanică, plictisitoare si gri, dar acest lucru este atât de departe de adevăr!

Una dintre cele mai cunoscute remarci facute de fostul presedinte francez Jacques Chirac: “Nu poti avea incredere in oamenii a caror bucatarie este atat de proasta” facand referire la englezi in general.

Există atât de multe retete delicioase culinare britanice și aici este o listă de mancaruri recomandate,care sunt mâncate destul de regulat în întreaga Marea Britanie! 

Când vizitați Regatul Unit, încercati una sau două mâncaruri traditionale englezesti sau britanice.

Fish and chips – peste si cartofi prajiti

O mancare stradala clasicfish and chipsa de pe litoral, peștele cu cartofi prajiti este mâncarea favorită din Marea Britanie. Acest fel de mâncare gustoasă constă din pește (de obicei cod, eglefin sau cambulă de platină), care este prăjit în aluat și servit cu bucati mari de cartofi prajiti, lamaie și piure de mazăre cateodata.

Peștele și cartofii prajiti nu sunt în mod obișnuit gătiti în casă, ci sunt cumpărati dintr-un “chippy” (magazin de pește și cartofi) pentru a fi mâncati pe strada, take-away.

De asemenea, este adesea vândut în numeroase pub-uri tradiționale din Anglia și este servit, de regulă, pe hârtie rezistentă la grăsime, cu un design de ziar, pastrand traditia cand magazinele originale de fish and chips foloseau ziare. Fish and chips se mananca cu oțet de malț si ketchup.

Bangers and Mash, Sausage and Mash – Carnati cu piure de cartofi

Bangers și mash, cunoscuti și sub denumirea de cârnați și mash, reprezintă un fel de mâncare tradițională din Marea Britanie și Irlanda, care cuprinde cârnați serviți cu cartofi piure si mazare.

Acesta poate consta dintr-o varietate de cârnați aromatizați din carne de porc, miel sau carne de vită. Se mananca cu sos de gravy, un sos facut din zeama fripturilor, care este delicios.

Numele sau porecla de bangers pentru cârnați provine din perioada de după primul război mondial, cand era foarte puțină carne în cârnați, si se faceau cu resturi de carne, cereale și apă.  Se topeau foarte mult cand erau prajiti si explodau ( bang inseamna poc-poc sau explozie in limba engleza, si din cauza asta au primit porecla de bangers.

Steak and Kidney Pie – Plăcintă de carne și rinichi

Plăcinta de carne și rinichi,este o plăcintă savuroasă care este umplută în principal cu un amestec de carne de vită si rinichi,taiata in cuburi, ceapă prăjită și sos de gravy.

Plăcintă de carne și rinichi este un fel de mâncare reprezentativă a bucătăriei britanice.

Steak and Kidney Pie este cea mai aromata și cea mai populară plăcintă din Marea Britanie, gătita din carne de vită suculentă, rinichi condimentați, ciuperci, sos, care sunt acoperite cu un capac din aluat crocant.

Este de obicei servit cu piure de cartofi și legume.În anii 1800, acesta plăcintă britanica era cunoscuta sub numele de budinca John Bull.

Beef Wellington – carne de vita Wellington

foto : Dale Cruse

Carnea de vită Wellington este un preparat de friptură fileu acoperită cu pașcă și duxeluri, care este apoi învelită în aluat de patiserie și coapta la cuptor.Originea numelui este neclară, nu s-a gasit nicio legătură cu Arthur Wellesley, primul duce al Wellingtonului.

Leah Hyslop, scriind în ziarul The Daily Telegraph, observă că pe vremea când Wellington a devenit faimos, carnea coaptă în aluat era deja bine cunoscută in bucătăriile englezești și că reteta este similara cu bœuf en croûte din bucataria franceza.

Asta ar putea însemna că “Beef Wellington” a fost o redenumire patriotică dupa razboiul cu Franta. Există o mențiune despre “fileul de carne de vită, a la Wellington” în ziarul american Los Angeles Times din 1903.

Scotch Egg – ou fiert invelit in carne si pesmet

Un ou scotch este alcătuit dintr-un ou fiert tare, învelit în carne de cârnați, acoperit cu pesmet care este copt in ulei sau prăjit. Există o serie de teorii diferite despre originile și etimologia ouălor scotch. Magazinul londonez Fortnum & Mason susține că a inventat Scotch Egg în 1738.

O teorie este ca traditia de a înveli un ou pre-gătit provine din Africa de Nord si ca în Marea Britanie folosita pentru prima oară în Anglia în timpul domniei lui Elizabeth I. Ouăle de scotch au fost inițial aromate cu cuișoare și foarte condimentate, în încercarea de a îndulci deseori carnea in stare de putrefacție.

Termenul în sine este obscur, dar poate să vină, de la o corupție a cuvântului “scorch” (care, în vremurile elizabetane, avea asocieri ribald – referindu-se la chestiuni sexuale într-un mod amuzant,nepoliticos si fara sens logic).

Alta teorie este ca ouale scotch provin din zona Whitby din Yorkshire si ca au fost inventate la sfarsitul secolului al XIX-lea. Inițial, acestea nu erau acoperite în carne de cârnat, ci într-o pastă bogată, cremoasă, înainte de a fi presărate cu pesmet. Numele lor în acele vremuri era “Scotties”, pentru că au fost făcute la un restaurant cu numele de William J Scott & Sons aproape de malul mării.

Prin urmare, într-o perioadă de timp, a fost adoptat termenul de ouă scotch. Se credea că acest lucru se datorează faptului că magazinele de alimente care au început să vândă delicatețea au fost nemulțumite de nume și au adoptat o abordare mai formală a marketingului.

O alta teorie este ca ca ouăle de scotch au fost importate în India la începutul secolului al XIX-lea, împreună cu curry și kedgeree (pește gatit împreună cu curry, ouă și orez basmati). Reteta a fost menționată pentru prima dată de Meg Dods, circa 1830, într-una din carțile ei de rețete culinare.

Haggis, Neeps and Tatties – toba scoţiană

Haggis este o toba tradiționala din Scoția, făcuta din stomacul unei oi, umplute cu ficat de oaie, plămâni, ovăz, ceapă, suetă și condimente.

Cele mai multe haggis sunt parțial gătite înainte de a fi vândute și trebuie să fie fierte în apă clocotită timp de aproape două ore.

De asemenea, puteți cumpăra haggis pentru vegetarieni pe bază de fasole. Haggis este servit în mod tradițional ca cina in noaptea de Burns Night, Cina Burns este o aniversare a poetului Robert Burns, autorul a mai multor poezii scoțiene, un Eminescu scoţian, si este servita cu piure și cartofi și whisky.

Neeps este o ridiche enorma ( arata ca sfecla alba) iar tatties este cuvantul popular pentru cartofi in Scotia. Neeps si Tatties este o mancare traditionala in Scotia, precum sunt sarmalele in Romania.

Yorkshire pudding – budinca Yorkshire

Budinca de Yorkshire sau Yorkshire pudding este o mâncare britanică, compusă dintr-o budincă coaptă din aluat, care constă din ouă, făină, lapte sau apă. Este un aliment versatil care poate fi servit în numeroase moduri, în funcție de alegerea ingredientelor, de dimensiunea budincii și de mancarea servita pe farfurie.

Ca fel principal, se poate servi cu sos gravy cu ceapă. Pentru felul principal este adesea servit cu carne de vită și sos, face parte din friptura de duminică tradițională, dar poate fi umplută și cu alimente cum ar fi cârnați și piure de cartofi pentru a alcatui o masă completa pentru musafiri.

Cornish pasty –  Cornulețe din Cornish

Cornish pastyCornulețe din Cornish este un aluat copt, avand o varietate traditionala care este asociata in special cu zona Cornwall, Anglia, Marea Britanie.

IGP reprezintă indicația geografică protejată.Face parte dintr-un cadru al Uniunii Europene care oferă protecție juridică numelui Cornish Pasty și împiedică produsele inferioare să fie vandute sub numele de Cornulețe din Cornish.

Producătorii de Cornish Pasty din Cornish au câștigat o bătălie care a durat nouă ani pentru a primi protecția specială pentru cornulețele lor celor mai renumite, interzicând cornulețe fabricate sau produse în Devon, Wales sau restul Marii Britanii să fie numite si vandute sub numele de Cornulețe din Cornish, prin a apela la legea europeana.

Decizia emisă de Uniunea Europeană o pune într-un grup select de produse protejate, care include Champagne și Parma Ham și alte 42 de specialități britanice precum Kentish Ale, Melton Mowbray, Arbroath Smokies și Cornish.

Îmi pare rău, dar reglementarea Uniunii Europene in privinta placintelor și bananelor strambe este o nebunie. Nu e de mirare că englezii au votat pentru Brexit.

Cum să fierbeți si sa mancati un ou, in stilul lui Heston Blumenthal

Da, acesta metodă este un ghid pentru fierberea unui ou. Dar trucul pentru a fi perfect de fiecare dată, poate să vă surprindă.

Metoda de gătire a unui ou fiert,este ca rezultat o transformare a oului, albușul devine mai plin și gălbenuşurile devin un galben frumos moale – datorită delicateții cu care a fost preparat.

Oul trebuie fiert exact pentru ca gălbenușul sa fie cald și moale, învelit într-o pătură de albuș alb care este acolo doar pentru a-l ajuta sa devina mai delicios.Se serveste cu paine prajita,taiata fasii,numita soldati.

 

Testul pentru cetatenie britanica online – Life in the UK

4 Comments

  1. Marmite I hate it on

    Bucataria englezeasca
    Unul dintre miturile care circula despre bucataria englezeasca este ca mancarea este proasta, mit intarit de una dintre cele mai cunoscute remarci facute de fostul presedinte francez Jacques Chirac: “Nu poti avea incredere in oamenii a caror bucatarie este atat de proasta”, a spus el. Cu toate acestea, turistii gurmanzi nu pleaca nemultumiti din Marea Britanie.
    Bucataria englezeasca înseamna în primul rând carne. Mai înseamna porridge, patrunjel verde tocat, pudding si placinte tot cu carne. Mai înseamna un dejun copios dar si cina ca cea mai bogata si mai consistenta masa a zilei. Cina poate fi înlocuita cu un ceai, la care se servesc diferite preparate reci. Bauturile alcoolizate calde sunt, de asemenea, o particularitate englezeasca. Desi în trecut bucataria englezeasca consta doar în carne si legume fierte, în prezent aceasta s-a diversificat foarte mult datorita faptului ca societatea engleza a devenit cosmopolita. Astfel comunitatile evreiesti, arabe, chinezesti, indiene si-au adus contributia pe plan culinar.
    Mâncărurile englezesti sunt foarte uşor de preparat. Englezilor le place carnea de orice fel, peştele, mâncărurile de legume, budincile, dar nu trăiesc pentru a mânca , ci mănâncă pentru a trăi. Englezii consideră că bucătăria lor este specială în felul ei.
    Pentru bucătăria englezeasca a avut un mare efect cea frantuzeasca, şi pe vremea în care o partedin India a fost a englezilor, ei au adus de acolo tot felul de condimente pe care le folosesc şi în ziua de azi.
    Europa poate mulţumi Angliei pentru multe feluri gastronomice, între acestea putem număra şi sandwichurile.
    Tot de la englezi a început şi obiceiul ceaiului. Ceaiul a început să se extindă în Europa în secolul XVII, dar de aici au pornit şi budincile şi plăcintele. Englezii au o tradiţie gastronomică bine cunoscută , care începe cu deja apreciatul mic dejun englezesc. Ei îsi încep ziua cu un pahar de suc de fructe proaspăt şi cu aşa numitul porridge (fulgi de ovaz, stafide, miere , lapte). Dar în zilele noastre este mai la modă să se consume musli.
    Apoi urmează pâinea prăjită, care se consumă cu unt, miere, gem. Cel mai folosit gem este marmeladade portocale, dar pe masă se mai poate găsi şi gemul de căpşuni sau piersici. Lamicul dejun cel mai cunoscut fel de mâncare este Ham and Eggs, adică baconul prăjit cu ouă. După micul dejun nu poate lipsi ceaiul negru pe care îl consumă culapte sau frişcă dar nu adaugă în el zahăr. Este interesant că în Anglia există cafenele din anul 1652 dar nimeni nu începe ziua cu cafea.
    Englezi îşi consumă prânzul la locul de muncă sau la şcoală, care este format de obicei din sandwich, supe uşoare sau salate cu puţine calorii. Supele sunt făcute din carne de pui sau vită, dar cea mai cunoscută supă este totuşi gulaşul de porc. Prânzul este urmat de ceaiul de la ora 5 care este obligatoriu. La acest ceai se mai consumă prăjiturele sau grătare. În bucataria englezeasca cea mai importantă este cina. În multe case se mai consumă la cină pasăre la cuptor, care este aşezata întreaga pe masă şi capul familiei împarte la toată lumea cate o bucata din ea.
    Din această tradiţie este cunoscută servirea englezească, care este şi foarte elegantă.

    Mancaruri traditionale
    Bucataria englezeasca este celebra pentru ceaiul de dupa-amiaza, micul dejun consistent, fish&chips si pub-uri. Ceaiul este servit adesea alaturi de biscuiti, sandvisuri sau prajiturele.
    Cartofii, painea si branza sunt ingredientele principale pentru o masa in Marea Britanie, iar cele trei feluri de mancare traditionale sunt vita la gratar si budinca Yorkshire, fish&chips (peste cu cartofi prajiti) si puiul tikka masala. In afara de cartofi, englezii gasesc si in mazare o garnitura preferata pentru carnea de pui sau vita servita la cina.
    Budinca englezeasca este renumita, perfecta pentru zilele racoroase. Pentru prepararea acesteia sunt necesare faina, lapte, ulei vegetal, oua si piper negru. Aceasta nu este intotdeauna dulce.
    Placintele sunt o alta specialitate englezeasca, atat dulci si savuroase. In aceeasi categorie intra pateurile cu carne, care nu sunt complete fara ceapa murata sau sos chutney.

    Bauturi specifice
    Englezii sunt mari consumatori de ceai, mai ales la ora dupa-amiezii, acesta fiind cat mai aromat, cu fructe sau ierburi. Se serveste dupa preferinte cu lapte, cu lamaie, cu sau fara zahar.
    Berea englezeasca a fost cunoscuta pana mai de curand drept bitter si este consumata de cei care prefera o bautura fabricata in Anglia, cu un gust amarui. Mult mai raspandita este insa berea de ghimbir.
    Cidrul si Pimms sunt bauturi alcoolice amestecate cu fructe, dar o bautura originala servita de englezi este una preparata din tulpini de papadie si brusture, care a devenit un produs de larg consum si se poate gasi pe rafturile supermarketurilor din intreaga tara. Gustul insa a suferit mici modificari prin prelucrare, devenind mult mai dulce.

  2. MarcelLungu on

    Pe scurt despre mancarea din Anglia
    Disclaimer d-ala: acest post contine opinii si gusturi personale. A se trata ca atare!

    Mancarea in Anglia e net superioara celei din Romania. Aici ma refer la ingrediente, la materia prima. La restaurant n-am fost inca. E mult prea scump si inutil de mers acolo cand ai tot ce iti trebuie la magazin, sute de delicatese pe care nu le-ai gustat niciodata. O sa merg intr-o buna zi la Londra la unul din restaurantele lui Gordon Ramsay. Unul de-al lui Jamie Oliver avem chiar aici in oras. Pana una alta testam ingredientele comune.

    Cand aud romanasi care suspina dupa “macarea de acasa” intai ma bufneste rasul. Apoi ma ia capul. Pentru ca e clar, sunt genul care suspina dupa mizeriile alea de “Eugenia” sau cine stie ce alta monstruozitate comunista confunda ei cu sentimentele din copilarie. Deh, emotii ascunse in spatele zaharului sau a altor “tratatii” cu care erau mituiti cand erau mici. Sa fie “cuminti”, sa nu planga, sa invete bine, etc. Greu de inteles chiar si acum cand sunt oameni mari. Pufuleti, napolitane, mici din unghii tocate, bors si leustean.

    Eu una detest borsul, la fel si leusteanul, insa daca iti pui seminte intr-un ghiveci o sa ai leustean. Si apoi gasesti tarate d-alea la magazin si poti sa iti faci si bors la o adica, nu e ca si cand ai incerca sa faci brusc neurochirurgie. Suspina romanasii dupa “mancarea romaneasca” care, vezi-doamne, e cea mai cea.

    Constatarile mele dupa 2 luni aici? Mancarea e mult mai buna. In primul rand calitativ. Asta, evident daca stii ce vrei si cum vrei sa fie. Si daca ai si niste cunostinte temeinice de engleza pentru ca altfel o sa zici ca in Anglia nu se gaseste branza dulce pentru ca ea se cheama “quark” 🙂 Se duc romanii claie peste gramada la magazinele “romanesti” si “poloneze”. Care magazine sunt facute de niste baieti foarte destepti care s-au invatat sa vanda mizerii expirate unor oameni disperati. Mi se pare si normal atata vreme cat o suma mare de oameni zice ca un anume produs englezesc “nu e ca acasa” si trebuie neaparat sa manance mici scarbosi de la Meda pentru ca altfel viata nu e viata.

    Aici gasesti carne curata. Da, e mai scumpa dar daca ai pornirea sa o cauti mereu la rafturile de “clearance” (reduceri) o sa o iei la pret de carne din aia cu antibiotice si hormoni. La fel si fructele organice, ne-pesticizate. Fructele de import aici sunt ca din alta galaxie fata de fructele de import din Romania. Mango-ul e copt, dulce, zemos si parfumat cum eu (care-s mare pasionata de mango) n-am mancat niciodata la Ploiesti. Bananele bio au un parfum care se simte in toata camera daca jupoi o banana. Ieri am luat capsuni crescute undeva prin UK… capsuni atat de parfumate si de gustoase ca era sa ii mananc toata caserola copilei.

    Merele sunt geniale. Iar cele organice, mici dar coapte… de vis. Strugurii n-au samburi pentru ca englezii au o lene aparte si nu le convine sa munceasca ca sa ii manance. E drept, nu vreau sa stiu ce mutatie genetica le-au facut de n-au samburi…azi am gasit o jumatate de sambure intr-o boaba deci e ceva magie la mijloc :)))) Iar pe mandarine scrie ca-s din soiul “usor de cojit” ca deh… muieti-s posmagii? Aici pana si cartofii sunt gata spalati si lustruiti, nu cumva sa muncesti sa ii prelucrezi. Dar exista si din cei cu noroi pe ei pentru ca-s mai sanatosi si nu s-a umblat la ei prea mult.

    Carnea este foarte buna. Carnea de vita englezeasca e cam ca cea pe care romanii o stiu drept “argentiniana”. Adica soi de vita de carne nu de lapte. Carnea e foarte moale, marmorata cu grasime la interior, aromata si gustoasa. Si in tigaie, si in cuptor iese cu totul altceva decat ce stim noi de “acasa”. Mielul aici e la mare rang, gasesti mereu miel la magazin. Nu e din cel care dispare la cuptor pentru ca ei nu-i taie imediat ce-i fata oaia ci cand sunt mai mari. Carnea e minunata, nu miroase a oaie foarte tare si se topeste in gura. Curcanul e foarte bun.

    Baietii astia au carnati, frate. Emblema bucatariei lor e “brittish banger” (futaciosul cum ar veni)… care exista intr-o varietate ingrozitoare. Carnati cu mere, cu miere, cu praz, cu bere neagra sau cu vin de Porto. Carnati cu cimbru si rozmarin. Carnati in toate pozitiile. Da, nu seamana deloc cu cei romanesti si fiind mai fin tocati mie una imi plac mult mai tare. Nici un zgarci, unghie sau alte bucati neasteptate prin ei. Aromati. Buni rau cu piure.

    Piure din cartoful. Cartoful fiind alta emblema pentru ca oamenii astia practic doar cartofi mananca. Exista multe soiuri de cartofi pe care le produc in special pe Insula Jersey de langa Franta, o insula care a fost a Marii Britanii dar care acum e stat idependent insa foarte legat de UK. Acolo preseaza baietii cartofii. Mici, mari, soiuri nenumarate. Extrem de gustosi. Extrem. Cei mici baby-potatoes merg facuti intregi in coaja fie fierti fie copti fie aruncati intr-o tocana. Excelenti!

    Lactatele sunt bune, in special branzeturile. Marea Britanie produce, in mod uluitor, mai multe soiuri de branzeturi decat Franta insa in mod istoric Franta a stiut sa le brenduiasca mai bine. Aici rafturile de branzeturi sunt enorme iar soiurile te lasa mut. Orice le-a picat in mana au aruncat in branza, de la ardei iuti la struguri, turmeric, mucegaiuri nobile sau vin de Porto. Da, au si soiuri care sunt practic o telemea mai putin sarata, Wensleydale e unul dintre ele, e ceva de-un deliciu total… insa romanii nu ajung sa stie asta pentru ca se blocheaza in “nu e telemea, nu e ca acasa” si nu incearca niciodata sa guste ce gasesc in galantare.

    Noi, familie de gurmanzi, am testat pana acum cam tot ce ne-a iesit in cale. De cate ori merg la magazin iau alt soi de branza. Alta carne, alte alea… ca sa aflu si eu ce exista pe piata, piata fiind atat de variata. Ca n-am venit aici ca sa plang dupa telemea si eugenii sau sa suspin dupa mici si leustean. Deci nu, nu pot sa zic ca imi e “dor” de ceva de mancare din Romania. In special cand in fiecare zi ma minunez ce gust poa’ sa aiba rosiile cherry cu branza asta care nu e telemea… si oleaca de busuioc proaspat pe deasupra.

    Exista ferme de lactate care iti aduc acasa lapte proaspat, ne-pasteurizat si ne-prelucrat. Crud, muls in ziua aia, de la vaci crescute pe pasuni cu iarba ne-stropita. Si unt si smantana. N-am apucat sa dau inca prima comanda insa o sa o fac cat de curand. Laptele de la magazin e un minus, dincolo ca e omogenizat si pasteurizat (chiar si cel organic) mai e si “filtrat” ca cica sa ii scoata orice urma de virus sau bacterie din el. Si are fix un gust care descrie toate aceste proceduri: de carton :)))) Asta ca sa nu zica lumea ca vad eu toate alea perfecte. Deloc.

    E si aici mancare proasta. Tone de semi-preparate. Catralioane de produse cu zahar de-ti sta glicemia-n pod doar cand le citesti eticheta. Pe alea le cumpara englezii cu mare spor. Vor dulce. Cat mai dulce. Mara a mancat la cantina scolii o saptamana si jumatate. Mancarea e buna, e curata, peste 75% din chestii proaspete, etc. Insa oamenii le dau legume fierte-n apa si atat. Dulci. Morcov, sfecla, praz, chestii din astea dulci din start pe care nu pun condimente cum e ea invatata. Si i se par citez “scarbos de dulci, mami”. M-a anuntat ieri ca nu mai doreste la cantina, ca sa ii fac eu “mancare cum stii tu, mami, d-aia cu OREGANO”! :))))

    Nu mananca copiii daca nu e dulce. Ii vezi si in parc si peste tot numai cu porcarii in mana. Si cu suc peste. Dar na, exista toate variantele. Mancarea in Anglia nu e proasta. Unii oameni aleg prost, aia e alta discutie. Materia prima este foarte buna daca stii ce sa alegi. Suntem foarte incantati de ceea ce am mancat pana acum. Si inca cate mai avem de incercat si descoperit! Ceea ce va dorim si voua…

Leave A Reply