Sânziene

Noaptea de Sânziene

Muzei

Miresmele fânului plutesc

Printre brazi şi stelele nopţii.

Munţii, luna … aşteaptă.

E noaptea de taină.

Noaptea când frumuseţea fecioarelor

Va înfiora cascada, brazii, râul,

Ca-n mitul străvechi.

Siluete albastre cu părul despletit,

Păşesc desculţe prin iarbă.

Nu…nu trebuie să fiu aici,

Unde nici zeii nu privesc.

Trupurile lor,

Sunt aievea în undele pârâului?

Duc mâinile la ochi…

E ea… e mândra mea!

Cu flori şi spice în mâini şi plete.

Nici nu mă pot mişca…

Iertată să-mi fie nechibzuita dorinţă

Ce m-a adus aici.

E noaptea de taină.

E noaptea frumuseţii.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*