Job in cleaning

Tagged: , ,

This topic contains 0 replies, has 1 voice, and was last updated by  Londronica 3 months, 2 weeks ago.

  • Author
    Posts
  • #39199

    Londronica
    Participant

    Un loc de munca in domeniul curateniei? La prima vedere, oricine ar tinde sa spuna ca poate fi cel mai usor job din lume de obtinut. Insa, realitatea bate presupunerile tuturor. Dupa aproape patru saptamani, dupa ce s-a inscris la aproape zece agentii, la unele chiar platind taxe de inscriere, dupa ce a trimis zeci de CV-uri online si dupa ce a deschis usile altor zeci de hoteluri din Londra, intreband de posturi disponibile, rezultatul a fost: nimic. Niciun telefon. Niciun interviu, deci niciun job. Doar o asteptare continua.
    In spatele acestei cautari disperate de a primi un loc de munca este o tanara de 35 de ani din Iasi, care a realizat de curand cat de greu este sa obtina un loc de munca, chiar si in domeniul cunoscut ca fiind „usor si incepator”.
    Valentina a ramas fara job la inceputul lunii noiembrie anul trecut, dupa ce hotelul in care a lucrat mai bine de un an de zile a intrat in restaurare. De atunci si pana in apropierea Craciunului, s-a straduit insistent sa isi gaseasca un nou loc de munca, in curatenie, insa fara prea multe rezultate concrete.

    Foc de suparata
    Vali spune ca norocul a fost de partea ei din momentul in care a schimbat aerul romanesc cu cel englezesc. Inca din primele zile in care a ajuns in Londra, in urma cu un an si jumatate, lucrurile i-au mers ca pe roate. A primit un loc de munca la numai o zi dupa ce a ajuns in Anglia, mult ravnitul National Insurance Number l-a primit in fix o luna de zile de la venirea sa, iar HSBC i-a deschis cont bancar fara prea multe dovezi si hartii. Insa, de cateva saptamani, steaua ei norocoasa pare ca nu mai vegheaza asupra ei, iar toate planurile si sperantele sale s-au transformat in scrum, pentru ca nu reuseste sa isi gaseasca un loc de munca. Desi cauta neincetat. „Ma asteptam sa imi fie mai greu la inceput, cand am ajuns aici, dar nu acum, dupa un an si jumatate, sa ma lovesc de atatea probleme. Ma simt legata de maini si de picioare… e greu fara munca aici. Greul a inceput in noiembrie anul trecut. A fost un incendiu la ultimul etaj al hotelului in care am lucrat in tot timpul acesta, iar sefii au hotarat, ca daca tot s-a intamplat acest incident, sa inchida hotelul si sa il reconditioneze. Asa ca atat eu, cat si celelalte colege ale mele ne-am trezit de pe o zi pe alta fara munca. Ne-am intors toate (22 de fete) la agentia la care eram inscrise, dar oamenii de acolo nu au avut disponibile atat de multe locuri libere. Pe unele dintre fetele care locuiau in nordul Londrei le-a trimis la hoteluri din acea zona, iar celorlalte (care locuim in sudul Londrei), printre care si eu, ne-au spus sa mai asteptam… pana vor aparea posturi libere”, povesteste tanara din Iasi.

    Prima optiune: agentiile de recrutare
    Fara sa stea prea mult pe ganduri, Valentina nu a mai asteptat ca agentia cu care lucrase in trecut sa ii gaseasca un alt hotel si implicit, un alt loc de munca. Era constienta ca va dura pana ce aceste lucruri vor deveni realitate. Plus ca avea nevoie de bani pentru a-si plati facturile si chiria. Asa ca tanara s-a hotarat sa dea sfoara in randul cunoscutilor. A adunat de la prieteni mai mult de zece numere de telefon ale agentiilor de recrutare in domeniul curateniei si s-a inscris la aproape toate. A mers peste tot cu optimism si povesteste ca a si glumit pe tema aceasta. „Sincer, m-am gandit ca avand experienta si toate actele necesare, din zece agentii, macar doua imi vor oferi joburi. Si ma gandeam ca o sa imi fie greu sa aleg”, glumeste tanara. Insa, socoteala de acasa nu s-a potrivit cu… gandurile sale si nici cu serviciile agentiilor de recrutare.
    „Cand m-am vazut cu atatea numere de telefon in mana, am simtit ca mi se ia o piatra de pe inima. M-am gandit ca din atatea agentii, macar una o sa aiba joburi disponibile. Am crezut ca este relativ usor sa gasesti de munca, avand in vedere ca in ziua in care am ajuns in Londra, prietena mea m-a dus la agentie si de a doua zi, am inceput sa lucrez la hotel. Asa ca m-am dus increzatoare. Abia pe parcurs, dupa vreo doua zile de umblat prin Londra, pe la agentii, pentru ca una era in nord, alta in est, alta in sud si iti ia timp sa ajungi de colo-colo, mi-am dat seama ca lucrurile nu sunt deloc roz. Dupa ce m-am inscris la primele doua agentii, mi s-a spus sa astept ca ma vor contacta in momentul in care vor avea joburi disponibile, apoi la a treia agentie, care se afla undeva in Victoria, mi s-a cerut sa achit o taxa de 50 de lire, doar pentru a ma inscrie. Bani pe care ar fi trebuit sa ii recuperez in momentul in care voi incepe munca. Mi-au spus ca nu au nimic disponibil, ca urmeaza sa primeasca cateva joburi noi peste cateva zile… asa ca le-am spus si eu ca ma intorc peste cateva zile si abia atunci voi plati. Si dusa am fost. Pana atunci nu mai auzisem de agentii unde trebuie sa achiti un comision doar pentru a te inscrie, fara sa ai certitudinea ca vei primi un loc de munca. Sau ca il vei primi in decurs de cateva saptamani… doar ca eu aveam nevoie cat mai curand, nu puteam astepta. La ultima agentie la care am mers, mi s-a spus ca in momentul in care voi incepe un job, nu voi primi salariul pe prima saptamana de munca, pentru ca acea suma este considerata drept garantie, in cazul in care se intampla ceva. Sparg ceva de valoare sau, pur si simplu, nu ma mai prezint la munca fara sa anunt din timp”, povesteste tanara din Iasi.
    ————————————–
    „M-am inscris in total la vreo cinci-sase agentii, la toate din lista mea care nu percepeau comision. Nu aveam si nici nu voiam sa dau bani pe taxele lor, doar pentru a ma inscrie. Oricum, dupa trei saptamani de cand am facut acest lucru, nu m-a sunat nimeni…”
    Valentina, 35 de ani
    ————————————–

    Aplicatii online
    Deznadajduita si deprimata dupa experienta agentiilor, la sfatul unei prietene, Valentina a inceput sa caute pe internet agentii care recrutau personal pentru hoteluri. Si-a pus sperante si in aceasta optiune.
    „Am inceput sa caut pe net tot felul de agentii, pe unele le stiam din ziare, pe altele le-am descoperit din site in site. M-am inscris la cinci agentii, la fiecare in parte a fost necesar sa imi creez un cont online, un ID si o parola. Plus sa completez tot felul de formulare online: detalii personale, experienta, recomandari etc. Pe masura ce completam, imi dadeam seama ca nu este imposibil, dar este dificil sa obtii un loc de munca, astfel”, este de parere tanara din Iasi.
    ————————————–
    „Am fost destul de emotionata cand am vazut ca la cateva minute dupa ce am aplicat online la una dintre agentii, am primit un SMS, in care mi se cerea sa aleg o data si o ora pentru un interviu telefonic. Am trimis un mesaj inapoi, cu detaliile pe care mi le-au cerut si… nu m-a mai sunat nimeni.”
    Valentina, 35 de ani
    ————————————–

    Din usa in usa, din hotel in hotel
    Dupa doua saptamani de incercari nereusite, in timp ce trecea pe langa un hotel aflat chiar in apropierea locuintei sale, Valentinei i-a venit ideea sa mearga direct la receptie si sa lase un CV.
    „Este un hotel, destul de cochet, pe langa care treceam zilnic in drum spre casa. Din prima clipa in care l-am vazut, mi-am tot imaginat cum ar fi daca as lucra acolo. In special pentru ca arata foarte bine si este aproape de casa. L-am cautat pe internet si am incercat sa imi trimit CV-ul online… si am incercat de 20 de ori si imi aparea eroare in momentul in care voiam sa trimit aplicatia cu documentul atasat. Dupa acest episod, m-am ambitionat si mai tare si m-am dus personal la receptie si am lasat CV-ul. Mi-am imprimat atunci mai multe exemplare si am pornit, pe jos, la fiecare hotel din zona in care locuiesc. M-am uitat pe harta si le-am notat numele si adresa la fiecare. Au fost opt in total. O zi intreaga mi-a luat sa fac aceste drumuri. A doua zi, am mai imprimat cateva CV-uri, mi-am facut o alta lista, de data aceasta cu hotelurile din centrul Londrei, si am pornit din nou, la pas, din usa in usa. Acest lucru s-a intamplat cu o saptamana inainte de Craciun. Inca nu am primit nicio veste, dar cine stie, poate din luna ianuarie vor avea nevoie de oameni”, povesteste Valentina.
    ————————————–
    „Desi multi din prieteni si din cunoscuti m-au sfatuit sa nu merg la hoteluri cu CV-ul in mana pentru ca nu se mai face asa ceva, ca totul se realizeaza in zilele noastre doar online… ei bine, as vrea sa spun ca s-a intamplat ca la anumite hoteluri, unele chiar din centrul Londrei, sa ajung in fata receptiei si sa nu apuc sa spun de ce ma aflu acolo, pentru ca deja imi cereau CV-ul (cel mai probabil il vedeau in mana mea). Nimeni nu mi-a spus sa aplic online, chiar toti mi-au primit documentul cu zambetul pe buze, mi-au multumit si mi-au asigurat ca in cazul in care vor avea posturi libere, iar calitatile si experienta mea se vor potrivi cu cerintele lor… ma vor suna pentru un interviu.”
    Valentina, 35 de ani
    ————————————–

    Varianta: Mica Publicitate
    Intre toate aceste incercari, Valentina a recurs si la varianta anunturilor din ziarele romanesti. S-a dovedit a fi cea mai eficienta optiune, pentru ca, intr-adevar, a fost chemata de pe o zi pe alta la un hotel din sud-vestul Londrei pentru un loc de munca in curatenie. Insa job-ul nu a fost sa fie… pentru ea.
    „Am sunat la unul din anunturile pe care le-am gasit in ziarele romanesti. Era o agentie de cleaning a unei romance, asa ca m-am bucurat tare mult cand mi-a spus acest fapt, dar m-am bucurat si mai mult cand mi-a spus ca are un loc disponibil la un hotel din Hammersmith. Sa spun drept, nu prea mi-a convenit pentru ca era foarte departe de zona in care locuiesc. Dar, sa nu se inteleaga gresit, nu am strambat din nas si am acceptat… din pacate. Pentru ca a fost crunt. Ingrozitor. Jalnic. Doar o singura zi am rezistat acolo, si nu sunt genul de om care se fereste de munca, dar era sub orice critica. O mizerie de nedescris, trebuia sa termin cate 19-21 de camere pe zi… foarte multa munca, plus ca erau doua poloneze supervisor, care te innebuneau de cap. Stateau toata ziua la cafele si la tigari, iar cand se apropia ora plecarii, veneau si te trimiteau de la un etaj la altul. Totul pe ultima suta de metri. Mai erau doua romance care lucrau acolo si povesteau cat de greu le este. Plangeau si munceau, dar nu puteau renunta la job”, ne marturiseste Valentina.

    Varianta „prieteni”, cea mai buna
    Dupa mai bine de o luna si jumatate de cautari, Valentina nu a primit niciun telefon, niciun e-mail si niciun SMS in urma aplicatiilor sale. Chiar si asa, acum se declara fericita, pentru ca pana la urma si-a regasit o parte din norocul cu care era obisnuita.
    „Una dintre prietenele mele se casatoreste in Romania si va pleca la jumatatea lunii ianuarie in tara pentru cateva luni, pentru cumparaturi si pregatiri. Ea munceste tot in cleaning. Face curatenie timp de trei zile pe saptamana, in trei case din Greenwich. A vorbit cu cei pentru care lucreaza, m-a prezentat acestora si toti au fost de acord ca ii pot tine eu locul cat timp va lipsi ea… asa ca nu pot decat sa ma bucur. Nu e mult, dar e ceva si nu ma plang. Putin e mai mult decat nimic!”, spune Valentina, care inca spera ca intr-o buna zi, in viitorul apropiat, va fi chemata la un interviu de angajare.

You must be logged in to reply to this topic.