Școala în Anglia

This topic contains 0 replies, has 1 voice, and was last updated by  Londoncalling 1 year ago.

  • Author
    Posts
  • #40687

    Londoncalling
    Participant

    Programa este prea încărcată, modalitatea de predare învechită, orarul prea lung, copiii prea mulți în clasă, pretențiile exagerate. Sunt realități ale sistemului românesc de învățământ, care se discută până la epuizare în toate mediile. Părinții sunt tot mai speriați și întorc capul cu speranță către modele de succes din afară. Nu că pe acolo ar zbura zâne cu baghete magice și nu ar exista lipsuri, ci doar pentru că aceste sisteme sunt centrate mai mult pe copil și nevoile lui și se perfecționează în permanență tot întru binele micului viitor cetățean.

    Școala pe la alții. Azi, școala în Anglia

    M-am gândit că ar fi util și interesant să aflăm cum e școala în “lumea civilizată” , așa că mi-am luat la întrebări prietenii și cunoștințele de prin țări străine, cu copii de vârstă școlară. Am vrut să aflu părerea omului din postura de “client” al sistemului de învățământ.

    Astăzi tragem cu ochiul la sistemul britanic. Aflăm cum e școala în Anglia de la Alexandra Albu, blogger la Albuletzi, mămică posesoare de Mara de 10 ani și rezident în țara Reginei-mamă de un an și jumătate. Am întrebat-o pe Alexandra cam tot ce cred eu că și-ar dori un părinte să afle despre școală, de la modalitatea de înscriere/repartizare, sistem de notare, teme, activități. Bonus, aflăm cum e școala în Anglia din dublă pespectivă, pentru că Alexandra povestește atât ca părinte, cât și ca angajat aflat în interior. La scurt timp de la mutare, a reușit să obțină un post de supraveghetor la școala unde învață fetița ei.

    Vă avertizez că e articol de citit atent, întors la el și făcut cruci de Doamne ajută să apucăm și noi astfel de lucruri, pe aici sau, mai degrabă, prin alte locuri.

    Cum înscrii copilul la școală

    În Anglia copiii se înscriu la școală până în luna martie a anului școlar care va începe în prima săptămână a lui septembrie. Există două luni în care părinții pot cere un loc într-o școală. Dacă vii după luna martie, ceri loc dar va trebui să aștepți până după începerea anului școlar, pentru ca Autoritatea Locală de Învățământ din Primărie să știe exact ce locuri sunt disponibile și unde.

    Înscrierea la școală se face pe “arii de acoperire” catchment areas, adică acolo unde locuiești. Pe raza domiciliului ai, de obicei, mai multe școli primare și cel puțin una secundară. Poți cere să mergi și la altă școală, mai departe, dar vei fi primit doar dacă există locuri disponibile, după ce toți din aria respectivă au fost primiți.

    Părintele nu are nici un cuvânt de zis în alegerea clasei sau a profesorului.

    Cât durează procesul de înscriere

    Nu durează. Dacă ceri înscrierea în acele două luni, la final de martie primești scrisoarea acasă cu școală care ți se alocă. În cazul nostru a trebuit să așteptăm prima zi de școală, scrisoarea a venit la câteva zile după.

    Structura de învățământ

    Învățământul primar cuprinde 7 ani și are la catedră profesor de clasă. În fiecare an ai alt profesor, rar se întâmplă să ai doi ani același profesor. Sistemul e gândit astfel încât copilul să învețe să relaționeze cu diferiți adulți. Și ca profesorul să învețe să relaționeze cu cât mai mulți copii și cu clase cât mai diverse ca an și dezvoltare. Profesorii pot preda anul acesta la anul Reception, unde sunt copii de 4 ani și anul următor pot preda la anul 6 unor copii de 11 ani.

    Primul an este Reception Year, urmat de anii 1-6. Astea sunt școlile primare. Există în unele școli, înainte de Reception și Nursery, echivalentul creșei. Acolo sunt primiți copiii după vârsta de 3 ani, când statul oferă un număr de 30 de ore gratuite pentru părinții care muncesc. Dacă ai bani, plătești și lași copilul toată ziua, și atunci îl poți duce și mai mic.

    Reception Year, învățarea deprinderilor de școală

    Reception Year e foarte asemănător cu școala, însă e mai mult o grădiniță. Totul e orientat pe învățarea prin joc. Învață litere, învață să numere până la 100, învață despre natură, animale, științe, pe înțelesul lor.

    Cel mai mult învață regulile de comportare în mediul școlar. Învață să meargă în șir indian. Da, sună ciudat, însă aici copiii chiar merg în mod ordonat, unul după altul, oriunde merg prin școală. Aici nu există alergat în școală decât la ora de sport. La Reception ei au 4 ani, unii 5, sunt mici și nu știu să stea liniștiți, așa că asta sunt învățați de fapt. Au multe activități senzoriale, li se pun cădițe cu apa, nisip, spumă de ras, cereale cu apă, gelatină, boabe de fasole, etc, în care ei să se bălăcească.

    Autonomia directorului de școală

    Fiecare director de școală e stăpân pe tarlaua lui. El decide CUM vrea să facă învățământ. Directoarea școlii noastre are aplecare către Montessori, de aici activitățile respective, în alte școli abordarea poate fi diferită.

    Anii 1-2 sunt numiți Key Stage 1, anii 3-6 Key stage 2, sunt două etape de învățare-dezvoltare. După anul 6 copiii se mută la școala secundară pentru următorii 6 ani.

    Câți copii sunt în clasă?

    Depinde de zonă. Numărul maxim prevăzut de lege este 30 dar de obicei sunt cam 25, pentru că se consideră că nu e ok să lucrezi cu prea mulți. Dacă apar elevi mulți, se mai formează o clasă. Dacă nu mai există spațiu pentru altă clasă, elevii sunt îndreptați către alte școli.

    Oră decentă de începere a cursurilor

    Ora de începere a cursurilor este 9, însă copiii sunt așteptați la școală la 8.40. Se aliniază în șir indian, fiecare clasă, pe terenul de sport. Profesorul sau asistentul vine și își ia clasa și o conduce în interior. Dacă ajungi după ora 9 la școală, găsești poarta către teren închisă, părintele trebuie să sune la ușa din față, să meargă la secretariat și să completeze un formular cu motivul întârzierii.

    Absență fără dovadă 5 zile

    Aici nu există “absențe” numărate, există procent din timpul școlar în care lipsești. Adică ai 85 la sută prezență, sau 90 sau 100%. Dacă copilul este bolnav, părintele trebuie să sune dimineață la școală și să anunțe. Dacă n-ai sunat și copilul nu apare, sistemul îți trimite sms pe telefon “copilul dvs a lipsit la înregistrare azi”. În principiu trebuie să explici ce are copilul și e suficient. În cazul în care copilul e atât de bolnav încât necesită mai mult de 5 zile școlare de pauză, atunci va trebui să aduci o notă de la medicul de familie. Asta e la fel și la job, poți lipsi medical o săptămâna fără să aduci dovadă, mai mult de atât necesită dovadă. Nu, oamenii nu o să presupună că minți, doar ești bolnav. Dacă copilul lipsește mai mult de o săptămână și nu ai dovadă medicală, poți fi amendat cu 60 de lire per cap de părinte pe săptămână . Asta se face prin intermediul unui judecător.

    Programul zilei

    Programul nu e pe alese, e același în sensul de Math și Literacy dimineață, dar în rest activitățile depind de profesor, de profesorul de limbi și cel de sport. Joia după amiază se cheamă PPA, este ședința de planificare săptămânala a profesorilor și conducerii, timp în care copiii fac activități amuzante (pe care și le aleg dintr-o lista la începutul semestrului) cu asistenții de profesor. Pot fi activități sportive, înot, arte, dansuri.

    After school și activități extra

    După școală, copiii fie pleacă acasă, fie rămân la cluburi. Școală noastră oferă gratuit cluburi de la ora 3.15 până la ora 4. După ora 4 școala oferă “Afterschool Club”, contra cost, unde pot sta până la ora 6 și primesc și cină. Dimineață de la 7.50 există “Breakfast Club”, tot contra cost, pentru părinții care trebuie să meargă mai devreme la muncă. Sumele sunt mult mai mici decât dacă plătești o bonă, însă nu toate școlile oferă așa ceva.

    Cursuri opționale nu există, tot ce este în școală este gratuit. Ni se cer câteodată bani dacă sunt duși cu trenul undeva, pentru excursii sau donații.

    Pauzele și masa

    În timpul zilei sunt două pauze. Una de 15 de minute la ora 10 și cea de prânz, care la noi are doar 30 de minute pentru că directoarea a decis că celelalte 30 sunt mai bine folosite ca oră de sport zilnică pentru copii. Adică fac sport organizat zilnic, în loc să alerge de nebuni la prânz. În prima pauză există un “tuck shop” în sala de sport, adică li se oferă, contra cost un fel de mic dejun. Pâine prăjită, sticluțe cu lapte, cutiuțe cu cereale, etc. În rest, aleargă afară pe pajiște.

    La prânz, cei care doresc masă de la cantină (contra cost, circa 2 lire pe zi) se aliniază și merg la cantină, în două serii. 12 și 12.30. Cei care au pachet de acasă, rămân în clase și își mănâncă mâncarea. După ce termină de mâncat merg afară la joacă. La finalul seriei, se sună din fluier, ei se aliniază pe clase, profesorul vine și îi ia înapoi în clasă. În clasă se face prezența din nou ca să știe sigur că toți copiii sunt la locul lor și niciunul nu e pierdut pe undeva.

    Ce mănâncă copiii

    Cantina oferă mâncare preponderent organică, gătită la față locului. Nu se folosește sare deloc, li se oferă două variante, cu carne sau vegetariană, copiii aleg dimineață la înregistrare ce variantă doresc în ziua aia. Părinții au meniul dat de la școală, există meniu pe 3 săptămâni, apoi se reia de la capăt. Joia e mereu ziua cu pizza iar vinerea mereu cea cu fish fingers și chips. În rest, carne cu legume diverse și un desert. Cei care au pachet de acasă sunt urmăriți să nu aducă dulciuri concentrate. Adulții care îi supraveghează trebuie să vadă dacă vreunul nu are mâncare destulă și ce se întâmplă cu mâncarea lor.

    Vacanțele

    Sunt mult mai puține ca număr de zile. Cursurile sunt structurate în term (semestru) împărțit în două – half term – despărțite de o săptămâna de vacanță, în așa fel încât să nu existe mai mult de 6 săptămâni consecutive de cursuri. După ce am observat copiii din școală, pot spune cu mâna pe inimă că în săptămâna 5 sunt toți varză cu capul :-). Obosiți și agitați.

    În ultima săptămână e cu relaxare și cu activități distractive. Așadar, școala începe la început de septembrie și continuă până prin noiembrie, când e prima vacanță. Apoi de Crăciun 2 săptămâni, de Paște 2 și încă două half termuri, una în februarie și una în mai. Școala se termină după 20 iulie. Vacanța de vară are doar 6 sau 7 săptămâni

    Programa. Copiii învață cu capul, nu din manuale. Profesorii au libertate asupra tematicii și modului de predare

    Programa este structurată pe “core subjects”, care în cazul școlilor primare înseamnă Literacy și Math și restul de subiecte care variază de la muzică la design și tehnologie, IT, geografie, istorie, arte, limbi străine și educație religioasă. Pe fiecare semestru ei au o “temă”, o poveste, un subiect mai mare în jurul căruia se construiesc toate “materiile”.

    Profesorul are un ghidaj despre ce anume trebuie să știe un elev la finalul anului, însă el (și școala, prin directorul care compune politica de studiu), are libertatea să facă treabă cum crede de cuviință. Cu ce vrea el. În ce fel vrea el.

    Copiii nu au “manuale” sau cărți. Au caiete, unde profesorul le lipește foi cu activități sau unde scriu ei, în funcție de moment sau cerință. Copiii au în fața lor un om care le explică lucruri. Li se dă inițial un “cold task”, adică niște întrebări despre ceva ce ei n-au învățat la școală. Că să vadă profesorul ce știu ei, ce înțeleg ei din treaba aia. Apoi, vreo lună sau două, li se predă chestiunea cu pricina, după care primesc “hot task”, adică din nou, întrebări despre respectivul subiect. Și se observă progresul. Sau stagnarea, după caz.

    Zilele de tranziție

    Anii Reception și 6 au zile de tranziție în iunie. Copiii care vor urmă să intre la școală în toamnă, vin o zi la școală alături de ceilalți copii pentru a cunoaște profesorii, personalul, pentru a vedea clasele și a nu fi speriați în septembrie. Cei de anul 6 au zile ale porților deschise la toate școlile secundare din oraș, pot merge acolo să le vadă, să aleagă. După ce au ales, merg la școala aleasă o zi, la final de an, în vară, la cursuri.

    Deasemenea, există zile de tranziție pentru toți copiii din școală, tot în vară, fiecare clasă merge cu un an mai sus, să-și cunoască următorul profesor, pe cel pe care îl vor avea în toamnă. Petrec întâi o jumătate de zi cu el, apoi o zi întreagă, fac activități amuzante iar profesorii se dau peste cap să îi cucerească pe copii, să îi facă să aștepte cu mare bucurie începerea școlii în toamnă.

    Sistemul de notare și evaluare

    Pentru elev nu există sistem de notare. El nu primește note, uneori au fișe de activități cu punctaje pe care și le calculează singuri. Criteriul principal e cel al PROGRESULUI. Asta se măsoară în mod principal aici. Există și criterii detaliate pe fiecare materie, pe fiecare etapă de învățare, semestru, astea se cheamă “trakers” și le au doar profesorii.

    La final de an, părinții primesc o scrisoare unde li se spune scorul total al copilului la Math, Reading și Literacy. Are 3 puncte: 1 – sub așteptările vârstei, 2- în grafic cu așteptările vârstei și 3 – peste așteptările vârstei, învățare în profunzime. Într-un an ai 2 ședințe cu părintele, unu la unu sau și cu copilul dacă acesta dorește. 10 minute. Ți se arată caietele de la școală (pe care le primești acasă la final de an), ți se spune ce face copilul. Personalul este instruit să sublinieze părțile pozitive, nici un părinte nu e chemat acolo să fie tras de urechi, e chemat să i se spună ce e bine, cât s-a progresat și unde mai e nevoie să insistăm.

    Uniforma

    Toate școlile au uniformă personalizată care este sfântă. Nu poți merge la școală îmbrăcat cu altceva. Uniforma constă în pantaloni negri sau gri închis, fustă idem, pantofi negri neapărat închiși, copiii nu au voie în sandale niciodată. Și nici personalul, e safety hazard. În sus, tricou alb polo și pe deasupra cardiganul cu inscripția școlii.

    Pentru vară, băieții au pantaloni scurți iar fețele rochițe subțiri, pepit, fie cu roșu, fie cu verde. Uniforma pentru sport e pe bază de tricou roșu și pantaloni negri. Plus adidași. Sportul e dus lunea și rămâne la școală până vineri când e adus la spălat.

    Personalul auxiliar are, de asemenea, uniformă. Doar profesorii, directoarea și secretariatul se îmbracă cum vor ei, în rest adulții școlii trebuie să fie recunoscuți de copii. Toți avem legitimație de gât în permanență. Părinții sunt primiți în școală oricând, dar trebuie să sune la ușă și apoi să primească un abțibild cu “vizitator” pe care să îl pună în piept. Cine circulă altfel prin școală e considerat intrus și luat la întrebări.

    Siguranța în școală

    Fiecare accident (lovitură, zgârietură) e notat într-un caiet special. Există cameră de prim ajutor și tot personalul are training în acordarea primului ajutor copiilor. Loviturile la cap sunt extrem de importante, copilul primește îngrijiri, un abțibild în piept pe care scrie “m-am lovit la cap” și ora la care s-a întâmplat, precum și o scrisoare pentru părinte, scrisoare în care sunt explicate simptomele unei contuzii serioase și când trebuie dus copilul la spital.

    Dacă se întâmplă un accident mai serios în școală, e chemată imediat Ambulanța, care trimite imediat un echipaj mai mic, cu mașină mică, să evalueze situația și dacă e cazul, mașină mare pentru transport la spital. Totul se întâmplă foarte repede.

    Angajații școlii, curați ca lacrima

    Dacă un copil fuge din școală, școala nu mai poate face nimic decât să anunțe Poliția, care se ocupă de asta. Au fost momente în care au ridicat un elicopter în aer în 10 minute, că să găsească copilul fugit. Deasemenea, se anunță părinții care trebuie să lase tot și să se prezinte la școală sau la Poliție, să preia copilul.

    Când te angajezi în școală trebuie să aduci cazierul pe ultimii 5 ani. Există o listă națională a celor care au făcut infracțiuni legate de siguranță copiilor, a tinerilor, bătrânilor sau oamenilor cu handicap. Dacă faci orice, ești trecut pe lista aia și nu te mai poți angaja niciodată într-o instituție unde există categoriile respective. Și cred că nici alții nu-s așa dornici să te mai angajeze vreodată.

    Accent pe individualitate și puterea de a alege

    Aptitudinile sunt încurajate. Copiii sunt îndrumați către pasiunile lor personale, au de multe ori activități care implică să aleagă ei ce vor să facă. Majoritatea chestiilor pe care le fac le aleg. Dacă profesorul de sport îl vede că are înclinație către anumite sporturi, îl îndruma către cursuri din afară școlii, și tot așa.

    Despre teme și copiii care nu învață

    Copiii care nu invata… nu învață. Sunt ajutați să învețe, se insistă, se lucrează cu ei separat, părinții sunt chemați la ateliere și consiliere. Nu cred că există repetenție aici, cel puțin nu în școală primară. Dacă nu își fac tema săptămânală și-o vor face în pauze la prânz la școală. Dacă nu citesc zilnic, vor citi la prânz la școală, sau în alte momente. Fiecare elev are un caiet de lectură în care părintele trebuie să semneze zilnic câte pagini din ce carte a citit copilul. Este extrem de important să citească zilnic.

    Tema este săptămânală, până în anul 4 inclusiv, se da o săptămâna la Math una la Literacy, din anul 5 se da la ambele. Tema e primită vinerea și se predă la școală în miercurea următoare. De cele mai multe ori copilul are capacitatea să o rezolve singur, fără ajutor sau cu foarte puțin ajutor din partea părinților. Rezolvarea nu durează (în anul 5 când sunt două materii) mai mult de 30 de minute.

    Despre ora de religie

    Anglia este un stat non-laic, în care biserica este parte din stat. Însă religia nu este obligatorie. Dacă nu dorești, ei au grijă ca copilul să facă altceva în orele respective.

    Ziua începe cu Assembly care este adunarea tuturor copiilor din școală în sală de mese. Li se povestește despre bine, rău, morală, etică, etc. Mai puțin despre Iisus sau alte chestii. Li se dau exemple de pilde din Biblie, din cele pline de morală. Prietenie. Bunătate. Corectitudine. Iertare. La clasă studiază și alte religii, de la Islam la Iudaism. Sunt duși de două ori pe luna la biserica din cartier unde li se povestesc lucruri. Au fost duși la moschee și li s-a explicat cultul. Vor să îi ducă și la Templu și la alte culte, ca să îi învețe despre diverse religii. În fiecare clasă există un colț pentru citit (o mini-căsuță din lemn, plină cu cărți) și un colț de reflectare, legat de chestiile religioase.

    Comunicarea cu profesorii și conducerea școlii

    Există newsletter săptămânal, există sistemul informatic care ne transmite sms-uri și există secretariatul care ne dă mailuri.

    În plus, profesorii trimit prin copii scrisori aproape zilnic. Pentru diverse activități, informări, invitații să mergem în clasă să îi vedem la anumite activități, etc. Dimineață când îl duci sau după amiază la ieșire, profesorul stă cu ține de vorbă oricât dorești, despre orice legat de copil sau școală. Directoarea poate fi găsită acolo toată ziua, stă de vorba cu orice părinte vine la ea, nu există să trebuiască “programare”. Dacă ai o problemă și n-ai găsit înțelegere undeva mai jos, te duci direct la ea.

    Consiliere psihologică

    În școală există mai mulți adulți specializați în așa ceva și oricum toți profesorii au studii în sensul asta. Există Safeguarding Manageri, adică câțiva oameni din conducere care trebuie să urmărească cazurile sociale și să fie atență ca acei copiii să nu fie în pericol acasă. De câte ori este un caz de genul asta anunțat la nivel național – copii omorâți sau neglijați de părinți sau familie, se face ședința și se discută despre el. Se fac traininguri bi-anuale despre așa ceva, întregului personal. Family Workers sunt cei care țin legătura cu familiile, care își oferă ajutorul în diverse moduri, de la a oferi haine din donații, mâncare sau consiliere familiilor care nu știu sau nu pot crește copiii în mod corect sau eficient.

    Copiii cu nevoi speciale și copiii cu probleme de disciplină

    Unul dintre departamentele școlii este chiar Special Education Needs. Oamenii care lucrează aici au studii speciale în domeniu, o calificare în plus. Copiii sunt învățați de mici că violența este interzisă, însă cei care chiar au probleme psihice (și sunt mulți) trebuie manevrați într-un anumit fel iar personalul e instruit în sensul asta.

    Există o cameră specială cu saltele și pe pereți, unde sunt duși când au o criză majoră în care sunt în pericol de a face rău cuiva sau lor. Se întâmplă că doi adulți să trebuiască să îi care până acolo, sunt antrenați să îi ducă de brațe în așa fel încât să nu le rupă nimic și să scape și ei ne-răniți și copilul întreg. Am asistat la niște scene care îți fac părul măciucă însă cu răbdare și perseverență, oamenii ajung la motivul crizei și reușesc să dezamorseze conflictul. Copiii nu sunt certați, admonestați sau pedepsiți dacă au crize de felul asta.

You must be logged in to reply to this topic.