1. Cand vin americanii?

Acesta interogatie la nivel social a fost conturata ca un strigat pentru libertate in perioada postbelica. Ea a cuprins un orizont de asteptari mari, dar nematerializate, transformate ulterior intr-un depozit de sentimente neimplinite, transmise de la o generatie la alta sub forma unor actiuni motivate de speranta sau frustrare.

Am identificat doua regiuni unde acest sentiment a fost si mai este prevalent:

– (1) regiunea Atlanticului de nord, in unele tari europene (in special est-europene) aliate militar cu Statele Unite, precum si:

– (2) regiunea Pacificului de sud, la unele populatii din Oceania (si descris de antropologi).

Fiecare dintre aceste paradigme social-culturale prezinta implicatii strategice.

2. Paradigma atlantica

In Europa de Est, asteptarile pentru o sosire a americanilor s-au conturat incepand cu invazia din Normandia de la 6 iunie 1944. Dar in primavara anului 1945, cand armatele americane si ruse se indreptau spre Berlin din directii opuse, mai multe natiuni est-europene au fost prinse in jocurile de interese ale acestor doi actori principali. Acest lucru s-a datorat unui acord anterior dintre SUA si Uniunea Sovietica prin care se demarcau zonele de interese ale celor doi aliati.

In Cehia, de exemplu, membrii rezistentiei anti-germane ai Insurectiei de la Praga (5 mai – 8 mai 1945) nu au putut convinge armata americana sa intervina, desi unitatile americane erau la aproape 20 de kilometri (12 mile) distanta si puteau ocupa orasul in doar cateva ore. Dar politicienii americani din administratia lui Harry S. Truman si generali ca Omar Bradley, pentru a nu ii aliena pe sovietici, si-au fortat militarii sa joace un rol pasiv si nu i-au permis generalului George Patton sa ocupe Praga, desi venirea americanilor a fost mult dorita si asteptata de majoritatea populatiei (cu exceptia simpatizantilor pro-sovietici). https://en.wikipedia.org/wiki/Prague_uprising

In Romania, fosta membra a Axei, dupa trecerea ei de partea Aliatilor la 23 august 1944, asteptarile neimplinite ale populatiei, de a fi eliberata de trupele americane, au avut parte de un curs mai dramatic al evenimentelor. Luptatorii anti-comunisti din Muntii Carpati, condusi de fosti ofiteri ai armatei regale, au reusit sa opereze relativ eficient, dar limitat, impotriva armatei sovietice si a administratiei comuniste romanesti. Rezistenta lor a durat de la sfarsitul anilor 1940 pana la inceputul anilor 1960, cand a fost inabusita de autoritati. http://www.cinemagia.ro/trailer/undeva-in-est-930/

Sentimentele mixte de speranta si frustrare au persistat ulterior, chiar si dupa caderea comunismului in 1989. https://www.youtube.com/watch?v=75NoNVMkQwU

Nevenirea americanilor, atat in ​​perioada postbelica, dar si in perioada postcomunista, a fost o tema exploatata generos de cinematografia locala, fiind recompensata cu premii la diverse festivaluri de film internationale.

3. Paradigma pacifica

Cu un fenomen similar s-au confruntat si unele populatii din Oceania, in special in Melanezia.

Aceste asteptari neimplinite s-au manifestat partial sub forma unor culte de cargou. https://en.wikipedia.org/wiki/Cargo_cult

Cultele de cargou au aparut initial ca o sinteza a elementelor locale si straine ce implicau idei de abundenta a bunurilor si de ajutor din partea stramosilor. Mai tarziu, in special in timpul si dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, cultele din Oceanul Pacific erau asociate mai ales cu desanturile americane de echipament militar si provizii furnizate trupelor de la sol si bastinasilor, cu mare impact asupra stilului de viata al celor din urma.

Dupa 1945 americanii si-au abandonat bazele aeriene, iar desanturile de provizii au incetat. In consecinta, liderii locali si-au dezvoltat culte prin care promiteau livrarea de bunuri ca ofrande din partea stramosilor sau din alte surse. http://googlesightseeing.com/2008/02/john-frum-day/

Sentimentul de nostalgie a fost extrem de intens inca de atunci, facandu-i pe membrii cultelor sa imite anumite activitati de rutina ale militarilor americani, precum instructia, paradele si semnalizarile de aterizare pentru avioane. Vezi VIDEO aici. https://www.youtube.com/watch?v=dVZ9bPRTiIA

Vechile culte de cargou isi au obarsia in “Miscarea Tuka”, aparuta in 1885 in insulele Fiji. http://www.newworldencyclopedia.org/entry/Cargo_cult

Culturile de cargou, precum si unele manifestari gresit interpretate drept culturi de cargou, sunt inca active in tari ca Vanuatu, Papua Noua Guinee, precum si in alte zone ale Oceaniei. Dintre acestea, mentionam:

– (1) Cultul “John Frum (America)” din Vanuatu; https://en.wikipedia.org/wiki/John_Frum

– (2) Cultul Johnson din Papua Noua Guinee. https://en.wikipedia.org/wiki/Johnson_cult

4. Implicatii strategice

Toate aceste manifestari de simpatie pentru armata si valorile americane trebuie, in mod evident, apreciate si sustinute corespunzator pentru loialitatea si durabilitatea lor in timp.

Atitudinile pro-americane din Europa de Est au fost un element constant inca din perioada de dupa 1920. In consecinta, aceste natiuni trebuie incurajate si recompensate (pentru a nu reveni la vechile lor frustrari) prin implicarea lor mai activa impotriva tendintelor expansioniste ale Rusiei spre vest, inspre Oceanul Atlantic.

La randul lor, atitudinile pro-americane ale populatiilor din Oceania s-au manifestat si ele constant inca din timpul razboiului hispano-american din 1898. Prin urmare, actuala administratie americana ar trebui sa reflecteze la o constructie reinnoita a principalelor sale teritorii din Oceanul Pacific (Guam, Insulele Mariane, Samoa Americana) si Marea Caraibelor (Insulele Virgine Americane, Puerto Rico), precum si a celor trei state asociate – asa-numitele tari COFA – din Oceanul Pacific (Insulele Marshall, Republica Palau si Statele Federate ale Microneziei). Aceasta constructie reinnoita ar trebui sa vizeze neutralizarea actualelor tendinte expansioniste ale Chinei si Rusiei spre est, inspre Oceanul Pacific.

7 Comments

  1. Valentin Dino on

    Venirea americanilor era un vis al bunicilor. Istoric retroactiv este cumva simplu de inteles. A fost o imparteala a prazii de razboi intre doi giganti. Ceea ce nu se poate totusi uita si doare, sa zicem si ierta – este promisiunea americanilor ca aveau sa vina, si nici la o cana de vin nu au mai venit.

  2. florin predescu on

    Din nefericire in acea perioada imediat dupa razboi, nimeni nu se astepta la ororile rusilor, nici macar Churchill. Partile invingatoare se bucurau de reusita si doreau ca razboiul sa se termine. Cat despre Romania, un stat mic si dezintegrat si cu pacatul de a fi fost aliat cu Hitler.

  3. Cronica de la Yalta este o lectie pe care sper ca americanii au invatat-o in a sti cum se negociaza cu rusii.

  4. Romanii care au luptat impotriva comunistiilor erau partizani fascisti, Ion Gavrilă Ogoranu a recunost singur ca era fascist.

  5. MARCELA DESCULTU on

    Ideea de bază a acestui foarte interesant articol este ideea solidarității atlantico-pacifice prin intermediul Americii împotriva expansiunii celor două super-puteri, Rusia și China. Găsirea unui numitor comun în culturile naţiunilor din Europa de Est şi Oceania este o idee originală a autorului, pentru care acesta merită toate felicitările!

  6. MARCELA DESCULTU on

    Sosirea americanilor în Europa de Est ar fi ajutat foarte mult naţiunile din această regiune şi, cu siguranţă, istoria ulterioară ar fi fost diferită. În timpul revoluției de la Praga din 1945 armata americană a fost convinsă de neintervenție din cauza acordului prealabil cu Uniunea Sovietică. În Oceania, la fel, Statele Unite şi-au retras armata după 1945. Rolul și prezența Americii în lume sunt extrem de importante.

  7. MARCELA DESCULTU on

    Realitatea este că națiunile din Europa de Est și Oceania, care sunt aliate ale Americii, ar trebui încurajate şi susţinute în demersurile lor pro-americane, astfel încât limitarea expansiunii ruso-chineze să fie mai eficientă.