Studenti in Londra?

Ciao Gina

Eu am venit in Regat in 2016, iti pot spune ca nu e viata usoara daca esti studenta !!

Iti fac copy-paste

Mii de tineri români studiază la nivel universitar în Marea Britanie, fiind atrași de renumele unor instituții recunoscute pretutindeni. Dar în același timp, universitățile britanice sunt și printre cele mai scumpe din lume. Am vrut să aflăm cum reușesc studenții români să acopere cheltuielile de școlarizare în această țară, cum procedează și la cine apelează.

În vreme ce studenții britanici sunt în mare parte adepții împrumuturilor de la stat prin compania Student Loans, românii combină mult mai mult sursele monetare necesare. Pe lângă părinți și burse, studenții își iau în serios responsabilitatea plății studiilor, punând în joc propriile abilități. Am aflat că cei mai mulți au avut un job cu jumătate de normă, un voluntariat, o perioadă de practică, o stagiatură sau chiar un job cu normă întreagă pe timpul anilor de studiu.

Motivele lucrului în timpul facultății sunt diverse, pentru unii este singura cale de a se întreține, pentru alții înseamnă bani de buzunar, iar pentru alții, munca reprezintă deschiderea orizonturilor. Aflați în reportajul nostru cum, ce și de ce lucrează studenții români.

A munci sau a nu munci,

asta e întrebarea

Studenția în UK are multe avantaje față de studiile universitare în alte țări. Nu numai că șapte universități britanice se află în topul 50 al celor mai bune universități din lume în 2015, dar oportunitățile pe care le deschide o instituție academică britanică sunt nenumărate. Nivelul de cercetare, posibilitatea unor slujbe bune, calitatea profesorilor, toate acestea atrag studenți din lumea întreagă, inclusiv din România.

Prezența românească în universitățile britanice se semnalează prin 39 de cluburi studențești românești de la universități din toate zonele Regatului Unit. Chiar dacă sunt o alegere populară printre tinerii români, universitățile britanice nu sunt deloc o alegere ieftină: cu taxe între 6 și 9.000 de lire, apare întrebarea: cum se întrețin studenții români?

Am încercat să aflăm de la tinerii (sau nu neapărat) care au studiat în UK cum s-au descurcat în perioada studiilor. Au apelat la părinți, la împrumuturi sau și-au căutat de muncă?

La Oxbridge poți munci doar vara

Membrii societăților românești de la Oxford și Cambridge ne-au spus că aceste universități nu permit studenților să lucreze pe parcursul anului universitar, deoarece se consideră că timpul necesar studiului nu lasă loc pentru un job fără a fi afectate performanțele academice. Aceste universități de top încurajează munca în timpul vacanțelor, mai ales pe durata verii.
–––––––––––––

„Am foarte mulți prieteni care au lucrat, pe durata verii, la diverse companii din industria de software, vezi Google, Facebook, Amazon, Morgan Stanley, Bank of America. Nu sunt chiar plasamente, ca la Imperial College, de exemplu, dar, pe lângă faptul că aduc un ban în plus, sunt destul de importante din perspectiva experienței acumulate, mai ales pentru viitorii absolvenți de la Informatică.”

Ion Ambrinoc, fost președinte al Asociației studenților români de la Oxford
–––––––––––––

„Ideea de a lucra pentru a acoperi costurile de viață este infezabilă la Cambridge, dar studenții pot beneficia de ajutor financiar din partea universității sau din surse externe pentru a compensa. Studenții la nivel de doctorat lucrează uneori câteva ore pe săptămână ca asistenți universitari”, ne spune și Andra Ionescu, secretar al clubului studențesc român de la Cambridge.

Sursele externe de unde studenții pot obține fonduri sunt fundații sau companii care oferă burse, în special la nivel postuniversitar, dar nu numai.
–––––––––––––

„De exemplu, compania Sagentia oferă câteva burse anuale pentru studenți în scopul de a-i încuraja să lucreze pentru ei pe perioada verii sau după terminarea facultății. Sunt și unele burse care au legătură cu universitatea, dar vin de la sponsori externi, cum ar fi bursele Gates pentru doctoranzi, sponsorizate de Fundația Bill and Melinda Gates. De acestea din urmă știu că au beneficiat pe parcursul anilor și câțiva români.”

Andra Ionescu, studentă la Fizică în Cambridge
–––––––––––––

„Unele departamente, ca de exemplu cele de inginerie, informatică sau fizică, oferă proiecte de cercetare academică pe timpul verii pentru studenți și promovează și oportunități externe de muncă, în cadru a diferite companii. Prin urmare, depinzând, însă, semnificativ și de disciplina de studiu, sunt multe oportunități vizibile. Cât de greu sau de ușor este să obții un plasament depinde de domeniu și de cât de competitivă e poziția, dar, de obicei, cei care vor să lucreze pe timpul verii reușesc să găsească ceva”, ne mai spune Andra Ionescu.

Nici studenții români de la Oxford nu au probleme în a-și găsi un job.
–––––––––––––

„Nu am sesizat diferențe între studenții români și cei de alte naționalități. La specializarea Informatică de exemplu, procesul de selecție e destul de dur, cuprinzând minim 3-4 interviuri, dar joburile merită efortul.”

Ion Ambrinoc
–––––––––––––

În ceea ce privește aceste două universități, nu se discută dacă un plasament este plătit, ci cât de bine este plătit. „Eu studiez fizica, domeniu în care sunt destul de multe oportunități pentru studenți, atât în mediul academic, cât și în industrie și prin urmare, nu este foarte greu să obții un plasament atât timp cât trimiți suficiente aplicații. Cele mai bine plătite sunt, desigur, foarte competitive”, clarifică Andra Ionescu.

Cardul galben de student,

de acum istorie

Una dintre problemele de care studenții români s-au lovit până în ianuarie 2014 a fost permisul de muncă, pentru care unii au așteptat și mai mult de un an. „Pentru mine a fost destul de important să pot să mă întrețin pe perioada facultății, dar a durat ceva timp până am ajuns în acel punct. Pentru majoritatea studenților români cred că a fost și este la fel. Mulți am venit zicând că o să găsim un job destul de repede aici și apoi putem să ne întreținem, fără să mai depindem de familie”, a explicat Răzvan Ionescu, președinte al Asociației studențești românești de la Universitatea din Coventry în 2013-2014

„Realitatea a fost alta. În 2011, când am venit să studiez la Coventry University, erau în vigoare restricțiile de muncă. Pentru mulți, acest lucru a însemnat fie să lucrezi ilegal, fie să aștepți să obții permisul de muncă și să găsești modalități mai puțin riscante de a te întreține. Eu mi-am obținut permisul în prima jumătate a lui 2013, spre sfârșitul anului doi. Până atunci am depins de părinți ca să mă întrețin, fiind foarte atent la cheltuieli”, ne povestește Răzvan Ionescu.
–––––––––––––

„Să muncești fără permis de muncă înainte de ridicarea restricțiilor era posibil, dar în lipsa unui contract legal, riscai să nu fii plătit. După ianuarie 2014, permisul de muncă nu mai era necesar și deja auzeam mai multe povești de succes printre colegii și prietenii români. Dacă postai CV-ul online, companiile te căutau pe tine, nu invers.”

Răzvan Ionescu, fost președinte al Asociației studențești românești de la Universitatea din Coventry
–––––––––––––

„Permisul de muncă mi-a dat posibilitatea să găsesc un job în câteva săptămâni, din fericire în cadrul facultății. Postul se potrivea profilului meu, asistent tehnician IT și nu a fost greu de obținut. Aveam cunoștințele necesare și jobul fiind part-time însemna că nu trebuia să lipsesc de la ore. Într-o lună mă puteam întreține singur, fără să mai depind de părinți. Am avut jobul un an, iar acum îmi continui studiile la nivel de doctorat, unde bursa e mai mult decât suficientă să îmi acopere cheltuielile lunare”, ne mai spune Răzvan Ionescu.
–––––––––––––

„A munci nu este obligatoriu, dar este important din mai multe puncte de vedere. În primul rând, experiența de muncă anterioară este utilă la angajare, după terminarea facultății. În al doilea rând, un job sau internship permite punerea în practică a conceptelor teoretice studiate și te învață lucruri pe care nu le poți învăța la facultate. Totodată, orice astfel de experiență este de ajutor în alegerea drumului profesional.”

Andra Ionescu, secretar Societatea românească de la Universitatea Cambridge
–––––––––––––

Munca (în timpul studiilor) este sfântă

uk-studentii-si-munca-1_1

Majoritatea celorlalte universități din UK nu au reguli atât de stricte în ceea ce privește munca în timpul studiilor. „Pentru unii, munca în timpul facultății poate însemna singura modalitate de a continua în Anglia, pentru alții poate însemna un venit în plus, pentru alții înseamnă strict experiență”, ne spune Andrei Talos, student la Arhitectură la Universitatea din Greenwich. În ceea ce privește dificultatea de a găsi de muncă, „trebuie să nu vrei să-ți găsești un job ca să nu-ți găsești un job”, ne mai spune Andrei, membru RoNUS (Uniunea Studenților Români în UK).

Între părinți și slujbă

După cum ne mai spune și Răzvan din Coventry, munca în timpul școlii depinde mult de oferta de joburi cu jumătate de normă (part-time): „Studenții români care acum intră în anul trei și au lucrat în perioada verii la firme de contabilitate, IBM, bănci, startup-uri tehnologice, se vor întoarce la studii. Pentru ei e important să își găsească joburi part-time. Dar după ce termină facultatea, au șanse egale cu cetățenii englezi la un loc de muncă.”

Ema Mihaela Tudose, membru al societății românești de la Universitatea din Manchester, a avut același traseu: a hotărât să lucreze din anul trei, pentru că până atunci a avut norocul de a primi bani de la părinți. „Am încercat să obțin un job part-time ca să pot să merg la cursuri și să termin studiile cu brio. Am avut colegi care au lucrat din anul întâi, neputând fi susținuți de părinți, dar nu i-am auzit vreo clipă să se plângă de asta. Cu toții considerăm că a avea un job face parte din dezvoltarea noastră personală și ne pregătește pentru viitor”, ne spune Ema Tudose, studentă la Psihologie.
–––––––––––––

„Aș putea spune că joburile pe perioada facultății se obțin relativ ușor, iar din punctul meu de vedere este destul de important să ai un job chiar și dacă părinții te pot susține.”

Ema Tudose, membru al societății românești de la Universitatea din Manchester
–––––––––––––

Ce joburi au studenții?

Varietatea slujbelor luate de tinerii români este foarte mare. Andrei Talos de la Universitatea din Greenwich ne spune că are colegi care au lucrat în domeniul hotelier, în supermarketuri, în companii de fast food, în menaj, în fotografie, în industria ospitalității și lista poate continua.
–––––––––––––

„Există persoane care au lucrat ca barman sau ospătar pentru că nu au găsit altceva, deși cunoștințele lor le permiteau un job pe profilul lor. Am avut, totuși, și prieteni cărora le plăcea să facă asta. Am participat la workshop-uri oferite de Societatea studenților români de la Coventry, unde am vorbit cu oameni care au avut plasamente în laboratoarele de medicină legală, la IBM sau alte companii de renume. Am cunoscut români care lucrau la negru în magazine și restaurante și se plângeau că nu erau mereu plătiți, dar și oameni care lucrau pe cont propriu ca «freelancers». În ultimul an, am văzut români ocupând poziții de asistenți și lectori la facultate.”

Răzvan Ionescu de la Universitatea din Coventry
–––––––––––––

Ema Tudose a lucrat ca recepționeră și asistent administrativ în NHS (sistemul medical de stat), iar mulți dintre colegii ei au lucrat în cadrul universității, fie la bibliotecă, fie ca ambasador al studenților, fie la un birou. „Facultatea oferă astfel de slujbe și chiar încurajează studenții să aplice. Un alt tip de job pe care unii dintre colegii mei l-au luat este ca barman sau chelner la diverse restaurante și cafenele. Trebuie să recunosc că sunt foarte mulți români, cel puțin în Manchester, pe care ai surpriza de a-i întâlni în astfel de locuri”, ne spune Ema Tudose de la Universitatea din Manchester.

Lucru și apoi studiu

Un alt tip de educație superioară pe care românii l-au accesat în UK sunt cursurile pentru HND (Higher National Diploma), o formă de facultate de doi sau trei ani. Majoritatea celor care iau parte la aceste cursuri au aplicat și pentru împrumutul de la stat pentru studenți. De asemenea, cei care studiază în acest fel sunt de obicei persoane intrate deja în câmpul muncii și au nevoie de o diplomă pentru a avansa la slujba curentă.

Nicolae Ciobanu este un român de 60 de ani care, în această vară, a absolvit cursul HND cu un colegiu din Londra.
–––––––––––––

„Eu am lucrat cu normă întreagă și mergeam la cursuri seara. Nu a fost ușor deloc, doi ani de zile. Dar jobul de zi, ca bodyguard, nu era extrem de solicitant și așa am reușit. Deocamdată, nu mi-am găsit un job cu diploma obținută, dar îmi ajută la jobul de sâmbătă, unde m-au avansat și mi-au mărit salariul, fiindcă am o diplomă.”

Nicolae Ciobanu, absolvent al cursului de Management în catering
–––––––––––––

„Am avut colegi români la o altă secție, cea de Hospitality Management (în industria hotelieră) care lucrau în hoteluri și făceau această facultate tocmai pentru a avansa la locul de muncă. De exemplu, pentru cei care lucrau la recepție sau la întreținere a fost foarte folositoare această diplomă pentru că pot deveni manageri”, ne mai spune Nicolae Ciobanu.

Alin Sabin, care a aplicat și pentru împrumutul dedicat studenților pentru a putea studia, a încercat ambele metode. „Studenția a venit după ce am lucrat câțiva ani aici în UK. Pe timpul studiilor am încetat să lucrez o vreme, până m-am acomodat cu cursurile. Primind banii de la «Student Loan», am avut cât de cât traiul asigurat. Dar mi-am dat seama că școala nu e prea grea și în al doilea an am luat din nou un job, într-un bar, unde lucram seara. Și așa am funcționat cu amândouă”, ne spune Alin. El a terminat acum cel de-al doilea an și încearcă să își găsească o slujbă mai bună în domeniul catering, cu ajutorul diplomei HND.
–––––––––––––

„Un avantaj important pe care îl am acum este că am reușit să îmi găsesc un job mult mai bun cu ajutorul celui de recepționistă și asistent administrativ. Am căpătat experiența unui loc de muncă: cu colegi, cu șefi dificili, cu birocrație etc. Am văzut cum e să te întreții singură, am prins valoarea banului muncit de mine, mi-am dezvoltat aptitudini personale care îmi sunt de folos în joburile pe care mi le doresc cu adevărat și am reușit să îi scutesc pe ai mei de o cheltuială.”

Ema Tudose, Societatea studenților români de la Universitatea din Manchester