Cel mai uşor mod de a face bani când eşti un student lefter în Londra e să laşi bărbaţi mai în vârstă să ţi-o sugă.
Sunt multe moduri de a face bani când eşti un student lefter în Londra, dar am hotărât că cel mai uşor dintre ele e să laşi bărbaţi mai în vârstă să ţi-o sugă. Cel mai important era că îndeplinea cele trei cerinţe pe care le am de la un job: a) puteam organiza totul din faţa laptopului; b) se plătea bine; c) nu era necesar să ai cine ştie ce aptitudini.
Deşi nu avusesem nicio experienţă homosexuală vreodată, mi s-a părut cumva natural să agăţ bătrânei gay. Am crescut într-un orăşel mic şi mereu mă gândeam că probabil aşa merg lucrurile în Londra. Aşa că atunci când un prieten de la facultate mi-a vorbit despre prostituţia care se practică online pe Craigslist, m-am gândit că trebuie să fie destul de simplu.
Odată ajuns pe site, dacă reuşeşti să străbaţi norul de cereri de incest, bestialitate şi fetişuri bizare care nu ţi-au trecut niciodată prin cap şi reclame atât de triste că-ţi vine să-ţi iei lumea în cap, găseşti un număr surprinzător de tipi gay care abia aşteaptă să-i provoace plăceri unui tip hetero. Peste tot sunt reclame gen ‚Eşti hetero? Vrei să te distr£zi?’ sau ‘Ofer bani ca să sug pula unui hetero.’ Deşi nu sunt un hetero radical, astea sunt preferinţele mele predominante, aşa că reclamele păreau făcute pentru mine.
Odată ce mi-am dat seama că prostituţia era chemarea mea, am început să răspund la toate reclamele pe care le vedeam în faţa ochilor.
După vreo zece mesaje încolo şi încoace, am stabilit în sfârşit o întâlnire. Tipul pe care îl alesesem părea destul de drăguţ; un indian plinuţ de 40 şi ceva de ani, homosexual nedeclarat, care locuia singur. Nu m-am gândit prea mult la ce o să se întâmple, am mers pe pilot automat până am pus piciorul pe peronul staţiei Leyton. În timp ce urmăream indicaţiile trimise prin sms la fiecare cinci minute, am devenit tot mai nesigur de schema mea extraordinară de îmbogăţire. Nimeni nu ştia unde sunt şi nici măcar cei câţiva prieteni cărora le spusesem de plan nu ştiau că asta era ziua cea mare. În orice caz, era prea târziu să mă răzgândesc, aşa că am cumpărat nişte beri şi am mers mai departe. Am găsit strada şi am ajuns la uşa lui.
După ce m-a salutat pe un ton straniu şi s-a scuzat pentru dezordinea din casă, m-a grăbit pe scări în sus. Casa era un dezastru total, nu pe genul „am fost ocupat săptămâna asta şi n-am avut timp să strâng”, ci mai degrabă pe genul „ascund cadavrul lu’ maică-mea sub toată mizeria asta.” În hol erau nişte cuţite jumate cât mine.
În timp ce eram împins spre dormitor, inima îmi bătea nebuneşte – lucrurile nu decurgeau deloc cum îmi închipuisem eu că se întâmplă la întâlniri pasagere. În cameră erau aprinse lumânări, cânta radio Heart FM, pe pat era un prosop şi un miros puternic de lubrifiant îmi invada nările. În aer era mult prea mult romantism ca să mă pot simţi confortabil.
Dar în ciuda paranoii mele, următoarele 40 de minute au decurs surprinzător de bine. Am urmat instrucţiunile clientului meu, m-am mişcat aşa cum mi-a spus şi totul a mers fără probleme. M-am întins pe pat şi am încercat să mă relaxez. Prima mea muie primită de la un bărbat a fost uimitor de asemănătoare cu oricare alta, dacă închideam ochii îmi puteam imagina nu ştiu câte gagici superbe care luau locul tipului plinuţ care se ocupa de mine. Nici n-am clipit când mi-a dat o limbă în jurul anusului pe o melodie siropoasă de Lionel Ritchie. Dar am tresărit când a încercat să-mi strecoare un deget în fund – asta nu făcea parte din înţelegerea noastră. Dar i-am tras o palmă peste mână şi s-a liniştit repede. În afară de asta, întâlnirea noastră a decurs fără vreun incident major.
Am plecat şi, în ciuda faptului că am încercat să mă consolez în repetate rânduri că mă simţeam confortabil după toată afacerea, am cheltuit o grămadă de bani pe mâncare şi băutură de consolare pe drum spre casă.
Trebuia să mă mai întâlnesc cu acelaşi tip, dar m-am temut că se va dezvolta o relaţie ciudată între noi. În săptămânile următoare, am primit multe sms-uri de la el, în care îmi cerea să vin de urgenţă la el acasă. Timpul trecea, eu continuam să-l refuz, iar primul şi singurul meu client devenea tot mai frustrat.
Până la urmă, nu cu mult înainte să scriu articolul ăsta, mi-a trimis un mesaj deprimant…hotărâse să…se despartă de mine. Încheia relaţia. A fost chiar drăguţ. Îmi scria că pur şi simplu nu merge, că nu putea să facă asta.
Dar, aşa cum se întâmplă adesea, hotărârea i s-a diluat în timp. După mai puţin de o săptămână, îmi dădea din nou mesaj. Încerca să mă recâştige! Din păcate pentru el, trecusem de limita de căcaturi online pe care eram dispus să le suport, aşa că nu a primit nici un răspuns pentru multă vreme – nu că asta l-ar descuraja.
După câteva experienţe asemănătoare, am hotărât că nu era genul meu să fac asta şi am încercat alt gen de activităţi, mai puţin distrugătoare de suflete. Cum ar fi scrisul. Dar sincer, nu vreau să vă descurajez prea tare. Dacă sunteţi nişte putori ordinare şi aveţi nevoie de bani, de ce nu? Asiguraţi-vă doar că aveţi numărul celui mai apropiat prieten trecut la apeluri rapide în caz de nevoie.