Considerat drept unul dintre cei mai importanti critici literari romani, daca nu chiar cel mai important din toate timpurile, George Calinescu – nascut in ziua de 19 iunie 1899 la Bucuresti – a fost istoric si critic literar, scriitor, publicist, dramaturg, politician, Membru al Academiei Romaniei (din anul 1949), o personalitate enciclopedica eminenta a culturii si literaturii romane.
George Calinescu (pe numele sau de botez Gheorghe Visan) a fost infiat in anul 1907 de familia Marian si Constantin Calinescu si a urmat primii doi ani la Scoala „Carol I”, de pe langa „Liceul Internat” din Iasi, iar din 1908 se muta la Bucuresti, unde este inscris mai intai la Scoala „Cuibul cu barza”, apoi la gimnaziul „Dimitrie Cantemir” si isi incheie studiile la gimnaziul „Gheorghe Sincai”. Din anul 1919 este student al Universitatii din Bucuresti, la Facultatea de Litere si Filozofie si isi ia Licenta in Litere, in anul 1923, activand apoi ca profesor de limba italiana pe la diverse licee din Capitala si din Timisoara, dupa care pleaca in Italia, timp de doi ani, cu o bursa la Scoala Romana din Roma (actualmente Accademia di Romania), fondata de profesorul si istoricul Vasile Parvan, un alt spirit enciclopedic interbelic de la Universitatea din Bucuresti.
Intre George Calinescu si profesorul sau de italiana Ramiro Ortiz s-a nascut o stransa prietenie, care a durat peste ani. Studentul de odinioara George Calinescu spunea adesea ca, datorita acestui fin intelectual si-a insusit o „educatie literara” de exceptie: „Cu el m-am deprins a scrie carti, cu el am deprins mestesugul informatiei literare si al constructiei critice pe substrat istoric, de la el stiu tot ce stiu”. Sub indrumarea Profesorului Ramiro Ortiz, a inceput Calinescu sa traduca opere din limba italiana, printre care romanul „Un om sfarsit” de Giovanni Papini si „Decameronul” de Giovanni Boccacio.
George Calinescu a scris prima sa carte Alcuni missionari catolici italiani nella Moldavia nei secoli XVII e XVIII, aparuta in anul 1925, in limba italiana. Reintors in Romania, el a continuat, in studiile sale critice, ideile predecesorilor sai Titu Maiorescu, Garabet Ibraileanu si Vasile Parvan.
Din anul 1926 George Calinescu se muta cu chirie la Bucuresti, fiind detasat ca profesor la Liceul Gh. Sincai si citeste, pentru prima oara, la cenaclul Sburatorul, condus de Eugen Lovinescu. In anul 1929 se casatoreste cu Alice Vera, fiica unor mici proprietari din Bucuresti. Despre prima lor intalnire putem citi in romanul Cartea nuntii, publicat mai tarziu. George Calinescu editeaza in 1927 revista Sinteza, in colaborare cu mai multi scriitori, si doua numere din revista sa personala Capricorn (in 1930).
Aceste doua reviste, cu o scurta aparitie, au reprezentat pentru sriitor inceputurile activitatii de critic literar, cea mai fertila experienta de cronicar fiind la revista Viata romaneasca, incepand din anul 1931, revista coordonata de criticul Garabet Ibraileanu. In anul 1933 inaugureaza in revista Adevarul literar si artistic rubrica celebra Cronica mizantropului, care va fi si titlul unui volum de eseuri.
George Calinescu obtine in anul 1936 titlul de doctor in litere, la Universitatea din Iasi, cu o teza despre Avatarii faraonului Tla – o nuvela postuma a Luceafarului poeziei romanesti Mihai Eminescu (de la moartea caruia vom comemora 127 de ani, in ziua de 15 iunie 2016). Aceasta teza de doctorat reprezinta, de fapt, un capitol din propriul sau volum, Opera lui Mihai Eminescu, pe care il dactilografiase in cinci exemplare si il trimisese membrilor comisiei de examinare.
In acelasi an G. Calinescu este numit conferentiar de literatura romana la Facultatea de Litere a Universitatii din Iasi, dupa ce trece cu nota maxima concursul pentru acest postul. In 1945 se transfera la Universitatea din Bucuresti.
Dupa ce in 1926 debuteaza cu versuri la Universul literar, el colaboreaza, din 1927, la revistele Viata literara si Gandirea, cu care va ajunge sa polemizeze in paginile revistei proprii, Capricorn. Intre anii 1933 si 1934, George Calinescu a facut parte din comitetul de conducere al revistei Viata romaneasca, infiintata la Iasi in anul 1906. Colaboreaza si la Bucuresti cu alte reviste literare prestigioase din acea vreme. Calinescu a condus revistele Jurnalul literar si Lumea si ziarele Tribuna poporului si Natiunea. Dupa cel de-al II-lea Razboi mondial, el publica si in revista Gazeta literara (devenita mai apoi Romania literara) si in Contemporanul.
George Calinescu a creat o vasta opera literara – „o opera fundamentala pentru cultura poporului roman” (cum aprecia scriitorul Geo Bogza). El este autorul unor studii reprezantative despre scriitori romani (Viata lui Mihai Eminescu, Opera lui Mihai Eminescu, Viata lui Ion Creanga s.a.) si a publicat numeroase studii si eseuri privind literatura universala (Impresii asupra literaturii spaniole, Scriitori straini), iar studiul Estetica basmului completeaza preocuparile sale de critic si istoric literar.
In calitate de romancier, poet si dramaturg, George Calinescu a scris romane: Enigma Otiliei, Cartea nuntii, Bietul Ioanide, Scrinul negru; poezii: Lauda lucrurilor, Poesii; piese de teatru: Sun, mit mongol sau Calea netulburata, Ludovic al XIX-lea; note de calatorie; publicistica; cronici: Cronicile mizantropului, Cronicile optimistului; studii de estetica si literatura universala: Principii de estetica (1939), Impresii asupra literaturii spaniole, Sensul clasicismului; istorie si critica literara: Istoria literaturii romane. Compendiu, Universul poeziei, Nicolae Filimon, Gr. M. Alecsandrescu, Vasile Alecsandri.
Calinescu a manifestat un interes deosebit pentru folclorul romanesc si a analizat poetica basmului, a publicat monografii, biografii romantate, numeroase alte studii, eseuri, a tinut numeroase conferinte academice sau radiofonice, a scris mii de cronici literare in zeci de ziare si reviste, pana in ziua mortii sale, pe 12 martie 1965, dupa ce, in noiembrie 1964, fusese internat cu diagnosticul ciroza hepatica la Sanatoriul Otopeni.
In 1953 George Calinescu a fost numit director la Institutul de Teorie Literara si Folclor, creat special pentru el, devenit dupa 1965 Institutul de Istorie si Teorie Literara–George Calinescu.
Monumentala sa lucrare Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent (1941) a fost republicata abia in anii 80, de catre fostul sau asistent, devenit intre timp profesor universitar, Alexandru Piru.
George Calinescu despre Mihai Eminescu
https://youtu.be/gjqj65i0rzQ