Un fost prieten de-al meu, imi povestea cum o englezoaica a inceput sa urle la el din cauza ca isi parca industria simbolica ( constructii) in spatiul de parcare de langa casa ei ( Stamford Hill).
A parcat duba in fata casei ei (nu era parcare personala si nu era nici un semn cu ,Nu parcati’! in zona) Ceea ce a urmat,a fost un razboi verbal:
Femeia urla la roman : Du-te inapoi in tara ta !
Romanul urla la femeie : Femeie nebuna, am permis de parcare!
In mod normal ,as accepta versiunea prietenului meu, insa cand a inceput sa imi explice ca tiganii si jidanii si homosexualii au scapat de Antonescu, m-am uitat cu ochiul stang la el si ma gandeam sa-i trag o karata dupa ureche, dupa care mi-am amintit ca inainte de incident,imi explica ca si englezii sunt rasisti .Dupa el,toata lumea era rasista,numai el nu!!!
O parte din romanii care locuiesc in Londra, sunt intr-adevar rasisti. Sa fie invidie pentru ca majoritatea comunitatilor sunt extrem de apropiate si se ajuta foarte mult intre ei,cum ar fi comunitatea evreiasca,pe cand romanii se injunghie in spate pe unde se intalnesc?
Rasismul nu mai este subiect tabu,poate doar partial,dar chiar ne dorim sa stim adevarul,sa stim ce se ascunde in supararea si prejudecatile oamenilor?
Eu nu mi-am dorit asta,as fi preferat ca lucrurile sa fie ca inainte,cand oamenii nu erau asa ,pe fata’,cand isi ascundeau parerile mai controversate de acest gen din rusine,bun simt si cei 7 ani de acasa.Nu imi amintesc sa-mi fi spus mama vreodata ca unii oamenii sunt mai presus decat altii,fie prin culoare,unde s-au nascut sau etnie.
Cum ar fi sa revenim la valorile morale inspirate de atatea generatii si sa ne reamintim ce inseamna sa-i acceptam pe cei jurul nostru,indiferent de ce ne inspira sau ce ni se pare ca este acceptabil in societatea actuala…