“Casa mea este acolo unde sunt pantofii mei, tara mea este cea care ma primeste”-aceasta afirmatie a fost facuta de un prieten de-al meu care tinde sa nu puna radacini pe oriunde se duce,inclusiv budoare vizitate in mijlocul noptii dupa multe ore petrecute in cele mai hip cluburi si baruri din oras.
Am intalnit multi omeni la viata mea,meseria mea obligandu-ma sa intru in contact cu oameni necunoscuti si sa ajung sa ii cunosc in locul cel mai intim si in care se simt cel mai in siguranta,in casa lor.
Filozofia lui de viata m-a facut de multe sa ridic din sprancene nedumerit,mai ales cand vedeam ce fel de domnisoare ieseau destul de regulat din apartamentul lui in orele mici ale diminetii,nicioadata aceeasi de doua ori.
Am devenit destul de apropiati,tipul dadea petreceri destul de des si se baza intotdeauna pe mine sa aduc trabucuri si alcool de calitate.Parea fericit si prietenii nostri comuni,masculii ma refer,erau clar rosi de invidie pe care si-o controlau cu greu.
Un destin tragic,pe care burlacul nostru nu l-ar fi schimbat pentru nimic in lume.