În timp

Cu aur de găsesc vreodat-un cufăr,

Desigur, dacă aș putea…

Aș merge la un magazin să cumpăr

Doar un crâmpei din viața mea.

Bagajele mi-aș face grabnic,

Creionul și un carnețel

Spre gară aș porni. Romantic,

În universul paralel.

Să văd din nou căsuța mică

Pe dealul proaspăt înverzit

Și roua care se ridică

Din flori, pe cerul odihnit.

Să simt răcoarea dimineții

Clepsidra plină cu nisip,

Înțelepciunea frumuseții

Pe fruntea sufletului chip.

Și să aud bătăi de clopot,

Dumineca, de sărbători

Sătenii vin chemați de preot

Pe dealul dintre trecători.

La ceas de seară lângă sobă,

Lumina lămpii tremura,

Bunicul răsfoia în slovă

Și despre Îngeri povestea.

Cuprinși de vise sunt nepoții,

Prin ochii minții închipuiri

Stârnesc imagini și emoții

De mituri și de izbăviri.

Privesc pe geam acum piticul,

Sunt eu.

Copil cu păr bălai

Ce-și soarbe din priviri bunicul,

Cu drag ascultă dulce grai.

Să mă apropii de fereastră?

Mi-am cumpărat doar un moment!

Lipesc de geam hârtia ștearsă

Am scris pe ea un mic fragment.

Târzie este însă vremea…

Devreme astăzi m-am trezit.

Ce vis ciudat, de parcă-aievea

Călătoresc spre infinit.

Deschid fereastra dinspre stradă,

Orașul freamătă mocnit.

Ce vis ciudat,ca o baladă,

Mă simt plecat, mă simt mâhnit.

Un vănt stârnește frunzele de toamnă,

Mă plimb pe străzi ușor nelămurit,

O pagină coboară ca o pană

Pe umăr se așează tresărit.

Citesc precipitat mesajul,

Cuvintele prin cap mă zăpăcesc.

Rămân perplex și-mi pierd curajul… „

Mi-e tare dor de tine. Te iubesc“.