Prea sus pentru noi: Elogiu pentru Barry Randall

1. O ştire terifiantă

Ştirea despre prematura trecere în nefiinţă a lui Barry Randall a venit ca un cumplit şoc şi o imensă durere pentru mine.

Barry a fost editorul şi redactorul-şef la Caribbean News Now din iulie 2003 până în mai 2019 (între iulie 2003 şi iulie 2010, sub denumirea de Caribbean Net News), după care s-a pensionat.

Avea să ne părăsească la puţin timp după aceea.

2. Cum l-am cunoscut pe Barry

S-a întâmplat să îl întâlnesc pe Barry în luna mai a anului 2016.

Pe atunci, căutam un editor pentru un articol de-al meu finalizat în aprilie, pe care îl consideram deosebit de important, referitor la relaţia dintre extinderea statalităţii SUA, discursul politic şi excepţionalismul american. Mulţi redactori de reviste îmi refuzaseră materialul din cauza ideilor prea avangardiste, spuneau ei.

Pe 13 mai 2016, într-un final, i-am trimis un e-mail şi lui Barry, cu întrebarea dacă revista lui, Caribbean News Now, ar fi interesată în publicarea articolului. A doua zi, pe 14 mai, fără mofturi şi emfază, Barry mi-a răspuns scurt: “Many thanks. Could we get a picture (headshot) to go with it?” (“Cu multe mulţumiri. Ne puteţi trimite o fotografie de autor pentru articol?”). A fost pe cât de simplu, pe atât de ireal.

Anii au trecut de la acel episod, dar articolul cu extinderea statalităţii SUA continuă să rămână de departe articolul meu preferat, de suflet. De atunci, am rămas un colaborator constant al revistei la rubrica de Opinii.

3. Barry, omul de omenie

Tot la fel a fost Barry şi ulterior. Mereu atent, rapid în răspunsuri şi cald în reacţii. Puţini editori cu care am colaborat au aceste calităţi umane minunate. De aceea, m-am simţit mereu aproape de Barry, pe tot parcursul activităţii noastre comunce, care a durat circa trei ani.

Fiind un perfecţionist, găseam de multe ori corecturi şi adăugiri de făcut după publicarea articolului şi îi solicitam lui Barry să le republice. O făceam însă cu inima îndoită pentru că îl ştiam foarte ocupat. Nu a fost însă o problemă pentru el. Mulţi redactori ignoră aceste solicitări ale autorilor, pe motiv de lipsă de timp şi interes. Barry nu făcea parte din această categorie.

Nu ştiu cum, dar el mereu îşi găsea timp pentru acele corecturi şi adăugiri care, în final, cred eu, făceau articolul mai bun şi reacţiile cititorilor – mai interesate, totul în beneficiul publicaţiei. Îi sunt extrem de recunoscător lui Barry pentru aceste lucruri, pentru mulţi – minore.

Ulterior, când corespondenţa dintre noi începea să capete consistenţă datorită numărului mai mare de materiale pe care le trimiteam revistei, Barry îmi propunea noi subiecte pentru publicare, pe care le-am luat în considerare cu mult interes.

Alteori, schimbam puncte de vedere politice în mod informal (uneori cu mici diferenţe de opinie), ceea ce ne-a apropiat şi mai mult.

4. Moderat şi ponderat

Barry era un moderat, puţin mai conservator la tinereţe şi ceva mai liberal la maturitate, ceea ce pentru mine era destul de surprinzător, deoarece logica evoluţiei pentru mine era exact invers.

Cu ocazia unui articol despre liberalismul perpetuu tânăr şi utopic, pe care mi l-a publicat, a remarcat plin de umor, după ce l-a citit, că se simte unul din personajele articolului meu, reflectând asupra sieşi cu umor: “Thanks… looks like I’m the one of the scary, illogical perspectives lol.” (“Mersi… se pare că şi eu sunt unul dintre ăia de speriat, cu perspective ilogice, he-he”).

Într-o altă ocazie, văzând că mi-am încheiat un articol despre preşedintele Trump şi mentorul său, preşedintele Reagan, cu fraza “From Ronald to Donald!”, nu s-a putut abţine să nu remarce cu umor: “I can probably expect some feedback from apoplectic Republicans… from Ronald to Donald!” (“Probabil că trebuie să mă aştept la reacţii de răspuns de la republicani apoplectici… de la Ronald la Donald!”).

5. Inteligent şi plin de umor

Discuţiile dintre noi erau tot timpul calde şi calme, fără urmă de patimă, punctuate de umor.

În unele instanţe, Barry găsea şi timpul, şi energia să facă ample comentarii despre articolele mele în misivele lui, ceea ce pentru mine era o plăcere şi o onoare totodată.

Uneori, umorul pe care îl adăuga ne făcea dezbaterile extraordinar de relaxante.

Pe la jumătatea lunii iulie 2016, în plin scandal dintre FBI şi Hillary Clinton pe tema faimoaselor ei e-mailuri, primesc de la Barry câteva caricaturi publicate prin alte părţi. Într-una din ele Hillary se apăra “parafrazând” celebra fraza justificativă a lui Bill Clinton în sex-scandalul cu Monica Lewinsky: “I did not have textual relationships with that server”. (Bill: “Nu am avut relaţii sexuale cu femeia aia!”, Hillary: “Nu am avut relaţii textuale cu serverul ăla!”).

6. Un incorect politic neinhibat

Nu era un admirator al familiei Clinton şi mi-a spus asta în mai multe ocazii. Deşi mi s-a părut că era mai confortabil pe zona de centru-stânga, Barry a considerat viciată alegerea ei drept candidată a Partidului Democrat pentru alegerile prezidenţiale din 2016. De asemenea, îndemnurile ei repetate să fie aleasă doar pentru că era femeie, iar ţara, nu-i aşa?, trebuia să creeze precedentul, i se păreau artificiale şi demagogice. Totodată, operaţiunile Fundaţiei Clinton în Haiti (zonă de interes pentru o revistă cu profil caraibian) i se păreau viciate de corupţie.

În problema terorismului islamic, mi-a mărturisit că limbajul ipocrit de auto-victimizare al unor musulmani îl irita teribil.

Pe scurt, Barry nu era un sfios într-ale incorectitudinii politice, iar discuţiile noastre pe acest subiect au fost mereu sincere.

Pe la sfârşitul lui august 2016 Barry îmi propusese să avem nişte discuţii telefonice pe câteva tematici politico-regionale (precum axa Clinton – Haiti sau SUA şi securitatea regională). Orarul lui destul de ocupat l-a făcut să amâne însă aceste iniţiative.

Pe 14 septembrie 2016 am avut ocazia să îl şi întâlnesc pe Barry în Washington, DC, oraşul unde locuiesc, cu prilejul unei conferinţe Judicial Watch despre Clinton Scandal Update (Scandalul Clinton în actualitate). Participau panelişti celebri, precum Peter Schweizer, autor de cărţi cu mare tiraj în clasamentul ziarului New York Times, Joseph diGenova şi Chris Farrell. Mă anunţase că era în oraş.

Mi-ar fi plăcut enorm să îl văd. Din nefericire, orarele noastre conflictuale de muncă nu ne-au permis să ne întâlnim. Iar eu continui să regret acest lucru până în ziua de azi.

7. Profesionist desăvârşit şi gentleman

Barry nu mi-a refuzat niciodată publicarea vreunui articol de-al meu, chiar dacă tematica lor (pe subiecte sau arii geografice) nu era strict circumscrisă tematicilor de bază ale revistei.

De câteva ori Barry mi-a publicat chiar şi articole despre România, ţara mea natală, motiv pentru care îi sunt adânc recunoscător. Acesta este un alt lucru pe care l-am apreciat enorm la Barry şi care l-a separat în abordare de mulţi alţi editori, care preferă să stea cantonaţi în pătrăţelele lor tematice sau geografice.

Publicarea articolelor era mereu promptă, iar când apăreau întârzieri, Barry se simţea dator să îmi dea explicaţii şi să îmi comunice (deşi nu avea această obligaţie) că erau cauze de înmulţire a articolelor primite de la alţi colaboratori ai revistei sau că apăreau probleme tehnice.

De câteva ori revista a fost atacată de hackeri şi contul revistei a fost suspendat, dar Barry m-a ţinut mereu la curent cu repunerea online a site-ului şi cu rezolvarea tehnică a problemelor. Aşa a făcut-o, bunăoară, pe 28 octombrie 2017 şi 16 mai 2018.

8. Gânditor neconvenţional

Nu i-am putut mulţumi destul lui Barry pentru faptul că m-a susţinut în publicarea unor opinii care nu erau în “curentul principal” al revistei. În schimb, revista a dobândit o varietate de opinii şi dezbateri, transformându-se treptat într-un forum relaxant de schimb al ideilor. Şi aceasta, în ciuda unor reacţii viscerale ale unor mai vechi cititori ai revistei, adepţi ai liniei vechi a publicaţiei, care l-au ameninţat pe Barry cu încetarea calităţii lor de cititori.

Barry, la rândul lui, mi-a mulţumit şi el pentru contribuţia mea la varietatea de opinii a revistei. La 12 noiembrie 2016, la trei zile după victoria lui Trump în alegerile prezidenţiale, Barry îmi scria: “No problem… thanks for extending our range of published viewpoints! Of course, now people I’ve never previously heard from want to say their piece!” (“Nu-ţi face probleme… îţi mulţumesc pentru extinderea gamei de puncte de vedere publicate! Desigur, în momentul de faţă, oameni de care n-am mai auzit vor să-şi publice şi ei acum materialele!”).

9. Tăcuta despărţire

În ultima perioadă, fiind prins cu trimiterea de articole la revistă, îi trimiteam e-mailuri lui Barry ca de obicei. Nu eram la curent cu starea sănătăţii lui, care se deteriorase spre sfârşitul anului 2018.

Ultimele mele articole au fost publicate pe 10 iunie, respectiv 12 iunie 2019. şi doar recent am realizat, cu consternare, că ele încadrau pe pagină un material prin care era anunţat prematurul deces al lui Barry. De-abia atunci mi-am dat seama de cumplita, dar implacabila realitate.

Aşadar, mesajele cu ultimele mele articole fuseseră preluate, de fapt, de noua conducere a revistei, care le publicase între timp. Doresc să îi mulţumesc cu multă gratitudine, pe această cale, noului redactor-şef la revistei, domnul Melanius Alphonse, un vechi colaborator la Caribbean News Now. Acesta, cu mult profesionalism, dublat de decenţă şi discreţie, a făcut această tranziţie cât mai uşoară cu putinţă.

10. O pierdere irecuperabilă

Aşa era Barry. Pierderea lui pentru noi toţi va fi realmente irecuperabilă. De aceea, în aceste momente tragice, doresc să adresez toate gândurile mele bune pentru acest om deosebit atât familiei lui, cât şi colectivului de redacţie al revistei.

Dragă Barry (aşa cum îi scriam eu mereu lui), ne-ai părăsit cu mult prea curând şi te-ai dus spre un loc senin, fără dureri şi stress, care pentru noi e încă prea sus.

Adio pentru eternitate, prietene drag şi mult apreciat! Domnul să te odihnească în pace!