Mai stai! În umbra nopții luna, pe chipul tău aruncă
Reflexii de iubire, plutesc și te frământă,
Salcâmii ne îmbată, miros de flori… Și stele,
Se-așează-n constelații închipuind himere.
Rămâi! Se-nfruptă vântul și păru-ți răscolește,
Corabia simțirii învolburat gonește,
Tresari când te ating, înfiorat mă simt… În ape,
Tulburi mă scufund și-n șoapte.
Și nu pleca! Sămânța dimineții alungă bezna-n ceruri,
A buzelor dulceață o simt în mii de feluri,
Ne învelim cu ceață și ne iubim… Prin nori,
Dorința strălucește, preface noaptea-n zori.