Imi place sa pescuiesc, e un moment magic cand vezi pluta sub apa sau cand batul de pescuit se indoaie. E un instinct animalistic sa vanezi sau sa pescuiesti, dar pescuitul sportiv, cand prinzi pestele si il eliberezi nu ma atrage.
Vreau sa mananc ce am prins, vreau pestele pe gratar sau in tigaie si familia sau prietenii sa fie hraniti, si talentul meu de a aduce mancarea in pestera, sa fie apreciat.
Stiu ca nu stiu multe despre pescuit,dar nu inteleg de ce pescarii consuma crap, un peste plin de oase care are gust de namol si e o specie invaziva.
Involuntar, pescarii de crap, ajuta fauna piscicolă dar in acelasi timp, peștii precum crapul, devin populari datorita faptului ca sunt usor de prins si au o marime considerabila in comparatie cu pestii nativi europeni.
Pescarii romani, si ma includ si eu printre ei, vor sa mance ce prind. Pescuitul sportiv e pentru persoane care nu inteleg ca nu mancam pestele de foame, il mancam pentru ca l-am prins si e gatit in pestera noastra.