În februarie 2015, erau 113.960 de solicitanți care erau considerati ca populaţie în vârstă de muncă, declara Departamentul pentru muncă și pensii Department for Work and Pensions (DWP), o cifra care reprezintă 2,2% din totalul celor care au cerut ajutor social.
Statistica includea si pe cei care (majoritatea) dintre aceștia revendicau un „beneficiu in timp ce muncesc”, sau cum ar fi Indemnizația pentru solicitanții de locuri de muncă, (Jobseeker’s Allowance (JSA) ) sau mai nou numit Universal Credit. Totalul include anumite ajutoare sociale, precum ar fi Indemnizația pentru locuințe și indemnizația pentru solicitanți cu handicap, care poate fi plătită celor care lucrează sau nu sunt angajați (self-employed sau cu zero hours contract).
În martie 2014, 317.800 de familii au primit credite fiscale, 6,8% din totalul solicitanților, din care cel puțin un adult era cetățean UE la înregistrarea pentru NINo.
Pentru comparație, cei născuți în UE (în afara Regatului Unit) reprezinta aproximativ 6% din populația cu vârstă activă. Statisticile arata ca europenii sunt in general tineri, care nu folosesc sistemul de sanatate national (NHS) si profilul de vârstă al migranților din UE arata ca beneficiile sau ajutoarele sociale platite de catre guvernul britanic constituie o proporție foarte mică din bugetul social al Regatului Unit in comparatie cu taxele platite de catre europeni.
Oxford Economics afirma ca europenii care trăiesc în Marea Britanie contribuie cu 2.300 de lire sterline în bani publici în fiecare an decât adult britanic, ceea ce sugerează o contribuție netă de 78.000 de lire sterline pentru perioada cand locuiesc si muncesc in Marea Britanie.