Iarna-și leapădă cămașa și o scutură în vânt,
Fulgi-i tremură pe frunte, stă să cadă pe pământ.
În opincile-i curbate
De obiele-nfășurate
Cu veșmânt de nestemate,
Peste noapte.
Codrul crengile și-apleacă de zăpadă înrobit.
Stelele-s statui de ceară, înghețate-n infinit.
Mijloc prins de cingătoare
Curmă-a pieptului suflare,
Șade clipa-n hibernare
Cu răbdare.
Nemișcat străluce râul sub a lunii raze reci,
Pod de gheață dinspre luncă întocmește noi poteci.
Barba lungă-i încalcită
Cu mustața contopită.
Cerul stâncă dăltuită,
Stalactită.
Sar scântei din vatra arsă,spumegă un ciot de lemn,
Lampa umbrele-și revarsă cu miros de untdelemn.
Un bătrân, fără de nume
Cufăr de înțelepciune,
Săvârșește-o rugăciune…
Pentru lume.