Ar trebui Ucraina să se teamă de reunirea României cu Moldova ?

Anul 2018 a fost special pentru România, țara a marcat 100 de ani de la Marea Unire. Este vorba de anul 1918 și ca urmare a Primului Război Mondial, după prăbușirea imperiilor austro-ungar și rus, Transilvania s-a alăturat regatului român, dar Basarabia și Bucovina de Nord au făcut-o și mai devreme. Atunci țara a fost numită „România Mare” când și-a revendicat rolul de lider regional.

Unirea din 1918 este considerată cel mai important eveniment din istoria României, iar în 1990, ziua de 1 Decembrie a fost aprobată ca sărbătoare națională. Dar din moment ce această dată este legată istoric doar de unirea Transilvaniei cu statul român, deputatul român din Partidul Mișcarea Națională (PMP), unul dintre însoțitorii ex-președintelui României Traian Băsescu, Eugen Tomac a oferit încă o sărbătoare națională – 27 martie (Ziua „reîntregirii” României și Basarabiei).

PMP a profitat din plin de această inițiativă legislativă în 2018 și au avut loc evenimente fără precedent în Moldova cu sprijinul acesteia, în capitala Moldovei a avut loc un miting de multe mii de susținători ai unirii cu România. Autoritățile moldovenești au numărat aproximativ 7 mii de participanți. Organizatorii au asigurat că în piaţa centrală a Chişinăului s-au adunat peste 100 de mii de oameni.

Evenimentul a fost organizat de unioniștii din Moldova, conduși de Partidul Unității Naționale (NUP), conduși de Gheorghe Simion, liderul platformei unioniștilor din Moldova, Dorin Chirtoacă, fost primar al Capitalei Republicii Moldova, prim-vicepreședintele Partidului Liberal din Moldova și Traian Băsescu, fost președinte al României, președinte de onoare al NUP.

Pe 27 martie a avut loc o ședință solemnă oficială în Parlamentul României, cu participarea reprezentanților parlamentului și guvernului Republicii Moldova, în frunte cu Președintele Parlamentului Republicii Moldova, Andrian Candu.

Intenția lui Băsescu anunțată de la început, a fost de a înainta parlamentului român o declarație privind denunțarea Pactului Molotov-Ribbentrop în vederea transferului unui număr de teritorii din Europa de Est de către URSS. Nici ideea ex-președintelui român despre denunțarea Pactului Molotov-Ribbentrop, nici mitingurile în masă ale unioniștilor cu lozincile „reîntregirii” României nu erau ceva nou.

În 2009, Duma de Stat a Federației Ruse a condamnat Pactul Molotov-Ribbentrop iar la o ceremonie desfășurată la Gdansk (Polonia), Putin a cerut altor țări care „au încheiat un acord cu naziștii” să facă același lucru. Cu toate acestea, în 2015, președintele rus și-a revizuit punctele de vedere și a justificat de fapt pactul Molotov-Ribbentrop, susținând opinia ministrului Culturii Vladimir Medinsky că pactul era necesar pentru a asigura securitatea Uniunii Sovietice.

Un alt exemplu izbitor este acela că în septembrie 2016, Sejmul polonez a adoptat o rezoluție de condamnare a pactului, dar în octombrie a aceluiași an a semnat Declarația de memorie și solidaritate împreună cu parlamentul ucrainean.

În august 2010, Moldova a încercat să adopte un document de condamnare a Pactului Molotov-Ribbentrop la nivel de stat. Partidul Liberal din Moldova condus de Mihai Ghimpu avea popularitate în republică Moldova iar activitățile sale se bazau și pe ideile unionismului. Partidul făcea atunci parte din coaliția de guvernământ „Alianța pentru Integrare Europeană”. Premierul moldovean Vlad Filat (2009-2013), care nu a fost unionist, a împărtășit ideea că Moldova este „al doilea stat românesc” și că limba de stat a țării trebuie numită doar română. Chiar și după prăbușirea coaliției în 2013, partidul liberal a câștigăt până la 20% din voturii.

Fiecare dintre aceste țări a investit în deciziile lor propria interpretare a acestor evenimente istorice. Dar niciunul dintre ele, spre deosebire de documentul propus de Băsescu, nu a indicat deschis posibilitatea revizuirii granițelor statelor existente.

În plus, a avut loc un eveniment care depășește declarațiile publice anterioare ale unioniștilor. La sfârșitul lunii ianuarie, Platforma Civilă Acțiunea 2012, care includea organizații neguvernamentale din Moldova și România, care susținea unirea ambelor țări, a inițiat campania „100 de sate – 100 de ani de la unire”, realizată pentru semnarea declarației de către zone populate ale republicii pentru unirea cu România. Documentul simbolic a fost aprobat de autoritățile a aproape 14,5% din satele și orașele Republicii (organizatorii au strâns semnături din peste 130 de sate, orașe și chiar raioane ale Moldovei – 898 de localități). Pe 10 martie, sute de primari și membri ai consiliilor rurale ale localităților moldovenești au participat la o conferința Iașiul românesc.

Acest eveniment ar trebui considerat ca un precedent care poate fi folosit ulterior de București ca justificare juridică și ideologică a pretențiilor teritoriale față de Moldova.

Să se teamă Ucraina de asta?

Este posibil ca astfel de tactici să fie folosite împotriva țării noastre în locuri de reședință compactă a etnicilor români? În aceste zile, nici Chișinăul, nici Parlamentului României nu fac declarații privind sudul Basarabiei sau nordul Bucovinei (parte a regiunilor Odesa și Cernăuți din Ucraina). Mai mult, Băsescu preciza că activitățile sale în Moldova nu afectează interesele Ucrainei.

El a spus că este vorba doar de refacerea graniței României de-a lungul Nistrului. Problema ucraineană a fost ridicată deschis de unioniști în urmă cu doi ani. Atunci Congresul „Sfatul Țării-2”, înființat la Chișinău, a propus să dea Ucrainei Transnistria în schimbul sudului Basarabiei și unei părți a Bucovinei. Platforma Civilă Acțiunea 2012 a devenit organizatorul congresului. Dar chiar și cu actuala prognoză pesimistă a Kievului, nu trebuie uitat că România și Moldova au un număr mare de susținători ai revendicărilor teritoriale față de Ucraina.

De exemplu, într-un interviu acordat revistei Ogonek, unul dintre cei mai cunoscuți istorici ai României, profesorul Ioan Scurtu a declarat recent că „a spus mereu că această Ucraina democratică, care vrea să adere la NATO, a profitat cel mai mult de pe urma Pactului Molotov-Ribbentrop. ” Din cuvintele sale reiese evident că Bucureștiul a încetat să mai facă orice pași către revendicările teritoriale față de Ucraina din 2014. Acest lucru s-a datorat schimbării puterii în România însăși, eurointegrării și autodeterminarii euro-atlantice a Ucrainei și, bineînțeles, Ocuparea Crimeei de către Rusia, conflictul Donbasului și reacția Occidentului.

Bucureștiul continuă să aibă aceleași opinii cu privire la problema ucraineană. Să ne amintim reacția acesteia (împreună cu Ungaria) la legea Ucrainei „Cu privire la educație”. Apoi, la o ședință a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, unde s-a discutat legea, deputatul popular al Ucrainei Iryna Gerașcenko a remarcat că „declarațiile agresive ale unor reprezentanți ai delegațiilor maghiare și române pot fi considerate drept revendicări teritoriale ascunse față de Ucraina. , iar acest lucru este inacceptabil.”

La sfârşitul lunii noiembrie, Moldova a organizat alegerile parlamentare, folosind un nou sistem mixt. Partidul Democrat sub conducerea oligarhului Vlad Plahotniuc a încerca să rămână la putere iar principalul rival al PMP-lui era partidul socialiștilor al președintelui. Partidul Unității Naționale, care promova ideea unirii Moldovei cu România, era o forță politică tânără cu cote destul de modeste – 0,5-0,7% (conform sondajelor sociologice din februarie 2018 realizate de „Barometrul Opiniei Publice”, cu finanţarea Fundaţiei Soros).

NUP avea toate șansele să intre în parlamentul Republicii Moldova anul acesta și să se alăture coaliției cu partidul democratic de guvernământ și sprijinul opoziţiei române PMP, care era reprezentată în Parlamentul European, membru cu drepturi depline al Partidului Popular European cu 8 mandate în Senat şi 17 locuri în Camera Deputaţilor a României. Ca președinte de onoare, Traian Băsescu oferea autoritate în ochii moldovenilor.

Sondajele sociologice realizate în noiembrie 2017 de Fundația de Opinie Publică aratau că 62,8% dintre respondenții la un eventual referendum ar fi votat împotriva unirii Republicii Moldova cu România. Cu toate acestea, 23% dintre cei chestionați spuneau imediat da. În același timp, 8% dintre cetățeni nu erau hotărâți asupra răspunsului, iar 5,9% au spus că nu vor participa.

Basarabia făcea parte din Regatul României încă din timpul Războiului Civil Rus și Bucovina de la dizolvarea Austro-Ungariei, iar Herța era un district al Vechiului Regat Român.
Popularitatea unionismului în Moldova este în continuă creștere, asigura cercetătorul principal al Centrului de Studii Post-sovietice de la Institutul de Economie al Academiei Ruse de Științe Andrei Devyatkov. În primul rând, în Moldova are loc o schimbare de generații, iar o parte semnificativă a tineretului modern moldovenesc intră sub influența culturală și educațională românească. În al doilea rând, așa-zisul unionism pragmatic, când mulți oameni, indiferent de statutul social, sărăcia în masă, o ieșire de populație, corupția politicienilor, instabilitatea politică constantă, sunt dezamăgiți în Moldova ca stat. Băsescu folosește această situație, susținând că singura cale spre UE este pentru Moldova prin unirea cu România.

La rândul său, politicianul și jurnalistul moldovean, fostul președinte al Partidului Popular Creștin Democrat Iurie Roșca consideră că dacă unirea Republicii Moldova cu România va deveni posibilă, aceasta va fi implementată în două scenarii posibile. Prima este cea militară, după modelele georgian și ucrainean, inclusiv acțiuni militare, pierderea Transnistriei în favoarea Rusiei (sau Ucrainei în cazul slăbirii Rusiei), intrarea trupelor NATO și românești pe teritoriul Moldovei „ pentru a menține pacea”, și apoi (sau simultan) o fuziune cu România. Al doilea, mai blând și pașnic, cu respectarea formalităților legale.

Prin urmare, cel mai probabil, actuala mișcare a unioniștilor se bazează pe o perspectivă pe termen scurt. Vor să se răzbune pe alegerile parlamentare programate în noiembrie 2018 în Moldova. Iar declarațiile despre „reunificarea” României mari sunt o problemă de lungă durată (și nimic altceva decât o mișcare de PR preelectorală).

Potrivit lui Vladislav Kulminsky, director executiv al Institutului pentru Inițiative Strategice din Chișinău, tema unionismului era profitabilă atât pentru guvernul pro-occidental al Moldovei, cât și pentru președintele pro-rus Igor Dodon. „Fără încurajarea autorităților, ar fi imposibil să se adopte declarații privind unirea cu România”, a spus Kulminsky. „Activarea unioniștilor oferă autorităților posibilitatea de a-și crea propria agendă. Ei fac un pas pentru geopolitică. Acesta este și un cadou minunat pentru socialiști, care în timpul campaniei electorale vorbesc despre pericolul unionismului și prin aceasta distrage atenția alegătorului de la problemele reale”, a adăugat el.

Cu toate acestea, nu trebuie să uităm că speculațiile cu trecutul istoric sunt foarte pline de consecințe grave pentru relațiile țărilor vecine. În vremurile Rusiei lui Putin, au început să încingă cultul „Crimeei primordiale rusești”, ceea ce a dus la anexarea peninsulei în 2014. Apropo, mulți experți sunt siguri că acest lucru a fost făcut pentru a ridica ratingurile lui Putin. . În Polonia, forțele de dreapta au ajuns la putere și au ridicat, de asemenea, întrebări legate de trecutul istoric. Acest lucru a dus deja la deteriorarea relațiilor dintre Varșovia și Kiev.

În plus, naționaliștii polonezi vorbesc din ce în ce mai mult despre „Lembergul polonez”, referindu-se la trecutul din Lviv. Observatorii subliniază că politica externă agresivă a PiS polonez ar putea fi explicată prin lupta pentru voturi. În Ungaria, partidul premierului Viktor Orban, care își pierde ratingul, și-a „amintit” brusc de problemele maghiarilor din Transcarpatia. Ucraina este îngrijorată de revendicările teritoriale ungare asupra regiunii. Acest lucru a agravat relațiile dintre țări. Aceste lecții indică faptul că amenințarea de a transforma temele preelectorale în adevărate dispute teritoriale este destul de posibilă și periculoasă.