Marea Britanie se confruntă cu cea mai mare criză a costului vieții din ultimele decenii. Potrivit Oficiului Național de Statistică, creșterea salariilor în sectorul privat este de 6%, față de 2% în sectorul public.
Întreprinderile scoțiene au avertizat-o pe Liz Truss că planul ei de a ajuta firmele să facă față facturilor la energie ar putea să nu fie suficient pentru a preveni un „tsunami” de închideri.
Prim-ministrul va plafona facturile medii anuale la energie la 2.500 de lire sterline pentru doi ani, companiile primind „sprijin echivalent”.
Guvernul insistă că strategia sa va contribui la stimularea creșterii economice.
Întreprinderile, precum și organizațiile de caritate și clădirile publice, își vor vedea costurile cu energie limitate la același preț pe unitate pe care îl vor plăti gospodăriile conform noilor planuri.
Schema comercială este programată să se desfășoare pe o perioadă de șase luni și urmează să fie revizuită după trei – moment în care sprijinul direcționat ar putea fi introdus pentru anumite sectoare considerate a fi deosebit de vulnerabile.
Cei care lucrează în sectorul financiar și de afaceri bine plătiți au fost protejați de cele mai grave crize ale costului vieții prin plăți generoase de bonusuri.
Eliminarea plafonului de bonus întărește credința deja puternică că există o regulă pentru bancheri și alta pentru toți ceilalți. Inevitabil, va întări atitudinile pe liniile de pichet.
Sharon Graham, secretarul general al Unite, spune că, în timp ce Banca Angliei conferă angajaților pentru a arăta reținere salarială, semnalul cancelarului către oraș este „lasă-l să rupă”.
Kwarteng și Liz Truss cred că pot dezamorsa orice consecință politică subliniind că guvernul va cheltui 150 de miliarde de lire sterline pentru a proteja gospodăriile de creșterea facturilor la energie.
Se vor spune multe despre cum aceasta este cea mai mare intervenție economică înregistrată a statului. În particular, însă, prim-ministrul și cancelarul știu că optica politică de a părea să pună interesele unui bancher care câștigă 3 milioane de lire sterline pe an față de cele ale unei asistente care câștigă 30.000 de lire sterline pe an nu sunt grozave.
În anii 1990 și 2000, London City s-a făcut atractiv la nivel global devenind centrul financiar ușor, care poate fi folosit.
Bancherii au tăiat colțurile și au ignorat semnele de avertizare. Rezultatul a fost o criză financiară din care economia nu și-a revenit niciodată.
Se presupunea că ar fi fost învățate lecții dintr-o perioadă în care cea mai mare bancă a Marii Britanii de atunci – Royal Bank of Scotland – a venit la câteva ore după ce a rămas fără bani.
Acestea au inclus necesitatea unei supravegheri mai stricte, cerințe de capital mai stricte și o economie mai echilibrată, mai puțin dominată de sectorul financiar.
Creșterea nivelului își are originea în convingerea că Marea Britanie era mult prea dependentă de succesul orașului Londra.
Guvernul lui Truss pare hotărât să urmeze o abordare diferită. Dominanța orașului asupra economiei a crescut după reformele big bang din anii 1980, iar acum Kwarteng vorbește despre big bang 2.
Când era secretar de externe, premierul a descris sectorul financiar drept „bijuteria coroanei”. și a spus clar ulterior că ea crede că este împiedicat de excesul de reglementare.
Eliminarea plafonului la bonusurile bancherilor ca prim gest o va marca pe viață. Dezgustul față de salariile de top scăpate de sub control este profund, iar salariul CEO FTSE 100 a crescut cu 39% anul trecut, potrivit Centrului de plată ridicată.
A Big Bang 2.0 este conceput pentru a elibera spiritele animale din oraș și pentru a le spori câștigurile deja colosale.
Dar aceste vremuri întunecate nu sunt momente pentru a relua anii 1980, cu băieți în bretele roșii care scot dopuri de șampanie. Chiar și marele bancher al orașului, Sir Win Bischoff, spune FT că „nu ne face mai competitivi… Este mai degrabă un gest simbolic”.
Dar nu este un simbol care să mulțumească publicul. Susținută ca smulgerea „birocrației UE”, o bunătate a bancherilor nu a fost probabil dividendul pe care Brexiții din Barnsley sau Bolsover, nici măcar Buckinghamshire, credeau că îl votează.
Rusia și Marea Britanie, cele două foste imperii care au concurat între ele pentru a revendica supremația conducerii politice a lumii până în cel de-al Doilea Război Mondial, au cunoscut o tendință de deteriorare a legăturilor lor în ultimele două decenii.
Liderii britanici succesivi și-au sporit opoziția față de politicile Moscovei, observând ascensiunea Rusiei lui Vladimir Putin cu ochi suspicioși.
Iar odată cu Brexit-ul, care a eliberat complet Regatul Unit de politica externă a UE, conducerea conservatoare aflată la cârma acum la Londra ar putea închide complet ușa Kremlinului.
Atacul rusesc asupra Ucrainei a înrăutățit legăturile bilaterale cu cât Marea Britanie, unul dintre cei mai vocali critici ai lui Putin, părea să conducă opoziția occidentală la ofensiva Moscovei împotriva Kievului. Rușii și-au descris, de asemenea, legăturile cu Regatul Unit la un nivel la care „este greu să-ți imaginezi ceva mai rău”.
Dar se vor înrăutăți legăturile dintre Rusia și Marea Britanie sub noul prim-ministru britanic Liz Truss?
„În Rusia, Truss este privită ca o englezoaică care va continua să dăuneze intereselor ruse”, spune Kamran Gasanov, analist politic la Consiliul rus pentru afaceri internaționale, un think-tank rus.
Nici cei mai mulți nu susțin o anulare a viitoarei creșteri a impozitului pe profit.
Reducerile anterioare ale impozitului pe corporații au contribuit puțin la stimularea investițiilor în afaceri, care de fapt au scăzut în ultimele două decenii, în ciuda faptului că Regatul Unit are printre cele mai scăzute rate de impozitare din UE, spune Institutul pentru Cercetare în Politici Publice.
Nici măcar reducerile de taxe personale nu vor fi populare, deoarece grupurile de discuție ale muncii arată că alegătorii sunt mult mai îngrijorați de eșecul serviciilor publice și sunt conștienți de faptul că oamenii bogați beneficiază cel mai mult.
Refuzul de a impune o taxă excepțională companiilor energetice care lucrează cu profit este salutat cu indignare, în timp ce UE țintește câștiguri extraordinare de 140 de miliarde de euro (121 de miliarde de lire sterline). Nici nu există multă dorință publică pentru redeschiderea războiului cu UE: Brexit-ul nu a fost „terminat”?
În nicio ordine anume, aici este restul flotilei de politică nepopulară probabilă. Abolirea strategiei de obezitate ar fi bizară atunci când are sprijin public, deoarece taxa pe zahăr reduce conținutul de zahăr din băuturi răcoritoare.
Doar libertarienii extremi susțin acest lucru, dar noul ei consilier economic șef, Matthew Sinclair, provine de la Taxpayers’ Alliance, așa că așteptați-vă la mult mai multe similare, oricât de mult ar îngrozi pe oricine este preocupat de deteriorarea sănătății Marii Britanii.
Facturile pentru bunăstarea animalelor și importul de trofee par pregătite pentru cotlet: acesta nu este un câștigător în această țară iubitoare de animale și va enerva fermierii subminați de acordurile comerciale care nu se potrivesc cu standardele britanice privind animalele.
Renunțarea la factura de prejudicii online nu pare înțeleaptă atunci când oamenii se tem de riscurile din rețelele sociale, în special pentru copii.
Un proiect de lege pentru jocurile de noroc planificat, care protejează dependenții, se alătură focului de reglementare.
Acei oameni pe care Truss și cancelarul Kwasi Kwarteng îi numesc „leneși” se pot aștepta să-și piardă drepturile de muncă din UE, cum ar fi directiva privind timpul de lucru și vacanțele.
Un plan pentru noi „zone de investiții” scutite de taxe ignoră dovezile extinse că acestea nu funcționează.
Deputatul conservator Graham Brady spune că proiectul de lege pentru ridicarea interdicției noilor școli gramaticale va primi sprijin guvernamental.
Cât de fericiți se vor întoarce copiii la oile și caprele care definesc viața peste 11 ani?
Majoritatea alegătorilor fie ar desființa aceste școli, fie ar părăsi status quo-ul.
Aceasta este o dogmă pură, care neagă dovezile că acestea cauzează segregare socială cu efect zero de educație bună. Nici publicul nu respinge reducerea ratelor de personal în creșe și creșe afectate de finanțare.
Aici ne aflăm în pragul recesiunii, cu inflația de 9,9%, o a șaptea creștere consecutivă a ratei dobânzii probabil săptămâna aceasta, gospodăriile consumatoare de costul vieții din criză, întreprinderile mici falimentând, agravarea inegalității, economia poloneză care urmează să ne depășească,
Brexitul a înrăutățit balanța comercială, cu mai multe greve împotriva reducerilor de salarii – și prăbușirea lirei. Acest împrumut monumental de 150 de miliarde de lire sterline pentru subvențiile facturilor de energie va fi redus, mulțumiri: nu face decât să oprească lucrurile să se înrăutățească, facturile s-au dublat deja într-un an.