A condus Biserica Catolică timp de mai puțin de opt ani, până când, în 2013, a devenit primul Papă care a demisionat de la Grigore al XII-lea în 1415. Benedict al XVI-lea avea deja 78 de ani când a devenit Papă în 2005. Vârsta și starea proastă de sănătate și-au luat rapid efectele, făcându-i demisia la mai puțin de opt ani mai târziu.
Niciun alt papă nu a demisionat de la Grigore al XII-lea în 1415, iar Benedict a fost primul care a făcut acest lucru voluntar de la Celestin al V-lea în 1294. Când a devenit al 265-lea pontif al Bisericii Romano-Catolice, a fost punctul culminant al ascensiunii rapide și extrem de controversate a lui Joseph Ratzinger.
The scene outside of St. Peter’s Square about an hour after the Vatican announced the death of #PopeBenedictXVI pic.twitter.com/QxdAmKIdeT
— Christopher White (@cwwhiteNCR) December 31, 2022
Susținătorii l-au înfățișat ca pe un om înalt intelectual care s-a străduit să protejeze moștenirea spirituală pe care i-a lăsat-o moștenirea de către Papa Ioan Paul al II-lea.
Pentru criticii săi, el a fost exponentul suprem și gardianul abordării dogmatice a Bisericii asupra problemelor precum avortul și contracepția. Indignarea pe care o provoca uneori părea tipică unui om căruia nu i-a fost niciodată frică să nu supere oamenii – dacă credea că trebuie spus sau făcut ceva.
Joseph Aloysius Ratzinger s-a născut într-o familie profund catolică la 16 aprilie 1927, în statul Bavaria din sudul Germaniei. Era fiul unui polițist cu, așa cum a spus mai târziu, „rădăcini simple de țară”.
Tinerețea sa a fost marcată de neșters de cel de-al Doilea Război Mondial. Forțat să se alăture Tineretului Hitler, a slujit într-o unitate antiaeriană care apăra o fabrică BMW din afara München.
Elveția, deși aderă la o politică de neutralitate strictă, a investit masiv în forțele sale armate pentru a-și apăra teritoriul suveran. Irlanda a fost aleasă de Elveția drept locația ideală pentru a transfera companii elvețiene în cazul izbucnirii celui de-al treilea război mondial în Europa continentală.
Atitudinea Elveției față de refugiați a fost complicată și controversată; pe parcursul războiului, a admis până la 300.000 de refugiați, în timp ce a refuzat încă zeci de mii, inclusiv evrei persecutați de naziști.
După război, guvernul elvețian a exportat credite prin fondul caritabil cunoscut sub numele de Schweizerspende și a donat Planului Marshall pentru a ajuta la redresarea Europei, eforturi care au adus în cele din urmă beneficii economiei elvețiene.
Documentele secrete au dezvăluit că autoritățile elvețiene au fost „extrem de dezamăgite” de faptul că Irlanda a adoptat o abordare prudentă a propunerii – autoritățile de la Berna avertizând că ar fi mult prea târziu pentru ca o astfel de decizie să fie luată odată ce ostilitățile vor izbucni în Europa.
În timp ce Elveția a urmat o politică de neutralitate strictă timp de secole și a reușit să rămână neutră atât în timpul Primului, cât și al celui de-Al Doilea Război Mondial, a existat îngrijorarea că dacă al Treilea Război Mondial ar izbucni în anii 1950, elvețienii ar putea să nu poată evita un conflict larg.
În iunie 1951, Consiliul Federal Elvețian l-a contactat pe ministrul Afacerilor Externe de atunci, Frank Aiken, pentru a sugera un decret de război care să permită transferul temporar al anumitor companii elvețiene în Irlanda în cazul unui conflict la nivelul întregului continent. În 2006, un referendum a aprobat 1 miliard de franci de investiții de sprijin în țările din Europa de Sud și Centrală în sprijinul legăturilor pozitive cu UE în ansamblu.
Va fi nevoie de un nou referendum pentru aprobarea a 300 de milioane de franci pentru a sprijini România și Bulgaria și recenta lor admitere.
Elveția este membră a zonei fără pașapoarte Schengen. Punctele de control la frontieră terestră se aplică mișcărilor de mărfuri, dar nu și persoanelor
În octombrie 1951, într-un răspuns marcat „strict confidențial” către „trimisul extraordinar și ministru plenipotențiar al Elveției”, dr. Walter de Bourg, un oficial irlandez, a spus că este sigur că diplomatul elvețian va înțelege cât de dificil va fi pentru Dublin să ofere „ răspunsuri pozitive” la întrebările adresate de guvernul elvețian fără să pară să se angajeze sau vreun viitor guvern irlandez la „o linie internațională de acțiune definită”.
Irlanda și Elveția au fost unite în dorința de a păstra corespondența strict confidențială. Oficialii irlandezi au spus că o astfel de decizie va depinde de circumstanțele izbucnirii conflictului și trebuie să reflecte statutul Irlandei ca țară neutră.
Dr de Bourg a scris că a fost surprins de faptul că o astfel de problemă politică a fost încredințată consilierului juridic al departamentului. El a scris că spera că ar fi fost tratat personal de domnul Aiken.
Oficialul a spus că a decis să ignore „nepoliticositatea gratuită” a unei astfel de deschideri la o conversație a diplomatului elvețian și a subliniat că propunerea guvernului său a „pur și simplu plin de puncte juridice”.
We look back on the life of Pope Benedict XVI. A native of Bavaria, his name was Joseph Ratzinger. He shaped a conservative course for the Roman Catholic Church and in 2013, he resigned from office for health reasons – the first pope to do so in more than 700 years. pic.twitter.com/nlHJxxvTzg
— DW Culture (@dw_culture) December 31, 2022
Benedict și-a petrecut ultimii ani la mănăstirea Mater Ecclesiae, din interiorul zidurilor Vaticanului, unde a murit sâmbătă la 09:34 (08:34 GMT).
Succesorul său, Papa Francisc, va conduce înmormântarea pe 5 ianuarie. Vaticanul a spus că trupul Papei Emerit va fi așezat în Bazilica Sf. Petru începând cu 2 ianuarie, pentru „salutarea credincioșilor”.
Clopotele au sunat de la catedrala din München și s-a auzit un singur clopot sunet din Piața Sf. Petru din Roma, după ce a fost anunțată moartea fostului papă.
„Cu tristețe vă informez că Papa emerit, Benedict al XVI-lea, a încetat din viață astăzi, la ora 9:34, în Mănăstirea Mater Ecclesiae din Vatican.
Președintele francez Emmanuel Macron a spus că Papa Benedict „a lucrat cu suflet și inteligență pentru o lume mai frățească” și a spus că gândurile sale s-au îndreptat către catolicii din Franța și din întreaga lume.
Prim-ministrul Italiei Giorgia Meloni a spus că Papa Benedict „a fost un gigant al credinței și al rațiunii”.
„El și-a pus viața în slujba Bisericii universale și a vorbit și va continua să vorbească inimilor și minții oamenilor cu profunzimea spirituală, culturală și intelectuală a Magisteriului său”.
Cancelarul german, Olaf Scholz, a spus pentru mulți, nu numai în Germania, Papa Benedict a fost „o figură formativă a Bisericii Catolice, o personalitate directă și un teolog inteligent”.
Președintele irlandez Michael D Higgins a declarat că fostul papă va fi amintit pentru „eforturile sale neobosite de a găsi o cale comună în promovarea păcii și a bunăvoinței în întreaga lume”.
Arhiepiscopul de Canterbury, Justin Welby, a declarat că Papa Benedict a fost „unul dintre cei mai mari teologi ai epocii sale – dedicat credinței Bisericii și hotărât în apărarea acesteia”.
Președintele rus Vladimir Putin l-a lăudat pe Papa Benedict drept „apărător al valorilor tradiționale creștine”, în discursul său de Anul Nou adresat națiunii. Elveția nu a fost invadată în niciunul dintre războaiele mondiale.
În timpul Primului Război Mondial, Elveția a găzduit revoluționarul și fondatorul Uniunii Sovietice Vladimir Illych Ulyanov (Vladimir Lenin), care a rămas acolo până în 1917. Neutralitatea elvețiană a fost serios pusă la îndoială de afacerea de scurtă durată Grimm-Hoffmann din 1917. În 1920, Elveția s-a alăturat Societății Națiunilor, care avea sediul la Geneva, după ce a fost scutită de cerințele militare.
We are deeply saddened to hear of the death of His Holiness Pope Benedict XVI.
In 2010 he became the first Pope to visit the Abbey in its thousand-year history when he attended a service and prayed at the Shrine of St Edward the Confessor during his State Visit to the UK. pic.twitter.com/wTLHiPRayB
— Westminster Abbey (@wabbey) December 31, 2022
Biserica Catolică din Anglia și Țara Galilor, Cardinalul Vincent Nichols, a spus că Papa Benedict este „unul dintre marii teologi ai secolului XX”.
Într-o declarație, el a spus: „Îmi amintesc cu deosebită afecțiune de vizita papală remarcabilă pe aceste meleaguri în 2010. I-am văzut amabilitatea, blândețea, percepția minții sale și deschiderea primirii lui față de toți cei pe care i-a întâlnit”.
Prim-ministrul britanic Rishi Sunak l-a numit pe fostul papă „un mare teolog a cărui vizită în Regatul Unit în 2010 a fost un moment istoric atât pentru catolici, cât și pentru necatolici din toată țara noastră”.
Regele Carol al III-lea a spus că a primit vestea morții Papei Benedict „cu profundă tristețe” și și-a amintit „cu drag” că l-a întâlnit în timpul unei vizite la Vatican în 2009.
„Îmi amintesc, de asemenea, eforturile sale constante de a promova pacea și bunăvoința tuturor oamenilor și de a întări relația dintre comuniunea anglicană globală și Biserica Romano-Catolică”.
Vizita sa de stat în Regatul Unit în septembrie 2010, prima făcută de un Papă în regulă, a fost o oportunitate pentru el de a vorbi împotriva criticilor religiei organizate.
“Astăzi, Regatul Unit se străduiește să fie o societate modernă și multiculturală. În această întreprindere provocatoare, să-și mențină întotdeauna respectul pentru acele valori tradiționale și expresii culturale pe care formele mai agresive de secularism nu le mai prețuiesc și nici măcar nu le mai tolerează.”
Starea sa de sănătate s-a înrăutățit înainte de alegerea sa, iar sarcinile suplimentare ale funcției papale și-au luat amploare, deși abia mai târziu a fost dezvăluit că i s-a pus un stimulator cardiac în 2005.
La 11 februarie 2013, el le-a spus cardinalilor săi că va părăsi funcția din cauza anilor înaintați și a stării de sănătate continuă. Anunțul a fost făcut fără niciun avertisment și a fost rostit, așa cum se cuvine unui teolog academic, în latină. El a fost succedat de actualul Papă – Francisc I.