Soarta romilor nu a fost luată în seamă de statul român timp de aproape o sută de ani după ce sclavia a fost abolită în 1856. Apoi, după ce au ajuns la putere în 1940, a fost nevoie doar de două ani pentru ca Garda de Fier fascistă să înceapă cu deportările în masă ale romilor-țiganilor.

Guvernoratul Transnistriei a fost o unitate administrativă românească. A guvernat o parte din Ucraina sovietică în timpul ocupației Axei în Uniunea Sovietică.

România a ocupat Transnistria între 1941 și 1944. Odesa a fost capitala. A fost singura zonă majoră din Uniunea Sovietică ocupată care a fost administrată de un aliat al Germaniei naziste; restul se afla sub control german direct.


La fel ca mulți evrei, romii au fost aduși peste Nistru, în sud-vestul Ucrainei, pe atunci așa-numita Transnistria.

Aceștia au fost deportați acolo fără nici măcar bunurile lor cele mai vitale și au trebuit să îndure doi ani de foame, boală și moarte.

Doar aproximativ jumătate dintre romii deportați au reușit să supraviețuiască până în martie 1944, când România a început să-și evacueze toți cetățenii din Transnistria.

Autorii predominanți ai Holocaustului din Transnistria au fost românii, iar unitățile și auxiliarii germani au inclus etnici ucraineni, români și germani care au trăit în regiune înainte de invazia Axei.

La scurt timp după ce au preluat controlul asupra teritoriului, autoritățile române au introdus politici antievreiești dure. De asemenea, acestea au efectuat masacre de evrei. Autoritățile au deportat în Transnistria zeci de mii de evrei din regiunile Basarabia și Bucovina de Nord.

Evreii deportați au fost nevoiți să trăiască în ghetouri supraaglomerate alături de populația evreiască locală. Mii de romi au murit din cauza condițiilor letale pe care le-au întâlnit acolo.

Leave A Reply