Author: Theodor-Andrei Popa

,,Nu mi-e toamna de ajunsNu mi-e focul alinare Dacă tu nu-mi ești, iubito Toamna niciun sens nu are. Te tot chem de zile și nopți la rândul Tu nu vii, nu știu ce faci Îmi chinui trupul și gândul Nemiloasă și plecată, dar acum și rece? Și mă scol în zori, iubito Și te caut pe sub pernă. Te-am pierdut oare de tot? Căutarea mi-e eternă? Nu m-agit să caut… Nimic ce poate, nu există, Dar iți jur, că eu Te-am văzut cândva și tristă. Nu mi-e toamna rece, Iar tu nu îmi ești doamnă. Nici vara nu mi-e caldă,…