Britanicii beau ceai in cantitati industriale, aproximativ 900 de cani sau cesti de ceai de persoana, anual. Majoritatea prefera ceaiul negru, concentrat si cu lapte. Bautul ceaiului in Marea Britanie este o traditie relativ recenta. Infuzia de plante cu apa fiarta a fost introdusa in Europa de catre exploratorii si comerciantii portughezi si olandezi prin secolul 15 – XV.
Ceaiul a devenit o băutură la modă în rândul olandezilor instariti și de la ei s-a răspândit în alte țări din Europa de Vest continentală, dar din cauza prețului său ridicat,a rămas o băutură doar pentru cei bogați.
Povestea ceaiului începe în China. Potrivit legendei, în 2737 î.Hr., împăratul chinez Shen Nung ședea sub un copac,în timp ce servitorul său bea apă fiarta si niște frunze au cazut in ceasca lui. Shen Nung, un medic renumit, a decis să încerce infuzia pe care servitorul lui a creat-o accidental. Frunzele erau Camellia sinensis,iar băutura a fost ceea ce numim in ziua de astazi, ceai.
Anglia,care in mod traditional s-a dovedit destul de suspicioasă față de tendințele continentale din Europa, nu consuma ceai desi era o bautura populara in Europa. Din 1600, British East India Company a avut monopol asupra importului de bunuri din afara Europei și este foarte probabil că marinarii de pe corabii au adus ceai in Anglia sub forma de daruri.
Prima referință datată despre ceai din Anglia se regaseste intr-un anunț publicat in Mercurius Politicus,un ziar din Londra, din septembrie 1658.
Catherine de Braganza, o printesa din Portugalia si mai tarziu Regina a Angliei, Scotiei si a Irlandei, a făcut ca ceaiul sa devina la modă în Marea Britanie.
Catherine de Braganza anunța că “China Drink, numita de catre chinezi si alte tari din vestul Europei Tay sau Tee “se poate cumpara de la o cafenea Sweeting’s Rents din City of London. Primul local din Londra a fost înființat în 1652, iar termenii acestui anunț sugerează că ceaiul era încă necunoscut pentru majoritatea cititorilor, deci este corect să presupunem că băutura era încă o curiozitate exotica.
Tarile din estul Europei, precum Rusia si Romania,au adoptat numele din chineza mandarina chá – de unde provine cuvantul ceai, iar tarile din vestul Europei au adopat numele chinezesc te din dialectul Min. Acesta a devenit tea in engleza sau tè in italiana. In limba chineza oficiala simplificata, ceaiul se numeste 茶 – chá sau ceai.
Compania India de Est a profitat de acest lucru si a început să importe ceai din China în Marea Britanie, prima sa comandă fiind plasată în anul 1664 pentru aproximativ 45.000 de kilograme de ceai din insula Java.
Aristocratii si nobilimea engleza au adoptat ceaiul si mai tarziu a devenit o băutură populară în locale, bauta de afaceristi si de plăcere.
Ceaiul era intial doar pentru bărbații de clasă mijlocie și superioară, ( la fel cum masinile sport sunt in ziua de azi) femeile puteau sa bea ceai doar în casele lor. Ceaiul era încă prea scump pentru a fi răspândit printre clasele muncitoare.
În mare parte, prețul scump al ceaiului s-a datorat unui sistem de impozitare punitiv. Prima taxă pe ceaiul din frunze, introdusă în 1689, a fost atât de mare încât aproape că a oprit vânzările. Taxa vamala a fost redusă în 1692 și de atunci până în 1964, când taxele de ceai au fost în cele din urmă eliminate, politicienii s-au certat in parlament cu rata exactă și metoda de impozitare a ceaiului.
Indepedenta Statelor Unite ale Americii, o colonie a Marii Britanii, a pornit de la taxele impuse de catre britanici si a fost inceputa de catre un grup numit Boston Tea Party care a rezultat in Revolutia America pentru indepedenta.
Protestatarii, (“Taxation without representation is tyranny.”) au distrus toata marfa de ceai trimisă de compania din India de Est cand s-au urcat pe corabiile comerciante și au aruncat tot ceaiul în apa portului din Boston. Guvernul britanic a răspuns cu asprime prin a arde Casa Alba, razboi cu revolutionarii din America și incidentul a rezultat in Revolutia Americana pentru indepedenta.
Ceaiul a devenit o bautura populara in Anglia si in 1706 Thomas Twinning a deschis un local in care se vindea ceai numit Golden Lion si impreuna cu o campanie de reclama agresiva a devenit cea mai celebra companie care vinde ceai.
Traditia de a servi ceaiul la five o’clock se crede ca a fost inventata de catre Anna Maria Russell, Duchess of Bedford (Anna a 7-a, ducesa de Bedford), care obisnuia sa isi invite prietenele la un ceai la ora respectiva prin anii 1840.
Tea break, High tea, tea time, tea party, tea towel
Limba engleza a evoluat prin a adopta ceaiul ca un produs englez,chiar daca nu exista un ceai englezesc de calitate produs in Anglia si a introdus in lingvistica modernă cuvinte precum ceaiul englezesc sau tutunul englezesc. Ceaiul si tutunul englezesc sunt la fel de reale ca si Dracula din Romania.
Cum se face ceaiul in Anglia
- Se fierbe apă proaspătă. (Poti folsi un echipament de bucatarie electric pentru a fierbe apa)
- Pune puțină apă fierbinte în ceainic pentru ca să se încălzească.
- Varsati apa din ceainic.
- Pune o linguriță de frunze de ceai per persoană și o lingură de ceai suplimentară în oală.
- Se toarnă apă fiarta in ceainic.
- Lăsați câteva minute pentru transferul de aroma .
- Serveste ceaiul in cesti de calitate.
- Consuma ceaiul folosind doar doua degete cand bei din ceasca de ceai , pentru eleganta.
Cum se bea ceaiul in Anglia in realitate
Britanicii au devenit si ei adepti ai cofeinei (cafea) dar inca mai exista dispute daca se pune laptele prima data (ceaiul in lapte) sau laptele in ceai. Ceremonia ceailui in Anglia este ca ceremonia mamaligii in Romania. Japonezii in schimb, sunt alta frunza.
Majoritatea britanicilor consuma ceai,precum romanii mananca ciorba. Pentru cineva care incearca ceai negru cu lapte pentru prima data, chiar si cu zahar, este o experienta Lingual papillae regretabila, insa te obisnuiesti si incepe sa iti placa.
Ceaiul se face cu un pliculet de hartie legat cu ata, il bagi intr-o cana si torni apa fierbinte peste. Unii folosesc doua plicuri de ceai. Zaharul este optional,dar daca folosesti mai mult de 2 linguri, englezii se uita cu suspiciune si cred ca e esti afectat de penuria de pe vremea comunistilor.
Daca un englez din nord te intreaba daca: would you like a cuppa ? – inseamna ca te intreaba daca vrei o cana de ceai.
Daca cineva iti spune : let me be mother ori shall I be mother – inseamna ca se ofera sa faca sau sa toarne ceaiul.
Enjoy. In ziua de azi, vanzatorii nu mai adauga excremente de oi la ceai.