În antichitate, Imperiul Roman a dus la integrarea mai multor teritorii europene și mediteraneene iar revendicări ulterioare de succesiune a Imperiului Roman, chiar și iterațiile Imperiului Clasic și ale popoarelor sale antice, au fost reinterpretate ocazional în lumina integrării europene de după 1950, ca sursă de inspirație și precedent istoric.
Printre exemplele importante se numără Sfântul Imperiu Roman, Liga Hanseatică, Pacea de la Westfalia, Imperiul Napoleonic și unificarea Germaniei, Italiei și a Balcanilor, precum și Uniunea Monetară Latină.
După catastrofa Primului Război Mondial din 1914-1918, gânditori și vizionari din diverse tradiții politice au început să lanseze din nou ideea unei Europe unificate din punct de vedere politic.
La începutul anilor 1920, au fost înființate sau reînființate o serie de organizații internaționale pentru a ajuta partidele politice care împărtășeau aceleași idei să își coordoneze activitățile.
Acestea au variat de la Comintern (1919), la Internaționala Muncii și Socialistă (1921), la Înțelegerea radicală și democratică a partidelor progresiste de centru-stânga (1924), la Internaționala Verde a partidelor de fermieri (1923) și la Secretariatul Internațional al Partidelor Democratice de centru-dreapta, inspirat de creștinism, în 1925.
La 14 septembrie 1946, Richard von Coudenhove-Kalergi, un conte austriac, a traversat Elveția cu trenul pentru a lua prânzul cu Winston Churchill, care se relaxa pe malul lacului Geneva după ce pierduse puterea în urma alegerilor generale din anul precedent.
În căutarea unei poziții mai mărețe decât cea de lider al Opoziției din Marea Britanie, Churchill a considerat că își poate croi un rol de om de stat mai în vârstă care va reunifica Europa după război.
Invitatul său la prânz a fost alegerea perfectă pentru acest scop: contele Richard Coudenhove-Kalergi, omul care își dedicase toată energia și formidabila putere de lobby încă de la începutul anilor 1920 pentru a promova o Europă federală.
La un whisky și un trabuc, Churchill a promis că, într-un discurs pe care urma să-l țină la Universitatea din Zurich săptămâna următoare, îi va recunoaște contelui meritele pentru activitatea sa în promovarea uniunii europene. Fostul prim-ministru al Marii Britanii, Boris Johnson, în care detaliază viața fostului prim-ministru Sir Winston Churchill.
Richard von Coudenhove-Kalergi a fost un pionier al integrării europene, el a fost președintele fondator al Uniunii Paneuropene timp de 49 de ani.
Cei Șase fondatori sau membrii fondatori ai Uniunii Europene, se referă la Belgia, Franța, Germania, Italia, Luxemburg și Țările de Jos, cele șase state membre fondatoare ale Comunităților Europene, cărora le-a succedat acum Uniunea Europeană.
La 18 aprilie 1951, cei șase au semnat Tratatul de la Paris de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, care a intrat în vigoare la 23 iulie 1952.
Au încercat să creeze o Comunitate Europeană de Apărare: în ideea de a permite Germaniei de Vest să se reînarmeze sub autoritatea unui comandament militar european comun, a fost semnat un tratat în 1952.
Planul a fost respins de Senatul Franței, care a respins, de asemenea, proiectul de tratat pentru o Comunitate politică europeană (care ar fi creat o federație politică pentru a asigura controlul democratic asupra noii armate europene).
Uniunea Europeană (UE) s-a extins de mai multe ori de-a lungul istoriei sale prin aderarea unor noi state membre la Uniune.
Pentru a adera la UE, un stat trebuie să îndeplinească condițiile economice și politice numite criteriile de la Copenhaga (după summitul de la Copenhaga din iunie 1993), care presupun un guvern democratic stabil, care să respecte statul de drept, precum și libertățile și instituțiile corespunzătoare.
În conformitate cu Tratatul de la Maastricht, fiecare stat membru actual și Parlamentul European trebuie să fie de acord cu orice extindere.
Procesul de extindere este denumit uneori integrare europeană.
Cele mai notabile reduceri teritoriale ale UE și ale predecesorilor săi au fost ieșirea Algeriei la obținerea independenței în 1962, ieșirea Groenlandei în 1985 și retragerea Regatului Unit în 2020.
În 2005, Partidul Popular European (PPE, de dreapta) și Verzii au amenințat că vor cere amânarea votului din Parlamentul European privind semnarea tratatului de aderare la UE cu Bulgaria și România.
Alegerile legislative din Bulgaria din iunie 2005 a reprezentat un test de democrație și de integrare europeană pentru democrație.
Socialist Bulgar (PSB), care conducea în sondaje, a declarat că este pregătit să câștige alegerile.
“Vom fi responsabili de guvern în următorii patru ani”, a subliniat președintele său, Serguei Stanichev, adăugând că este pregătit să devină prim-ministru în cadrul unui congres la Plovdiv din sudul Bulgariei.
În ceea ce privește securitatea, integrarea Bulgariei și a României, două foste bastioane ale blocului comunist, a coincis cu câteva luni de la aderarea lor la NATO în 2004.
În 2023 – Ministrul britanic de externe, James Cleverly, a anunțat noi sancțiuni care vizează 3 persoane cu influență din Bulgaria, implicate în infracțiuni, inclusiv abuzul de fonduri ale instituțiilor publice.
https://t.co/dBJzhf3Q0i pic.twitter.com/FIZYT7irEr
— Radio Click Romania EX- Radio East Europe (@RadioRomaniaUK) August 4, 2023
Președintele României, Traian Băsescu a declarat că numeroase conflicte latente, precum cele din Transnistria, Republica Moldova și Kosovo, semănau semințele instabilității pe flancul estic al Uniunii Europene.
La nivel regional, faptul că Bulgaria și România aderă la Uniunea Europeană ridică problema aderării țărilor vecine, precum Turcia, Ucraina, Moldova și țările din fosta Iugoslavie.
Pentru Turcia, aderarea Bucureștiului și a Sofiei era un semn bun. Ucraina a intentat procese la Organizația Mondială a Comerțului (OMC) împotriva Slovaciei, Poloniei și Ungariei din cauza interdicțiilor impuse de acestea asupra importurilor de alimente din Kiev.
Aceasta a declarat că astfel de restricții reprezintă o încălcare a obligațiilor internaționale de către vecinii ucraineni din UE.
Aceștia spun că interdicțiile sunt necesare pentru a-și proteja fermierii de importurile ieftine.
Invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia anul trecut a închis practic toate căile principale de transport maritim din Marea Neagră și a forțat Ucraina să găsească rute alternative pe uscat.
Locuitorii comunei Ceatalchioi, situată în România, la capătul nordic al Deltei Dunării, pe brațul Chilia, la granița fluvială cu Ucraina, trăiesc cu aceeași neliniște în fața bombardamentelor rusești ca și vecinii lor.
De cealaltă parte a fluviului, la mai puțin de 300 de metri, se află portul Izmaïl, care a devenit vital pentru Ucraina de la suspendarea, în iulie, a acordului care permitea țării să-și exporte cerealele prin Marea Neagră.
Rusia și-a intensificat bombardamentele în această regiune din sud-vestul Ucrainei pentru a împiedica trecerea cerealelor prin teritoriul românesc.
Drone kamikaze au survolat în ultimele zile grădinile și casele din apropierea râului de pe partea română. Unele dintre ele au fost lovite de apărarea ucraineană de deasupra Izmailului și cel mai probabil au fost deviate de la traiectorie, resturile căzând în pădurile din jurul satelor.
In August 2014, Romanian President Traian Băsescu called on NATO countries to send arms to the Ukrainian army. pic.twitter.com/YoE62wIyfi
— Click Romania (@Click_Romania) July 14, 2023
În momentul aderării la UE, la 1 ianuarie 2007, Bulgaria și România mai aveau încă de făcut progrese în domeniul reformei judiciare și al luptei împotriva corupției, precum și în ceea ce privește criminalitatea organizată în cazul Bulgariei.
Aderarea Bulgariei și a României coincide cu semnarea unui memorandum de înțelegere între Rusia, Grecia și Bulgaria pentru construirea unui gazoduct de 285 de kilometri între Marea Neagră și Marea Egee, mai exact între portul bulgăresc Bourgas și portul grec Alexandroupoli.
Pentru Ucraina și Moldova, aderarea românilor și bulgarilor le aduce mai aproape de Uniunea Europeană. Ucrainenii și moldovenii nu și-au ascuns niciodată dorința de a adera la UE.
În opinia lor, nu avea rost să se voteze încă de la jumătatea lunii aprilie pentru o aderare programată pentru 2007. “Putem vota după luna noiembrie”, a declarat presei Daniel Cohn-Bendit, copreședintele Verzilor din PE, subliniind că această dată corespunde cu prezentarea raportului de țară al Comisiei Europene privind aderarea celor două țări din Balcani.
Comisia Europeană a instituit mecanismul de cooperare și verificare ca măsură tranzitorie pentru a ajuta cele două țări să remedieze aceste deficiențe.
În cadrul mecanismului de cooperare și de verificare, din 2007 se desfășoară activități de încurajare și de monitorizare a procesului de reformă, pe baza criteriilor de referință.
Astfel cum se prevede în deciziile MCV din 2006, mecanismul de cooperare și verificare se încheie atunci când toate obiectivele de referință sunt îndeplinite în mod satisfăcător.
Productive dialogue today with @NATO SG @Mircea_Geoana.
As Moldova is building its defences and resilience, we join forces with trusted partners to safeguard our citizens from hybrid threats and the risks from the war next door. pic.twitter.com/CJA7XYN9Pm
— Maia Sandu (@sandumaiamd) September 14, 2023
În ianuarie 2017, Comisia Europeană a efectuat o evaluare cuprinzătoare a progreselor înregistrate în cei zece ani de funcționare a mecanismului, care a oferit o imagine clară a progreselor semnificative înregistrate.
Comisia Europeană a stabilit o serie de recomandări specifice care, atunci când vor fi îndeplinite în mod ireversibil de ambele state membre, ar fi suficiente pentru a pune capăt procesului mecanismului de cooperare și verificare.
Mecanismul de cooperare și de verificare a fost introdus în momentul aderării Bulgariei și României la Uniunea Europeană în 2007 ca măsură tranzitorie pentru a facilita progresele în domeniul reformei judiciare și al luptei împotriva corupției, precum și în ceea ce privește criminalitatea organizată pentru Bulgaria.
Comisia Europeană a abrogat cele două decizii care au instituit acest mecanism.