Primul zbor programat pentru a duce solicitanții de azil din Marea Britanie în Rwanda marți a fost anulat după o bătălie juridică de ultim moment. Până la șapte persoane se aștepta să fie deportate în țara din Africa de Est. Însă zborul a fost oprit după o intervenție a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO). Ministrul de Interne, Priti Patel, a spus că este „dezamăgită”, dar nu va fi descurajată, iar „pregătirile pentru următorul zbor încep acum”.
Anularea zborului a urmat o instanță din Marea Britanie care a declarat că ar putea merge înainte și a venit după ce o serie de provocări legale în Marea Britanie au eșuat. Avionul trebuia să decoleze la ora 22:30 BST de pe un aeroport militar din Wiltshire, dar, după o serie de hotărâri legate de CtEDO din Strasbourg și tribunale din Londra, toți pasagerii au fost scoși din acesta.
Într-o declarație cu câteva ore înainte de plecarea planificată a zborului, CEDO a declarat că a acordat o „măsură provizorie urgentă” în cazul unui irakian, cunoscut doar ca „KN”.Ea a spus că astfel de cereri au fost acceptate doar „în mod excepțional, atunci când reclamanții s-ar confrunta altfel cu un risc real de vătămare ireversibilă”.
Această decizie a contrazis o decizie a judecătorilor din Londra, care nu au găsit niciun risc imediat pentru cei trimiși în Rwanda.Curtea Europeană a Drepturilor Omului supraveghează o serie de legi privind drepturile omului la care Regatul Unit este semnatar, împreună cu alte națiuni. Este separat de Uniunea Europeană.
A durat puțin peste o oră pentru ca întregul plan de trimitere a solicitanților de azil în Rwanda, marți seara, să se prăbușească ca un castel de cărți – datorită unei serii de decizii legate, toate declanșate de o singură hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului.
O aeronavă, închiriată la un cost de 500.000 de lire sterline, potrivit rapoartelor presei britanice, a fost pregătită să decoleze de pe un aeroport militar marți seara. Dar, după o serie de hotărâri legale, nu a plecat în călătoria de 4.000 de mile către Rwanda.
Deși Marea Britanie nu mai este membră a Uniunii Europene, este membră a Consiliului Europei și semnatară a Convenției Europene a Drepturilor Omului și, prin urmare, acceptă hotărâri de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care are sediul la Strasbourg, Franţa.
Într-o declarație, ministrul de interne, Priti Patel, a declarat că este „foarte surprinzător că Curtea Europeană a Drepturilor Omului a intervenit în ciuda succesului repetat anterior în instanțele noastre interne”.
Ea a adăugat: „Nu vom fi descurajați să facem ceea ce trebuie și să ne punem în aplicare planurile de a controla granițele națiunii noastre. Echipa noastră juridică analizează fiecare decizie luată cu privire la acest zbor și pregătirea pentru următorul zbor începe acum.”
În 2016, domnul Johnson a condus campania pentru părăsirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, argumentând că aceasta ar permite țării să „reia controlul” asupra granițelor sale, iar sosirea solicitanților de azil din Franța a prezentat o problemă politică pentru guvernul său. .
Relațiile cu guvernul francez au fost tensionate după Brexit iar cu o cooperare limitată cu autoritățile franceze, guvernul lui Johnson a căutat alte modalități de a reduce sosirile care au devenit un simbol jenant al eșecului Marii Britanii de a-și controla frontierele post-Brexit.
Cei șapte pasageri rămași cu ordin de a se îmbarca la bordul Boeing 767 în curs de încălzire la MoD Boscombe Down păreau că au rămas fără opțiuni – dar tribunalul de la Strasbourg, care are ultimul cuvânt în problemele legate de drepturile omului, a decis că un reclamant și-a exprimat îngrijorări reale cu privire la schema și faptul că judecătorii britanici nu analizaseră încă în mod corespunzător condițiile din Rwanda.
Un judecător de la Înalta Curte din Regatul Unit a decis vinerea trecută că ar trebui să existe o revizuire completă a politicii de eliminări din Rwanda – dar că doamna Patel ar acţiona în mod legal dacă, între timp, ar trimite nişte solicitanţi de azil în Rwanda.
În cazul în care politica este considerată ilegală, unele persoane ar putea fi returnate în Marea Britanie din Rwanda.
Johnson's to cabinet today. Take-aways:
1. He loves migrants, but these are bad migrants.
2. He loves lawyers, but these are bad lawyers.
3. Lawyers are "effectively aiding and abetting" criminal gangs.
4. He implies criticism from the Church of England is "surprising". ~AA pic.twitter.com/aWrfCxauln— Best for Britain (@BestForBritain) June 14, 2022
Doamna Patel a spus că este „foarte surprinzător” că instanța europeană a intervenit „în ciuda succesului repetat anterior în instanțele noastre interne”.
„Întotdeauna am spus că această politică nu va fi ușor de aplicat și sunt dezamăgită de faptul că contestația legală și reclamațiile de ultim moment au făcut ca zborul de astăzi să nu poată pleca”, a spus ea.
Ea a adăugat: „Echipa noastră juridică analizează fiecare decizie luată cu privire la acest zbor și pregătirea pentru următorul zbor începe acum”.
Anterior, premierul Boris Johnson a spus că nu va fi descurajat de la această politică și a spus că guvernul a știut întotdeauna că va fi un „proces lung” cu multe provocări legale.
El a mai spus că guvernul ar putea „foarte bine” să fie nevoit să schimbe legea pentru a-l ajuta cu politica.
Dar politica a fost criticată de organizațiile caritabile și de Biserica Angliei, iar anularea zborului a fost salutată de unii.
Directorul executiv al Consiliului pentru Refugiați, Enver Solomon, a declarat că faptul că zborul nu a putut decola este „un indiciu al inumanității planului” și a spus că guvernul trebuie să-și regândească planurile purtând „o conversație între adulți cu Franța”.
Un avion Boeing 767 de la MoD Boscombe Down, lângă Salisbury, despre care se crede că va fi avionul care va duce solicitanții de azil din Marea Britanie în Rwanda
Curtea Europeană acordă o măsură provizorie de urgență în cazul privind îndepărtarea iminentă a solicitantului de azil din Marea Britanie în Rwanda – Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis astăzi să acorde o măsură provizorie urgentă- cazul lui K.N. împotriva Regatului Unit (cererea nr. 28774/22), solicitant de azil care se confruntă cu iminent cu mutarea în Rwanda.
La 13 iunie 2022, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a primit o cerere de a indica o urgență-măsură provizorie adresată guvernului Regatului Unit, în conformitate cu articolul 39 din Regulamentul Curții, în legătură cu un cetățean irakian care, după ce a solicitat azil la sosirea în Regatul Unit la 17 mai 2022, se confruntă cu deportarea în Rwanda în seara zilei de 14 iunie 2022.
Curtea Europeană a indicat guvernului Regatului Unit că reclamantul nu ar trebui deportat în Rwanda până la trei săptămâni de la pronunțarea deciziei interne definitive în justiția sa în curs
proceduri de revizuire.
În conformitate cu Regula 39 din Regulamentul Curții, Curtea poate indica măsuri provizorii oricărui stat parte la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Măsurile prevăzute la Regula 39 sunt decise în legătură cu procedurile în fața Curții, fără a prejudeca eventualele decizii ulterioare privind admisibilitatea sau fondul cauzei. Curtea admite astfel de cereri numai în mod excepțional, atunci când reclamanții altfel s-ar confrunta cu un risc real de vătămare ireversibilă.
La 13 aprilie 2022, guvernul Regatului Unit a încheiat un memorandum de înțelegere cu Guvernul Republicii Rwanda pentru un acord de parteneriat pentru azil.
Sub acest aranjament, solicitanții de azil ale căror cereri nu erau luate în considerare de Regatul Unit puteau fi relocați în Rwanda. Reclamantul, K.N., cetățean irakian, s-a născut în 1968. A părăsit Irakul în aprilie 2022, a călătorit în Turcia iar apoi prin Europa înainte de a traversa Canalul Mânecii cu barca. Pretinzând că era în pericol în Irak, a cerut azil la sosirea în Regatul Unit pe 17 mai 2022.
La 24 mai 2022, reclamantului i s-a comunicat o „Notificare de intenție” care indică faptul că autoritățile se gândeau să considere inadmisibilă cererea sa de azil în Regatul Unit și să-l mute în Rwanda. Pe 27 mai 2022, un medic din Centrul de Înlăturare a Imigrărilor a emis un raport în care indică faptul că solicitantul ar fi putut fi victima torturii.
La 6 iunie 2022, K.N. a fost informat că cererea sa de azil a fost considerată inadmisibilă. El a fost a primit indicații de deportare către Rwanda pentru 14 iunie 2022.
Cauza se referea la amendarea reclamantului pentru participarea la un protest împotriva activității propuse de exploatare a aurului și argintului în zona Roșia Montană din România.
CEDO a constatat că instanțele naționale nu s-au concentrat pe problema discursului public pe o chestiune de interes public și nu au luat în considerare în mod corespunzător amploarea „perturbarii vieții obișnuite” cauzate de protest, ci în primul rând s-au uitat la lipsa de prealabil. sesizarea protestului.
Înalta Curte a refuzat să admită cererea reclamantului de măsuri provizorii, fie prin împiedicarea relocarea tuturor solicitanților de azil în Rwanda în temeiul acordului de parteneriat pentru azil sau prin împiedicând deportarea solicitantului de acolo.
A presupus că Rwanda va respecta Memorandumul de înțelegere, deși nu era obligatoriu din punct de vedere juridic, dar, în orice caz, acesta a considerat că perioada intermediară era probabil să fie scurtă (intenționează să audieze instanța reclamantului contestație de revizuire în iulie) și a constatat că, dacă contestația de control judiciară a solicitantului a avut succes, ar putea fi returnat în Marea Britanie.
Cu toate acestea, a acceptat că întrebarea dacă decizia de a tratarea Rwandei ca pe o țară terță sigură a fost irațională sau bazată pe o anchetă insuficientă a dat naștere „probleme serioase de judecată” care ar trebui să fie luate în considerare de instanță atunci când a abordat meritele contestației reclamantului.
Un recurs a fost audiat la 13 iunie 2022 și a fost respins. Curtea Supremă a refuzat permisiunea de a face recurs la 14 iunie 2022.
Examinând cererea de măsură provizorie la 14 iunie 2022, Curtea Europeană a decis:
„în interesul părților și buna desfășurare a procedurii în fața acesteia, să indică guvernului Regatului Unit, în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură, că reclamantul nu trebuie deportat până la expirarea unei perioade de trei săptămâni de la livrare a deciziei interne definitive în cadrul procedurii de control judiciar în curs.
Prin urmare, părțile sunt obligate să notifice de îndată Curții cu privire la transmiterea acesteia decizie internă finală.
Curtea a avut în vedere preocupările identificate în materialele prezentate, în special de către Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR), care solicită azil transferate din Regatul Unit în Rwanda nu vor avea acces la echitabil și eficient procedurile de stabilire a statutului de refugiat precum și constatarea de către Înalta Curte că întrebarea dacă decizia de a trata Rwanda ca o țară terță sigură a fost iraționale sau bazate pe o anchetă insuficientă a dat naștere la „probleme serioase de încercare”.
In lumina riscul rezultat al unui tratament contrar drepturilor reclamantului din Convenție, precum și faptul că Rwanda se află în afara spațiului juridic al Convenției (și, prin urmare, nu este obligată prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului) și absența oricăror din punct de vedere juridic-mecanism executoriu pentru întoarcerea solicitantului în Regatul Unit în cazul în care o contestație de fond cu succes în fața instanțelor interne, Curtea a hotărât să acorde această măsură provizorie pentru a preveni reclamantul”până când instanțele interne au am avut ocazia să ia în considerare mai întâi aceste probleme.”
Here in Rwanda a source speaking on behalf of the government says they are “undeterred” and “committed to making the partnership work”.
They continue to insist that “the current situation cannot continue”.
Mirrors what we expect UK govt to say.
— Paul Brand (@PaulBrandITV) June 14, 2022
Câți oameni ar putea fi trimiși în Rwanda?
„Oricine care intră ilegal în Regatul Unit” după 1 ianuarie ar putea fi trimis, fără limită de număr, a declarat premierul britanic Boris Johnson.
Inițial, 37 de persoane urmau să fie trimise marți, dar contestațiile juridice privind drepturile omului au redus acest număr la aproximativ șapte.
Ministrul de Externe Liz Truss a insistat că zborul va decola, chiar dacă doar câteva persoane pleacă.
Acordul permite, de asemenea, Rwandei să ceară Regatului Unit să primească unii dintre cei mai vulnerabili refugiați ai săi. Rwanda spune că acestea vor fi doar câteva cazuri „excepționale”.
Care sunt provocările legale?
Organizațiile caritabile și avocații care reprezintă solicitanții de azil au luat măsuri legale.
Asylum Aid spune că procesul de îndepărtare a solicitanților de azil nu le oferă suficient timp pentru a face apel pentru dreptul de a rămâne în Regatul Unit.
Contracte Covid: Priti Patel acuzată că a făcut lobby pentru firma de măști de față. Ministrul de interne Priti Patel a fost acuzat că a făcut lobby asupra unui coleg ministru în numele unei firme de asistență medicală care încearcă să obțină un contract guvernamental.
În luna mai a anului trecut, doamna Patel i-a scris lui Michael Gove exprimându-și dezamăgirea că guvernul nu a cumpărat măști de față de la o companie care avea legături cu cineva pe care o cunoștea. Dar purtătorul de cuvânt al doamnei Patel a spus că a acționat așa cum ar fi trebuit. „Secretarul de Interne a urmărit pe bună dreptate reprezentările care i-au fost făcute cu privire la furnizarea vitală de PPE”, a spus purtătorul de cuvânt. „Într-o perioadă de criză națională, nerespectarea acestui lucru ar fi fost o neglijare a datoriei”.
În ultimele săptămâni au avut loc o serie de dezvăluiri despre contractele PPE acordate celor cu legături guvernamentale.În mai 2020, doamna Patel i-a scris o scrisoare domnului Gove, ministrul Cabinetului, despre o companie numită Pharmaceuticals Direct Ltd, care era în discuții cu guvernul despre o comandă pentru măști de față.
Ea a spus că decizia guvernului în „etapa târzie” de a nu folosi compania a cauzat probleme companiei. „Aș fi foarte recunoscător dacă ați putea revizui urgent această problemă”, a scris ea în scrisoarea către domnul Gove.
Contactul de la Pharmaceuticals Direct Ltd era un bărbat pe nume Samir Jassal, un activist conservator pe care îl cunoștea doamna Patel. Potrivit lui LinkedIn, el a lucrat ca consilier al doamnei Patel între 2014 și 2015, iar pe rețelele de socializare o descrie drept o „prietenă bună”. Secretarul pentru Sănătate Matt Hancock i-a scris înapoi doamnei Patel pentru a spune că măștile oferite de firmă „nu sunt potrivite pentru utilizare în NHS”.
Dar, ulterior, compania a primit un contract în iulie 2020, în valoare de puțin sub 103 milioane de lire sterline, pentru a furniza un alt tip de mască. Scrisorile – care au fost raportate pentru prima dată în Daily Mail au ieșit la iveală ca parte a unei provocări legale a Proiectului Good Law. Alte grupuri au pus la îndoială dacă Rwanda este o destinație sigură și susțin că politica încalcă Convenția europeană a drepturilor omului.
Premierul apără planul de azil din Rwanda, deoarece ofertele legale eșuează Premierul a spus că guvernul se aștepta ca „avocații foarte activi” să conteste politica, dar a spus că este important să „oprească bandele criminale” care fac trafic de persoane.
Curtea Supremă urmează să efectueze o revizuire judiciară a politicii în iulie. Dacă se spune că este ilegal, solicitanții de azil trimiși în Rwanda s-ar putea întoarce în Marea Britanie.
Un sondaj de opinie efectuat luni sugerează că publicul britanic este împărțit cu privire la trimiterea solicitanților de azil în Rwanda.
Din cele 2.463 de persoane chestionate, 44% au susținut politica – inclusiv 27% care au susținut-o „puternic”. Între timp, 40% au fost împotrivă, inclusiv 28% care s-au opus „puternic”.
Cat va costa?
Guvernul spune că sistemul de azil costă 1,5 miliarde de lire sterline pe an, cu peste 4,7 milioane de lire sterline pe zi cheltuiți în hoteluri pentru a găzdui migranții fără adăpost.
Ministrul Ministerului de Interne, Tom Pursglove, a declarat că o plată în avans de 120 de milioane de lire sterline va fi urmată de plăți suplimentare către Rwanda, deoarece se ocupă de mai multe cazuri.
El a spus că costul va fi „similar cu suma de bani pe care o cheltuim în acest moment” și că „pe termen mai lung, prin ținerea sub control, ar trebui să ne ajute să economisim bani”.
Cu toate acestea, ministrul umbră de interne, Yvette Cooper, a susținut că costul total va fi „substanțial mai mare”.
S-au făcut comparații cu sistemul de procesare offshore al Australiei, care a fost estimat la 957 de milioane de dolari (546 de milioane de lire sterline) în 2021-22.
Liz Truss a refuzat să spună cât ar costa zborul de marți. Cu toate acestea, îndepărtarea persoanelor din Regatul Unit cu un zbor charter a costat mai mult de 13.000 de lire sterline de persoană în 2020.
Cum este viața în Rwanda?
Rapoartele spun că Rwanda a adaptat pensiuni de bază în apropierea capitalei Kigali pentru a găzdui migranții din Marea Britanie.
Guvernul Rwandei spune că este pregătit să se ocupe de 1.000 de solicitanți de azil din Marea Britanie în timpul procesului, dar are capacitatea pentru mulți alții.
Purtătorul de cuvânt al guvernului, Yolande Makolo, a declarat: „Vrem ca Rwanda să fie un loc primitor și vom face tot posibilul pentru a ne asigura că migranții sunt îngrijiți și că își pot construi viața aici”.
Rwanda găzduiește deja aproximativ 150.000 de refugiați din alte țări africane, inclusiv din vecinătatea Burundi și RD Congo. De asemenea, găzduiește migranți care au încercat să traverseze Mediterana spre Europa prin Libia.
Unii refugiați lucrează ca muncitori la fermă și ca lucrători domestici. Majoritatea sunt șomeri, bazându-se pe beneficii de stat de aproximativ 35 de lire sterline pe lună.
Guvernul Rwandei spune că țara a trecut printr-un „miracol” de dezvoltare din 1994, când un război genocid a ucis 800.000 de oameni.
Cu toate acestea, aproximativ 70% din cei 13 milioane de oameni ai țării sunt fermieri de subzistență, ceea ce înseamnă că mănâncă, în loc să vândă, ceea ce cultivă.
Pământ al siguranței – sau al fricii? De ce Rwanda își împarte opiniile Schema împiedică oamenii să traverseze?
Politica din Rwanda a fost anunțată pentru prima dată de guvernul Regatului Unit pe 14 aprilie. Între 18 aprilie și 5 iunie, se știe că 3.599 de solicitanți de azil au sosit cu bărci mici.
Deși aceasta este mai mică decât cele 4.554 de persoane care au sosit între aprilie și iunie 2021, totalul este probabil să crească atunci când cifrele pentru întreaga perioadă aprilie-iunie vor fi disponibile.
Pe tot anul 2021, se știe că 28.526 de persoane au traversat cu bărci mici – în creștere de la 8.404 în 2020. Cifra totală din acest an este programată să fie mult mai mare decât cea de anul trecut, potrivit oficialilor sindicatului Border Force.
Interim measure granted in case concerning asylum-seeker’s imminent removal from the UK to Rwandahttps://t.co/7WkVG5G6nv#ECHR #CEDH #ECHRpress pic.twitter.com/EMCU94lIQE
— ECHR CEDH (@ECHR_CEDH) June 14, 2022
.@BorisJohnson suggests the UK could pull out of the European Convention on Human Rights to force through Rwanda deportations
‘Will it be necessary to change some laws to help us [avoid legal challenges] as we go along? It may very well be’, the PM said https://t.co/Rt0gq94xkT pic.twitter.com/QRrewcEEVz
— ITV News Politics (@ITVNewsPolitics) June 14, 2022
7 Comments
The current British government imagines that most voters want to be cruel to immigrants. Sadly, they may be correct. But when we look at the behavior of the members of the government, there’s no question that their immigration policy is the product of their own well-developed cruel streaks and lack of empathy.
Migranții economici nu sunt solicitanți de azil și ar trebui respinși. Zero solicitanți de azil trec din Franța în Marea Britanie; a face acest lucru ar însemna a cere azil de la opresiunea din Franța. 100% dintre acești oameni sunt migranți economici și ar trebui să fie respinși cât mai curând posibil.
Much as with the United States, the United Kingdom does not hold a moral right to distinguish between “legitimate” and “economic” refugees — not when both the US and UK have played a role in destabilizing the global South.
“Economic migrants” migrate because paying to live with and provide for their families, in their homeland, is an untenable situation, often in part a consequence of Western interference and destabilization.
To claim that certain refugees are illegitimate because they’re “economic migrants” is callous, showing willful disregard for your own country’s role in creating the economic and/or political mess the refugees are fleeing from. “Come here legally” is the refrain of those privileged to have never seen the other end of their country’s immigration system.
All people have a right to a better future, including refugees that the Johnson administration sees fit to dehumanize.
Acești solicitanți de azil plătesc contrabandiștilor din Franța o mulțime de bani pentru a fi trimiși în bărci mici de cauciuc peste Canalul Mânecii. Au călătorit deja prin multe țări sigure din UE, așa că nu mai sunt în pericol și nu trebuie să ajungă în Regatul Unit pentru siguranță.
Odată ce ajung, sunt evaluați pentru a vedea dacă sunt refugiați adevărați care fug în siguranță sau migranți economici care caută doar o viață mai bună.
Ținând cont de faptul că sunt în mare parte bărbați tineri care și-au lăsat familiile în urmă, bănuiesc că sunt formați în mare parte din bărbați, de înțeles, care caută să-și îmbunătățească perspectivele.
Pentru comparație, uitați-vă la adevărații refugiați ucraineni pe care îi vedem fugind pe canalele noastre de televiziune, ei constau în mare parte din femei, copii și bărbați în vârstă
Problema este că sunt aproape imposibil de deportat odată ce au ajuns. Franța refuză să-i ia înapoi și poate fi dificil să-și stabilească țara natală, deoarece își distrug pașapoartele și alte documente pentru a-și păstra identitatea secretă, astfel încât nici țările lor de origine nu le vor accepta înapoi.
Așa că trimiterea lor în Rwanda în timp ce sunt evaluați și doar bărbații singuri care sunt trimiși, poate părea extremă, dar este destinat să trimită un mesaj celor din Franța care nu au încercat încă călătoria.
Mulți spun că aceasta este o politică rasistă, dar Marea Britanie are scheme care să permită să intre mii de refugiați adevărați din Ucraina, Afganistan și Hong Kong.
Eu personal cred că merită încercat
Unde este responsabilitatea clasei conducătoare și a celor bogate din țările sursă în toate acestea? Îi primesc pe cei care părăsesc astfel de situații în Siria, Ucraina și Etiopia, dar mulți dintre acești migranți provin din națiuni care nu sunt în război și nu au niciun pogrom major sau conflict etnic.
De exemplu, în America Latină, clasele bogate și superioare își conduc națiunile fără a ține cont de preocupările săracilor lor. Cu toate acestea, aceeași clasă bogată și de sus își iau vacanțe în întreaga lume și își trimit copiii la cele mai bune școli.
Poate că dacă s-ar aplica restricții și sancțiuni asupra celor care conduc aceste țări distruse, s-ar lua măsuri mai concrete pentru a îmbunătăți condițiile.
But why Rwanda? What, did Boris shop around and found them to be the only takers?
Perhaps unfairly, I’m picturing Rwanda becoming a modern-day penal colony. Also wondering how the current citizens (of Rwanda) will view and react to this deal, for it will be they who interact with the new arrivals.
Il governo dovrebbe aumentare le tasse su ogni cittadino statunitense per finanziare i benefici per i rifugiati. Farlo con la carta di credito cinese protegge i nostri politici dalle responsabilità. Se la manodopera che sta facendo dieci o 15 dollari l’ora pensa di far entrare qualche milione in più disposti a non lavorare esp. con i bambini, cercare assistenza medica (almeno coperta in Ca), competere per l’alloggio e la scuola, e disposti a lavorare di più per anche meno è un buon affare lasciare che vengano tassati qualche dollaro (e tassare i più ricchi ancora di più) ogni anno. Chiamatela la donazione nazionale dei migranti. E se è un buon affare continuerà. E se no non lo farà. La mia ipotesi è che pochissimi americani pagherebbero felicemente qualche centinaio di dollari in più all’anno per i nostri confini aperti. Ma dai loro una scelta e non lasciare che i politici decidano in base a ciò per cui sono sottoposti a pressioni e pagati … anche le organizzazioni non profit fanno pressioni sullo zio Sugar per soldi.