Giorgia Meloni intra în istorie ca prima femeie prim-ministru a Italiei și va conduce ceea ce va fi cel mai de dreapta guvern al țării de la cel de-al Doilea Război Mondial.
Partidul ei de extremă dreapta Frații Italiei face parte dintr-o coaliție care a făcut din reducerea imigrației o parte cheie a agendei lor.
Meloni (Frații Italiei – Conservatori și Reformiști Europeni/ECR) conduce o coaliție de dreapta cu Lega (grupul ID din Parlamentul European) a lui Matteo Salvini și Forza Italia (Partidul Popular European) al lui Silvio Berlusconi.
Europarlamentarii italieni ai Lega și Frații Italiei au votat împotriva rezoluției Parlamentului European, apărând acțiunile lui Orbán.
În martie 2021, partidul Fidesz al lui Orbán a părăsit fracțiunea Partidului Popular European (PPE) în Parlamentul European, în urma opoziției puternice a altor partide de dreapta față de situația statului de drept la Budapesta.
Ideea că Meloni este o opțiune respectabilă pentru Italia și pe plan internațional tinde să se concentreze pe faptul că a fost ferm de partea NATO în războiul Rusia-Ucraina și a dat în mod repetat asigurări că nu vrea să încalce regulile bugetare ale Uniunii Europene.
„Dacă votați un document împotriva Ungariei, trebuie să faceți acest lucru detailând acuzațiile, iar acest lucru nu s-a făcut”, a spus Meloni la emisiunea Radio1 „Radio Anch’io”. „Toate partidele maghiare au fost revoltate de acest document, chiar și cei care se opun lui Orbán. Este aceasta cu adevărat o dictatură?” se întrebă ea.
Șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, l-a felicitat pe Meloni. „Contez și aștept cu nerăbdare o cooperare constructivă cu noul guvern cu privire la provocările cu care ne confruntăm împreună”, a scris ea pe Twitter.
Președintele Parlamentului European, Roberta Metsola, a scris pe Twitter în italiană că „Europa are nevoie de Italia”. Von der Leyen și Meloni au purtat ulterior discuții telefonice, pe care șeful Comisiei le-a descris drept „bine”, adăugând:
„Vom lucra împreună pentru a aborda provocările critice ale timpului nostru, de la Ucraina la energie”. Președintele american Joe Biden l-a felicitat pe Meloni și a numit Italia un „aliat vital al NATO și partener apropiat”.
Cancelarul Germaniei Olaf Scholz a felicitat-o de asemenea pe Twitter în engleză, adăugând: „Aștept cu nerăbdare să continui să lucrez îndeaproape împreună cu Italia în UE, NATO și G7”.
Premierul ungar Viktor Orbán a spus că este o „ziuă mare pentru dreapta europeană”. Discuțiile pentru formarea unui guvern fuseseră umbrite de dezacordurile cu cei doi potențiali parteneri ai coaliției.
Presa de știri italiană a făcut o mare parte din comentariile înregistrate de Berlusconi lăudându-l pe Putin, remarci despre care insistă că au fost scoase din context. Salvini, de asemenea, este un fan de multă vreme al președintelui rus Vladimir Putin și a criticat sancțiunile occidentale împotriva Rusiei.
Cu toate acestea, în ciuda poziției ei eurosceptice, Meloni a fost ferm în sprijinul ei pentru Ucraina, în conformitate cu restul Uniunii Europene și cu Statele Unite.
Dar tensiunile cu partenerii ei de coaliție ridică deja semne de întrebare dacă va fi capabilă să mențină o majoritate parlamentară în sistemul parlamentar notoriu de volatil al Italiei.
Meloni (Frații Italiei – Conservatori și Reformiști Europeni/ECR) conduce o coaliție de dreapta cu Lega (grupul ID din Parlamentul European) a lui Matteo Salvini și Forza Italia (Partidul Popular European) al lui Silvio Berlusconi.
Potrivit sondajelor, coaliția ei este proiectată să prevaleze împotriva unei alianțe de stânga conduse de liderul de centru-stânga Enrico Letta.
Europarlamentarii italieni ai Lega și Frații Italiei au votat împotriva rezoluției Parlamentului European, apărând acțiunile lui Orbán.
Într-un interviu acordat EURACTIV Franța, Jean-Paul Garraud, europarlamentar și șeful partidului de dreapta Rassemblement National din Parlamentul European, și-a exprimat speranța pentru o victorie a lui Meloni la alegerile din 25 septembrie.
„Gata să lucrăm cu NATO, aceasta este mai mult decât o alianță militară: un bastion al valorilor comune pentru care nu ne vom opri niciodată”, a scris ea pe Twitter ca răspuns la un mesaj de felicitare din partea secretarului său general Jens Stoltenberg.
Și ea a fost la fel de pozitivă în răspunsul ei la felicitările președintelui ucrainean Volodymyr Zelenskyy. „Italia este și va fi întotdeauna de partea curajosului popor al Ucrainei, care luptă pentru libertatea sa și pentru o pace de drept.”
Partidul ei postfascist Frații Italiei – eurosceptic și anti-imigrație – a câștigat alegerile legislative din 25 septembrie, dar a avut nevoie de sprijin extern pentru a forma un guvern.
Dar angajamentul ei de a lucra îndeaproape cu NATO și de a sprijini Ucraina a contrastat cu pozițiile partenerilor ei din guvernul ei de coaliție, care sunt amândoi considerați apropiați de Rusia.
Matteo Salvini, liderul Ligii de extremă dreapta, este un fan de multă vreme al președintelui Vladimir Putin. La fel este și fostul premier Silvio Berlusconi, liderul Forza Italia.
Berlusconi a fost auzit săptămâna aceasta într-o înregistrare divulgată, vorbind despre legăturile sale calde cu Moscova și părând să dea vina pe Zelensky pentru războiul Rusiei din Ucraina.
El a mai spus că ar fi o oportunitate pentru „ceva mai mare” în viitor între grupul ID de extremă dreapta și ECR.
Discurs al co-președintelui ECR, prof. Ryszard Legutko, în timpul sesiunii plenare extraordinare a Parlamentului European privind agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei:
Acelor lideri și guverne occidentale care și-au asumat sarcina de a se ocupa cu Rusia, în special politicienilor germani, dar nu numai lor, trebuie să le spunem astăzi:
Doamnelor și domnilor, ați dat peste cap și credibilitatea de conducere a dispărut.
Trebuie să spun asta pentru că, ca de obicei, UE cu înclinațiile sale narcisiste și auto-congratulațiune îi place să scape de responsabilitate: Putin și-a luat decizia, pentru că a fost indus de slăbiciunea Occidentului.
Să fim sinceri: nu s-a gândit prea mult la liderii occidentali și s-a arătat. Nu a ascuns-o. Și, într-un fel, avea dreptate, fiind răsfățat multă vreme de guvernele francez și german, de unele administrații americane, și de Comisia Europeană care nu a putut și nu a vrut să împiedice proiectele Nord Stream.
Meloni și partidul ei Frații Italiei au trecut printr-o oarecare integrare în aparițiile TV, fie că este vorba de aspectul aproape obligatoriu de costum și cravată pentru conducerea partidului – Meloni la o parte – dominată de bărbați sau un ton în general conciliant în chestiuni strategice.
Cele mai deranjante părți sunt rezervate migranților și refugiaților – pe care ea îi numește adesea în mod derogatoriu clandestini („ilegali”).
Pentru ea, este un „fapt” că migranții fără acte din Italia ajung să fie traficanți de droguri sau lucrători sexuali.
“Trebuie să apărăm Ucraina? Da”, a spus Salvini. „Dar nu mi-aș dori ca sancțiunile să dăuneze mai mult celor care le impun decât celor care sunt loviți de ele”.
Liderul Ligii a făcut comentarii similare ridicând îndoieli cu privire la sancțiuni, criticii susținând că face ecou un punct de discuție popular folosit de guvernul rus.
„Problema sancțiunilor este foarte clară în dreapta italiană: nu au o linie”, a declarat Di Maio pentru Rai TV Mezz’Ora, la Piu.
Enrico Letta, liderul Partidului Democrat de centru-stânga, l-a acuzat, de asemenea pe Twitter pe Salvini că face munca lui Putin, făcând referire la un videoclip cu Salvini susținând că sancțiunile rănesc Italia mai mult decât Rusia. „Nu cred că Putin ar fi putut să spună mai bine”, a spus Letta.
Comentariile sale ar putea ridica îngrijorări cu privire la hotărârea viitorului guvern împotriva Rusiei printre alți politicieni din UE, mai ales având în vedere că unul dintre aliații lui Salvini în coaliție, liderul Fraților Italiei, Giorgia Meloni, a promis că va rămâne ferm alături de NATO cu privire la măsurile dure împotriva Moscovei.
Bazându-se pe ani de propagandă anti-imigrație, ea a propus o blocare navală a Mediteranei. Atacurile asupra comunităților LGBTQ+ sunt mai voalate, dar nu mai puțin evidente, una dintre prioritățile campaniei ei a fost sprijinirea „familiei tradiționale” și italienilor care doresc să aibă copii.
Ea a folosit limbajul egalității și al drepturilor pentru a sublinia „dreptul de a nu avorta” al femeilor. Referindu-se la declinul demografic al țării, ea a susținut dramatic că Italia ar putea „dispără” în curând.
Implicația este că naționalismul economic al lui Meloni, în care companiile italiene și muncitorii italieni vor fi protejați în detrimentul tuturor, poate inversa această tendință.
Arătând paralele cu gândirea Trumpiană, Meloni amestecă protecționismul extrem cu un discurs de piață liberă care favorizează reducerile de taxe și o economie care se presupune că merge pe merit, spre deosebire de sistemul „corupt” de stânga.
Discursurile lui Meloni oferă italienilor o serie de țapi ispășitori pentru bolile țării.
Acest lucru ar putea duce la o situație explozivă dacă, în următoarele câteva luni, frustrările oamenilor și tensiunile sociale cresc, pe măsură ce circumstanțele economice se înrăutățesc din cauza intensificării crizei energetice.
Intimidarea și violența împotriva migranților, refugiaților, persoanelor de culoare și minorităților sexuale ar putea crește, într-un mediu deja deteriorat, afectat de războaiele culturale ale propagandei populiste care au adus Mișcarea cinci stele post-ideologică și Liga de extremă dreapta la putere în 2018.
Cu toate acestea, când vine vorba de modul în care Meloni comunică cu susținătorii ei, există puține dovezi ale unei schimbări semnificative. Un stil distinctiv de înaltă decibeli a fost un semn distinctiv al mitingurilor ei de campanie.
Discursurile ei au fost pline de tropi de extremă-dreapta și populiști. Ținta ei principală a fost ceea ce ea numește „stânga”, prin care se referă cu adevărat la Partidul Democrat de centru-stânga.
„Ei” se presupune că au atât de multă putere încât dacă ești „unul dintre ei” sau prietenul lor, este mult mai ușor să mergi înainte în viață și să găsești un loc de muncă.
Puținele puncte de politică care au făcut-o pe actori acceptabili până la moderați – de exemplu, respectarea regulilor bugetare ale UE – sunt menționate în trecere către mulțimi, doar pentru a fi rapid înecate într-un limbaj emoționant.
Pentru imigranții africani din capitala Siciliei, aceasta anunță vremuri înfricoșătoare în viitor:
„Sunt foarte îngrijorat că va avea un impact negativ foarte mare asupra vieții imigranților ca mine” a declarat un bărbat din Africa.
Tânărul de 24 de ani, care este purtător de cuvânt al Asociației Comunității Gambiene din Palermo, spune că politica ar putea genera diviziuni și ura față de imigranți.
El citează ca exemplu uciderea la lumina zilei a vânzătorului ambulant nigerian cu dizabilități, Alika Ogorchukwu, pe continent, în august.
Italia este unul dintre principalele puncte de intrare în Europa și de la începutul anului 70.000 de migranți au sosit cu bărci pe țărmurile țării.
Doamna Meloni dorește să înăsprească sistemul pentru solicitanții de azil pentru a opri această migrație neregulată, despre care spune că amenință securitatea și calitatea vieții cetățenilor săi.
Ea vrea, de asemenea, să crească repatrierile, să vizeze navele caritabile care salvează imigranții care au probleme în timpul traversării Mediteranei și a cerut o blocada navală a Africii de Nord.
Călătoria cu bărci în Italia este incredibil de periculoasă.
El a sosit aici la vârsta de 17 ani în decembrie 2016, după ce și-a părăsit casa din Africa de Vest în căutarea unei vieți mai bune.
Este un miracol că a reușit – după ce a părăsit Gambia și a ajuns în Libia, coșmarul său a început când a fost ținut acolo în închisoare de trei ori, reușind de fiecare dată să evadeze.
A supraviețuit unei terifiante traversări maritime pe o barcă înainte de a ateriza în Sicilia, doar pentru a ajunge să lucreze ca muncitor la fermă pentru un salariu foarte mic în condiții groaznice, cultivând pepeni și roșii în interiorul insulei.
Dar averea lui s-a schimbat când i s-au eliberat acte oficiale, pe care le solicitase ca solicitant de azil. Acest lucru i-a permis să se mute la Palermo pentru a-și urma studiile.
„Cel mai mare cimitir din lume”
Dar imigranții au un aliat puternic în Papa Francisc, care, într-un discurs susținut în Piața Sf. Petru din Vatican, weekendul trecut, le-a apărat cu pasiune.
Deși pontiful nu a menționat Italia pe nume, intervenția sa ar putea fi văzută ca o mustrare la adresa politicilor viitoarei coaliții.
El a spus că excluderea emigranților a fost „scandaloasă, dezgustătoare și păcătoasă”, denumind Marea Mediterană „cel mai mare cimitir din lume” în referire la miile de imigranți care au pierit în apele sale în ultimii ani.
„Este penal să nu deschidem uși celor care au nevoie”, a spus el. Orașul Palermo are o reputație de lungă durată pentru a fi primitor cu imigranții.
#BuildingtheFutureTogether #WDMR2022 @M_RSection https://t.co/DKH9a2HLr3
— Pope Francis (@Pontifex) May 12, 2022
Situat la marginea Europei, orașul a devenit în cele mai vechi timpuri un ocol cultural, iar unul dintre sfinții săi patroni este Sfântul Benedict Maur, primul sfânt negru din istorie.
Fausto Melluso, șeful Arci Palermo, o asociație umbrelă pentru 16 grupuri comunitare din oraș, care reprezintă 7.000 de membri, subliniază că majoritatea oamenilor din Sicilia și sudul Italiei nu au votat-o pe doamna Meloni și nici nu au votat deloc.
Mulți au susținut mișcarea populistă Cinci Stele, condusă de fostul premier Giuseppe Conte.
Până de curând, un politician independent de stânga în municipalitatea Palermo, dl Melluso admite că și el este îngrijorat de pozițiile anti-migranți pe care le poate urma doamna Meloni.
El spune că victoria ei ar trebui să fie un „apel de trezire” pentru a contesta astfel de atitudini și, în schimb, să se concentreze pe integrarea imigranților în societatea italiană.
Refugiații Războiului Civil Sirian sunt cetățeni și rezidenți permanenți ai Siriei care au fugit din țară în timpul războiului civil sirian.
Populația de dinainte de război a Republicii Arabe Siriene a fost estimată la 22 de milioane (2017), inclusiv rezidenții permanenți. Din acest număr, Organizația Națiunilor Unite (ONU) a identificat 13,5 milioane (2016) drept persoane strămutate, care necesită asistență umanitară.
Dintre aceștia, de la începutul războiului civil sirian în 2011, mai mult de șase milioane (2016) au fost strămutate în interior, iar aproximativ cinci milioane (2016) au trecut în alte țări, căutând azil sau plasați în tabere de refugiați sirieni din întreaga lume.
Este adesea descrisă ca fiind una dintre cele mai mari crize de refugiați din istorie. Planul regional pentru refugiați și reziliență (3RP) a fost înființat în 2015 ca o platformă de coordonare care include țările vecine, cu excepția Israelului.
Până în 2016, diferite națiuni și-au făcut angajamente față de ICNUR să reinstaleze definitiv 170.000 de refugiați înregistrați.Refugiații sirieni au contribuit la criza migranților din Europa, UNHCR primind aproape un milion de solicitanți de azil în Europa până în august 2017.
Turcia este cea mai mare țară gazdă de refugiați înregistrați, cu peste 3,7 milioane de refugiați sirieni. Ajutor umanitar pentru persoanele strămutate în interior ) în Siria și refugiații sirieni în țările vecine este planificat în mare parte prin ICNUR.
La 30 iulie, Filippo Claudio Giuseppe Ferlazzo, un italian de 32 de ani, a fost arestat sub acuzația de ucidere pe Ogorchukwu și furat telefonul lui Ogorchukwu.
Poliția a declarat că crede că Ferlazzo l-a atacat pe Ogorchukwu după ce i-a cerut iubitei lui Ferlazzo să cumpere o batistă și a spus că nu vor investiga ura rasială ca motivație pentru atac. Iubita lui Ferlazzo a spus mai târziu presei că nu s-a simțit deranjată de Ogorchukwu.
Uciderea recentă a unui vânzător ambulant nigerian cu dizabilități, Alika Ogorchukwu, în Italia a fost o „crimă rasistă”.
Asta în ciuda faptului că poliția locală a exclus rasismul ca motiv al uciderii bărbatului de 39 de ani în orașul de pe litoral Civitanova Marche.
Se pare că vindea batiste când a fost urmărit și bătut până la moarte. Niciunul dintre cei care au asistat la atacul în plină zi nu a părut să intervină.
Un suspect – un bărbat alb pe nume Filippo Claudio Giuseppe Ferlazzo – a primit ordin să rămână în închisoare pe măsură ce ancheta continuă.
Un anchetator al poliției a spus că domnul Ogorchukwu a fost atacat după cererile „insistente” ale comerciantului către suspect și partenerul său de schimb de schimb.
Cu toate acestea, uciderea lui îngrozitoare – surprinsă în video – a pus cu fermitate atenția asupra rasismului în Italia.
În 2016, un alt bărbat nigerian, Emmanuel Chidi Namdi, a fost ucis după ce și-a apărat soția de abuzurile rasiste în orașul Fermo din centrul Italiei.
Doi ani mai târziu, un extremist de extremă dreaptă a împușcat șase migranți africani într-un atac cu mașina într-un oraș la aproximativ 25 km (15,5 mile) de unde a fost ucis domnul Ogorchukwu.
Când poliția l-a arestat, el a fost învelit în steagul italian strigând „Viva l’Italia”, spunând poliției că vrea „să-i omoare pe toți”.
Ogorchukwu era un muncitor de 39 de ani care locuia în Civitanova Marche, în nordul Italiei. Originar din Nigeria, a locuit în Italia de peste un deceniu și a început să lucreze ca vânzător stradal după ce un accident de bicicletă l-a lăsat cu handicap și nu a reușit să-și găsească un alt loc de muncă. Era căsătorit și tată.
Crima a provocat o serie de proteste împotriva rasismului în Italia. Coordonarea Italiană Anti-Racistă a publicat o scrisoare deschisă în care denunța utilizarea imaginilor rasiste în mediatizarea crimei și a exprimat îngrijorări cu privire la limbajul rasist în Italia.
Human Rights Watch a declarat că poliția italiană „în mod istoric nu a reușit să răspundă în mod adecvat la crimele motivate de ură” și că țara „trebuie să țină seama de rasismul instituțional în legile și politicile sale”.
Crima a avut, de asemenea, un impact asupra campaniei pentru alegerile generale italiene din 2022, care urmau să aibă loc în septembrie 2022.
Mai mulți comentatori și-au exprimat îngrijorarea cu privire la impactul pe care retorica folosită de partide de extremă dreaptă precum Lega și Brothers of Italy l-a avut asupra creării unui climatul de rasism în țară.
Sindicalistul Aboubakar Soumahoro a declarat că „unele partide politice legitimează frica și ura față de cei care sunt diferiți. Acesta este un pericol grav cu care trebuie să luptăm în fiecare zi”.
Filippo Claudio Giuseppe Ferlazzo, în vârstă de 32 de ani, care l-a bătut pe vânzătorul ambulant nigerian Alika Ogorchukwu până la moarte pe strada Civitanova Marche. Ferlazzo și-a cerut scuze, clarificând: „nicio motivație rasială”.
Consiliul municipal a votat în favoarea unei moțiuni de asistare a familiei lui Ogorchukwu în urma, inclusiv acoperirea unei părți din fondurile pentru înmormântare.
Ea vrea, de asemenea, să crească repatrierele, să vizeze navele caritabile care salvează migranții care au probleme în timpul traversării Mediteranei și a cerut o blocada navală a Africii de Nord.
Călătoria domnului Jarjou în Italia – ca și cea a multor altora – a fost incredibil de periculoasă.
El a sosit aici la vârsta de 17 ani în decembrie 2016, după ce și-a părăsit casa din Africa de Vest în căutarea unei vieți mai bune.
Este un miracol că a reușit – după ce a părăsit Gambia și a ajuns în Libia, coșmarul său a început când a fost ținut acolo în închisoare de trei ori, reușind de fiecare dată să evadeze.
A supraviețuit unei terifiante traversări maritime pe o barcă înainte de a ateriza în Sicilia, doar pentru a ajunge să lucreze ca muncitor la fermă pentru un salariu foarte mic în condiții groaznice, cultivând pepeni și roșii în interiorul insulei.
Partidul Social Democrat, PSD este cel mai mare partid politic social-democrat din România și, de asemenea, cel mai mare partid politic general din țară, cu excepția Parlamentului European, unde este al doilea ca mărime după numărul total de europarlamentari, după Partidul Național Liberal – PNL.
A fost fondată de Ion Iliescu, primul preşedinte ales democratic al României la alegerile generale din România din 1990.
PSD își are originile în Frontul Democrat al Salvării Naționale (FDSN), un grup separatist înființat în 1992 din Frontul Salvarii Naționale (FSN) postcomunist.
În 1993, acesta a fuzionat cu alte trei partide pentru a deveni Partidul Democrației Sociale în România (PDSR).
Denumirea actuală a fost adoptată în urma fuziunii cu Partidul Social Democrat Român (PSDR) în 2001.
De la formarea sa, a fost întotdeauna unul dintre cele două partide dominante ale țării.
PDSR a guvernat România din 1992 până în 1996, în timp ce PSDR a fost partener de coaliție junior între 1996 și 2000.
PSD fuzionat a fost partidul de rang înalt în coalițiile care guvernează din 2000 până în 2004, iar din martie 2014 până în noiembrie 2015, precum și unul a principalilor parteneri de coaliție între decembrie 2008 și octombrie 2009 cu Partidul Democrat Liberal, PDL și din nou între mai 2012 și martie 2014 ca parte a Uniunii Social Liberal, USL.
Este membră a Alianței Progresiste (AP), care a fost fondată în 2013, a Internaționalei Socialiste (SI) și a Partidului Socialiștilor Europeni (PSE).
PSD a părăsit guvernul după ce fostul premier Victor Ponta și-a dat demisia în noiembrie 2015, pentru a reveni în calitate de partidul de guvernare de rang înalt în ianuarie 2017, la scurt timp după ce a obținut o victorie majoră la alegerile legislative din 2016 din România.
Fondatorul partidului, Ion Iliescu a devenit președintele României, în funcție din 1989 până în 1996 și din nou din 2000 până în 2004.
Cel mai mare partid din Parlamentul României, cu inițial 47 de locuri în Senatul României și 110 de locuri în Camera Deputaților ( obținut la alegerile legislative din România din 2020), are și cel mai mare număr de primari, precum și al doilea cel mai mare număr de consilieri locali și județeni și președinți de județ (după PNL), rămânând cea mai mare și mai influentă forță politică din țară până în zilele noastre.
I salute the appointment of #GiorgiaMeloni as 🇮🇹PM . @PSD_RO_OFICIAL is open to discussions for the protection of Romanians 🇷🇴living in Italy and to work together to protect the joint values & interests of #EU 🇪🇺and #Nato.
— Marcel Ciolacu (@CiolacuMarcel) October 22, 2022
Petre Roman a dus la retragerea grupului Iliescu din FSN și la înființarea Frontului Democrat al Salvării Naționale (FDSN), care mai târziu avea să devină PDSR până în 2003, când s-a redenumit PSD.
Abbiamo scritto la storia. Ora scriviamo il futuro dell’Italia. pic.twitter.com/dJJQPq9FyC
— Giorgia Meloni 🇮🇹 ن (@GiorgiaMeloni) October 23, 2022
1 Comment
AUR sunt mai rasisti decat restul din Romania