Mandatul european de arestare (MEA sau European Arrest Warrant) constituie o procedura judiciara simplificata de predare transfrontaliera – in scopul urmaririi penale sau executarii unei pedepse sau masuri de siguranta privative de libertate. Mandatul de arestare emis de autoritatea judiciara a unei tari este valabil pe intregul teritoriu al UE.

Procedura mandatului european de arestare functioneaza de la 1 ianuarie 2004. Aceasta a inlocuit lungile proceduri de extradare care existau odinioara intre tarile UE.

Mod de functionare

Mandatul este o cerere trimisa de o autoritate judiciara dintr-un stat membru al UE in scopul arestarii unei persoane intr-un alt stat membru si predarii sale pentru a se derula urmarirea penala sau pentru ca acesta sa execute o pedeapsa privativa de libertate sau un ordin de retinere emis in prima tara. Mecanismul, bazat pe principiul recunoasterii reciproce a hotararilor judecatoresti, este operational in toate tarile UE.

Acesta functioneaza prin contacte directe intre autoritatile judiciare.

Atunci cand folosesc procedura mandatului european de arestare, autoritatile trebuie sa respecte drepturile procedurale ale suspectilor sau inculpatilor – cum ar fi dreptul la informare, dreptul de a fi asistat de un avocat si eventual de un interpret, dupa cum se prevede in legislatia tarii in care este arestat.

Care sunt diferentele fata de procedura traditionala de extradare?

1. Termene stricte
   Statul in care persoana este arestata trebuie sa transfere persoana respectiva in statul care a emis mandatul european de arestare intr-un termen maxim de 60 de zile de la arestarea acesteia.
   Daca persoana este de acord cu predarea, decizia de predare trebuie sa fie luata intr-un termen de 10 zile.
2. Dubla incriminare – cerinta abandonata
   Pentru un numar de 32 de categorii de infractiuni grave, nu mai exista cerinta ca fapta sa constituie o infractiune in ambele tari. Singura cerinta este ca aceasta sa se pedepseasca cu cel putin 3 ani de inchisoare in tara emitenta.
3. Absenta ingerintei politice
   Deciziile sunt luate exclusiv de autoritatile judiciare, fara vreo ingerinta politica.
4. Predarea cetatenilor
   Statele membre ale UE nu mai pot refuza sa isi predea propriii cetateni, cu exceptia cazului in care preiau sarcina executarii pedepsei cu inchisoarea vizand persoana cautata.
5. Garantii
   Tara care executa mandatul poate cere unele garantii:
   a. dupa o anumita perioada persoana va avea dreptul de a cere reexaminarea cazului daca pedeapsa primita este inchisoare pe viata;
   b. persoana cautata poate executa restul de pedeapsa in tara care ar urma sa il predea, daca are cetatenia acelei tari sau daca isi are resedinta obisnuita in acest stat.
6. Motive de refuz limitate
   O tara poate refuza sa predea o persoana doar in cazul in care exista un motiv obligatoriu sau facultativ de refuz:Motive obligatorii de refuz
   – persoana a fost deja judecata pentru aceeasi infractiune (ne bis in idem)
   – persoana este un minor (nu a atins varsta raspunderii penale in tara in care a fost arestat)
   – a intervenit amnistia (persoana ar fi putut fi urmarita penal in tara in care a fost arestata, dar in acel stat infractiunea face obiectul unei amnistii).

   Motive facultative de refuz – exemple:
   – lipsa dublei incriminari pentru alte infractiuni in afara celor 32 mentionate anterior
   – competenta teritoriala
   – procedura penala in curs in tara de executare
   – termen de prescriptie.

Statistici privind utilizarea MEA

In majoritatea tarilor, persoana cautata este predata:

• cu consimtamantul acesteia – in 14-16 de zile (aproximativ 50 % din totalul predarilor)
• fara consimtamant – in mai putin de 2 luni.