Ce este un paradis fiscal? Finanțele offshore explicate

Cei bogați și bine conectați au evitat să plătească miliarde de dolari sau euro în taxe cu ajutorul avocaților, contabililor și guvernelor occidentale complice. Un exemplu bun ar fi Biserica Ortodoxă Română sau Patriarhia României.

Cei ramasi încercam sa acoperim diferența cu succes sau nu prea, destul de frecvent trezoreriile fiind lipsite de banii necesari pentru a construi drumuri noi, școli,dar și pentru a aborda amenințările existențiale precum schimbările climatice și pandemiile globale.

„Doamne, dă-mi seninătatea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul de a schimba lucrurile pe care le pot și înțelepciunea de a face diferența.”

Paradisurile fiscale fac totul posibil

Potrivit unor estimări, aproximativ 10% din producția totală a tuturor economiilor din lume este parcata în centre financiare offshore, deținute de companii-fantoma care există doar pe hârtie.
Costul in venituri pierdute pentru guverne este estimat să depășească 800 de miliarde de dolari pe an. Companiile multinaționale folosesc banii suplimentari pentru a-i recompensa pe acționari și a depăși competitorii mai mici.

Cei bogați păstrează banii pentru a construi averi intergeneraționale, astfel se creeaza clasa aristocratică globală și exacerbând diviziunea dintre cei care au și cei care nu au la nivel global.Țările care au cel mai mult nevoie de venituri fiscale pierd mai mulți bani din impozite decât țările bogate ca procent din PIB. Ca și în cazul altor inechități economice, cei săraci suferă cel mai rău.

Ce este un paradis fiscal?

Nu există o definiție universală,dar paradisurile fiscale sau centrele financiare offshore sunt în general țări sau locuri cu impozite corporative scăzute sau fără taxe corporative, care le permit persoanelor din afară să înființeze cu ușurință afaceri acolo.

Paradisurile fiscale limitează de obicei dezvăluirea publică despre companii și proprietarii acestora. Deoarece informațiile pot fi greu de extras, paradisurile fiscale sunt uneori numite și jurisdicții secrete.Paradisurile fiscale neagă aproape întotdeauna că sunt paradisuri fiscale.

Unde se afla acestea?În toată lumea.

Unele sunt țări independente, cum ar fi Panama, Țările de Jos și Malta. Altele se află în țări, cum ar fi statul american Delaware sau sunt teritorii, precum Insulele Cayman.
Panama Papers a expus modul în care Mossack Fonseca, una dintre cele mai mari firme de avocatură offshore din lume, a vândut mii de companii-fantoma din Insulele Virgine Britanice clienților din întreaga lume.

Mauritius Leaks a examinat modul în care companiile au folosit Mauritius pentru a evita taxele în timp ce Paradise Papers a dezvăluit secretele Bermudelor , insula în care a fost fondată firma de avocatură Appleby.

Unele paradisuri fiscale, precum Niue și Vanuatu,și-au ameliorat practica sub presiune internațională, în timp ce altele precum Dubai ,apar ca surse de bogăție ilicită. Mauritius, care a fost esențial pentru Mauritius Leaks, este un exemplu de paradis fiscal care atrage companii de la mii de kilometri distanță.

De ce ar decide o țară sau un stat să devină un paradis fiscal?

Bani. Paradisurile fiscale realizează venituri semnificative din taxele plătite de persoanele și companiile care creează și folosesc companii fictive. Paradisurile fiscale creează și locuri de muncă pentru avocați, contabili și secretare. Mauritius de exemplu, a spus că 5.000 de oameni și-ar pierde locurile de muncă dacă țara nu ar mai fi un paradis fiscal.

Ce este o companie „cochilie”?

O firmă fictivă este o entitate juridică creată într-un paradis fiscal. Companiile Shell există de obicei doar pe hârtie, fără angajați cu normă întreagă și fără birou. O singură clădire de birouri din Insulele Cayman, găzduiește 19.000 de companii-fantoma. Regulile diferă, dar proprietarii efectivi ai multor cochilii nu sunt dezvăluiți în documentele de încorporare.Unii folosesc termenul „companie-copertă” și „companie offshore” în mod interschimbabil.

Companiile Shell există doar legal, pe hârtie. De ce sunt numite companii „cochilie”? Pentru ce sunt folosite companiile fictive?

Pentru că se aseamana cu o coajă goală, înăuntru nu este nimic. O firmă shell există, legal, doar pe hârtie. Scopuri legale și ilegale. Companiile Shell pot deține bani, case de lux, proprietate intelectuală, afaceri și alte actiuni. Acestea au un rol vital în facilitarea fluxului de bani iliciți pe tot globul.

Cine folosește paradisurile fiscale și de ce?

Oamenii bogați(un exemplu ar fi un vânzător de aspiratoare precum James Dyson) folosesc companii fictive din mai multe motive.Acestea ar putea include evitarea identificarii de catre potențiali creditori (inclusiv foști soți, parteneri de afaceri nemulțumiți sau inspectori fiscali) si a recuperarii banilor care se presupune că li se datorează.

Investițiile realizate prin adăposturile fiscale pot fi deosebit de profitabile, datorită economiilor fiscale semnificative de care se bucură companiile offshore. Jimmy Carr, Bob Geldof , Madonna, Nigel Farage, James Dyson, Arron Banks și secretarul american pentru comerț Wilbur Ross sunt conectați cu companii fictive. Unii, precum Regina Elisabeta a II- a, spun că nici măcar nu știu că au investit offshore.

Politicieni precum Putin, Roman Arkadyevich Abramovich și fostul prim-ministru al Islandei , Sigmundur David Gunnlaugsson sau fostul președinte al senatului Nigeriei, Bukola Saraki , au ascuns investiții sau locuințe de lux cu ajutorul companiilor fictive.

La fel și copiii lor. Printre cei enumerati se afla fiul și fiica fostului prim-ministru pakistanez, Nawaz Sharif și Isabel dos Santos , fiica miliardară a fostului președinte angolez, Jose Eduardo dos Santos sau Polina Kovaleva fiica lui Serghei Lavrov.

Politiceni, afaceriști, jefuitori și traficanți de arme , mafioți și cei care iau mită folosesc companii fantome pentru a-și ascunde identitatea și pentru a ascunde bani sau activități ilicite.

Este ilegală deținerea sau folosirea unei companii fictive?

Răspunsul scurt este nu. Răspunsul mai lung este că depinde de modul în care este utilizat și de locul în care este creată sau încorporată compania fantomă.
Ascunderea bunurilor furate în străinătate este în mod clar ilegală,dar cumpărarea unui iaht de lux cu o firmă fictivă poate să nu fie, precum au facut Paul Allen de la Microsoft și prințul saudit Mohammed bin Salman Al Saud.

Avocații și contabilii sunt experti in a propune modalități legale din punct de vedere tehnic de a cheltui sau a ascunde banii lichizi sau numerar în străinătate.

Cum beneficiază companiile de pe urma paradisurilor fiscale?

Afacerile, în special cele care fac tranzacții transfrontaliere, pot profita de economii masive de taxe prin direcționarea plăților, profiturilor sau a investițiilor prin filiale din centrele financiare offshore.

O companie de electronice ar putea înființa o nouă entitate în Bermuda sau Țările de Jos și ar putea „să vanda” acelei entități un brevet pentru o piesă electrică profitabilă.

Compania mamă ar putea plăti apoi o taxă mare de licență companiei offshore care la rândul ei i-ar permite să înregistreze profituri mai mici acasă și să plătească o taxă mai mică.

Companiile de medicamente au evitat astfel impozite de miliarde de dolari, potrivit Oxfam.În fiecare an companiile evită să plătească mai mult de 500 de miliarde de dolari în taxe folosind metode de acest gen. Unii plătesc putine taxe sau chiar deloc în țările lor de origine.

Printre cei care evita impozitul corporativ se numără Apple , Facebook, Google, Daily Mail, Johnson și Johnson și Skype.

Companiile spun adesea că genul acesta de entitați fantomă încurajează investițiile străine și încheie tranzacții care altfel nu ar fi făcute.Ei încorporează firme offshore pentru a evita plata taxelor de două ori.

Cum ascund oficialii, companiile și traficanții miliarde în larg.Ce înseamnă când o companie spune că plătește taxele pe care le datorează, unde sunt datorate?

Panama Papers era „pur și simplu prea mare pentru un singur punct de știri”. Termenul „mantră fiscală”este adesea folosit de către experți. Acesta permite corporațiilor să pară a fi buni cetățeni corporativi, dar nu contrazice faptul că multe dintre aceste companii folosesc lacune (dintre care unele sunt ulterior considerate ilegale) pentru a evita plata impozitelor.

Cum să înființezi o companie shell?

În cele mai multe cazuri, este la fel de simplu ca un email sau un apel telefonic. Nici măcar nu trebuie să parasesti locuinta.În majoritatea cazurilor,persoanele fizice plătesc pe altcineva să o facă în locul lor.

Există o industrie de specialiști offshore inclusiv Mossack Fonseca (acum dispărut), Appleby și Asiaciti.

Regulile diferă în funcție de jurisdicție,dar de obicei va trebui să oferiți o formă de identificare și să răspundeți la întrebări despre modul în care v-ați câștigat banii și scopul noii afaceri. Specialiștii offshore nu reușesc în mod regulat să pună aceste întrebări.

În urma investigației Panama Papers, avocații din întreaga lume s-au chinuit să încerce să-și dea seama de identitatea propriilor clienți.

Unii reporteri au mers atât de departe încât și-au înființat o companie fantomă.

Partenerii ICIJ de la Univision’s Fusion au deschis o companie cochilie din Delaware … pentru o pisică.

Companii precum Deloitte, KPMG, Mossack Fonseca, EY, Appleby și Conyers ajută sau au ajutat industria offshore.

Cine ajută companiile fictive să funcționeze?

Consultanți, administratori de averi și avocați fiscali, care oferă sfaturi despre cum să evitați cel mai bine impozitele și să ascundeți banii de autorități. Chiar și contabilii care semnează auditurile companiilor fictive.

Cât costă să înființezi o firmă fictivă?

Costurile depind de locul în care vă creați compania-protecție și cine vă ajută să faceți acest lucru. Unii avocați, inclusiv Mossack Fonseca de la Panama Papers, au taxat 350 de dolari pentru a înființa o companie.

Alte firme de avocatură, inclusiv Appleby de la Paradise Papers, au perceput o taxă fixă ​​de aproape 2.000 de dolari într-un paradis fiscal popular, Insula Man și 2.700 de dolari în Bermuda.

Cate tipuri de companii fictive exista?

Companiile Shell, corporațiile sau „entitățile” se gasesc sub diferite forme. În timp ce companiile și corporațiile sunt cel mai comun instrument offshore precum în Delaware, Insulele Virgine Britanice, Bahamas și Niue, alte entități offshore includ trusturi precum Jersey și fundații gen Panama.

Fiecare are o regulă diferită, conform legilor interne ale unui paradis fiscal. Trusturile sunt abuzate deoarece folosesc principii legale străvechi pentru a evita declararea sau definirea unui proprietar.Trusturile se pot imparti în trei: proprietarul legal al activelor, persoana care controlează activele și persoana care se poate bucura sau utiliza bunul.

Inca esti confuz? Aceasta este ideea. Structurile complexe pot crea confuzie si pentru funcționarii fiscali, forțele de ordine și jurnaliștii care ii investigheaza.

Ce este un director nominalizat și ce fac ei?

Un director nominalizat poate fi o persoană sau o companie plătită să apară pe documentele oficiale. Companiile Shell pot folosi persoane nominalizate, cunoscute și sub numele de manechin în loc de adevăratul proprietar sau proprietari ai companiei ca directori pentru a evita ca informația să devină publică.

Candidații îndeplinesc sarcini administrative, inclusiv semnarea proceselor verbale ale ședințelor companiei, dar nu au putere sau control real sau legal asupra companiei fictive. Un exemplu recent de companie nominalizată falsă a fost Deutsche Bank .

Evaziune fiscală versus infracțiune fiscală Care este diferența dintre evaziune fiscală și infractiune fiscală?

Conform definițiilor tradiționale, evaziunea fiscală este ilegală.Evaziunea fiscală folosește lacune legale pentru a reduce sau a evita plata impozitelor.Din ce în ce mai mult, experții susțin că distincția este neclară.

Ceea ce se caracterizeaza drept„evaziune fiscală” ,ar putea fi incriminat sau anulat dacă ar exista o contestație în instanță, dar o mare parte din aceasta rămâne secretă. Această zonă gri a condus la termenul „evitare fiscală”.

Ce este un proprietar fantomă ? Cum poate afla guvernul dacă dețin o companie fictivă?

Persoana sau compania care deține, în cele din urmă, compania fictivă, indiferent câți directori nominalizați sau filiale sunt plasați între ei și companie. Depinde unde locuiești. Ca regulă generală păstrarea secretelor offshore nu mai este la fel de ușoară ca odinioară.

Multe guverne, inclusiv Statele Unite pot primi automat informații de la paradisurile fiscale și din alte țări despre conturile bancare străine ale propriilor cetățeni. Alte țări, în special țările în curs de dezvoltare, trebuie să facă cereri individuale la paradisurile fiscale pentru informații.

Multe jurisdicții, inclusiv statul american Delaware, refuză să facă registrele publice care să arate proprietarii efectivi ai companiilor fictive.

Ce este o „cotă la purtător” și ce face aceasta?

O acțiune la purtător permite oricui deține documentul fizic („acțiunea”) să fie proprietarul legal al acestuia, ceea ce poate face pe cineva proprietarul unei companii ființe. Acțiunea la purtător nu este înregistrată sub numele unei persoane, ceea ce înseamnă că proprietatea nu este niciodată înregistrată.

Acțiunile la purtător au fost interzise în multe țări, deoarece infractorii au folosit lipsa înregistrării dreptului de proprietate pentru a ascunde infracțiuni și bunuri.

Ce este prețul de transfer?

Prețurile de transfer apar atunci când două companii din același grup fac tranzacții între ele. Acest lucru se întâmplă, de exemplu atunci când Facebook Ireland vinde un serviciu sau un activ către Facebook USA. Prețurile greșite de transfer sunt atunci când companiile evită sau evadează taxele prin umflarea sau deflația artificială a valorii serviciilor sau activelor vândute intern.

Câți bani sunt ascunși în larg?

Este imposibil de știut cu siguranță. Economistul francez Gabriel Zucman estimează că echivalentul a 10% din PIB-ul global este deținut în larg la aproximativ 5,6 trilioane de dolari. Economistul american James Henry estimează 32 de trilioane de dolari.

Unele dintre cele mai puternice țări din lume sunt jucători importanți. Banii offshore circulă prin teritoriile de peste mări ale Regatului Unit, precum și statele americane Delaware, Wyoming, Nevada și Dakota de Sud, prin Elveţia şi Olanda.

De când Panama Papers au fost publicate pentru prima dată, a existat un impuls în SUA pentru eliminarea secretului corporativ. Unii experți sunt optimiști cu privire la reforme. Camera Reprezentanților SUA a adoptat Legea privind transparența corporativă.