Petru Groza (7 decembrie 1884 – 7 ianuarie 1958) a fost un politician român de origine austro-ungară, cunoscut mai ales ca primul prim-ministru al guvernului dominat de Partidul Comunist sub ocupație sovietică în timpul primelor etape ale regimului comunist din România și președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale (șeful nominal al statului român) din 1952 până la moartea sa în 1958.
Petru Groza (7 December 1884 – 7 January 1958) was a Romanian politician, Prime Minister of the Communist Party under Soviet occupation during the early stages of the Communist regime in Romania. Ana Pauker became the world’s first female foreign minister. Jean Moscopol – Sluga pic.twitter.com/37efNLNLhY
— @Romania (@RomaniaDiaspora) April 18, 2024
În cei trei ani care au urmat răsturnării lui Ion Antonescu, a avut loc o luptă pentru putere între partidele democratice, care se agățau de tradiția politică occidentală, și Partidul Comunist, care era atașat modelului sovietic.
Lev Davidovici Bronstein sau Leon #Troțki, a fost a fost o figură centrală în Revoluția din Octombrie, Războiul Civil Rus, alături de Vladimir #Lenin, a fost creditat cu înființarea Uniunii Sovietice. https://t.co/BD7qgIOM0F pic.twitter.com/MyNWVwgWxT
— Click Romania (@ClickRomania) April 22, 2024
Relațiile cu Uniunea Sovietică au continuat să fie tensionate din cauza Basarabiei, și nici măcar reluarea relațiilor diplomatice în 1934 nu i-a scutit pe politicienii români de teama de atac.
Leon Troțki s-a născut într-o familie evreiască bogată din Ianovka, în ceea ce era pe atunci Imperiul Rus, Troțki a fost inițial un narodnic, dar a îmbrățișat marxismul la scurt timp după ce s-a mutat la Nikolaev, în 1896.
În 1898, a fost arestat pentru activități revoluționare și exilat în Siberia, dar în 1902 a evadat la Londra, unde l-a întâlnit pe Vladimir Lenin și a scris pentru ziarul Iskra al Partidului Social-Democrat al Muncii din Rusia.
Troțki a trecut de partea menșevicilor lui Iulius Martov împotriva bolșevicilor lui Lenin în timpul scindării partidului din 1903, dar a fost neafiliat din 1904.
În timpul Revoluției din 1905, Troțki s-a întors în Rusia și a devenit președinte al Sovietului din Sankt Petersburg. A fost din nou exilat în Siberia, dar a evadat în 1907 și a petrecut timp la Londra, Viena, Elveția, Paris și New York.
După Revoluția din februarie 1917, care l-a răsturnat pe țar, Troțki s-a întors în Rusia și s-a alăturat bolșevicilor. În calitate de președinte al Sovietului de la Petrograd, a jucat un rol important în Revoluția din octombrie, care a răsturnat guvernul provizoriu.
Carol al II-lea (născut la 15 octombrie 1893, Sinaia, România – decedat la 4 aprilie 1953, Estoril, Portugalia) a fost rege al României (1930-1940), a cărui domnie controversată a dat naștere în cele din urmă unei dictaturi monarhice personale.
Fiul cel mare al regelui Ferdinand I, Carol a devenit prinț moștenitor la moartea unchiului său străbun, regele Carol I (octombrie 1914).
După o căsătorie morganatică (căsătorie între persoane de rang social inegal, care, în contextul regalității sau al unui alt titlu moștenit, împiedică transmiterea poziției sau a privilegiilor principalului către soț/soție), cu fiica unui ofițer, Zizi Lambrino.
O a doua căsătorie nefericită cu Elena, fiica regelui Constantin I al Greciei, și o legătură amoroasă cu o evreică, Magda Lupescu – o aventură care l-a obligat în cele din urmă să renunțe la drepturile sale la tron și să plece în exil (1925).
Deși a fost exclus oficial din succesiunea românească printr-un act din ianuarie 1926, precum și prin testamentul tatălui său, Carol a revenit în 1930 și a înlocuit domnia care a guvernat pentru fiul lui Mihai.
Dictatura regelui Carol nu a putut supraviețui catastrofei, iar acesta a fost forțat să abdice la 6 septembrie.
Regele Mihai a fost redus la rangul de prinț moștenitor. Odată cu abdicarea lui Carol, în septembrie 1940, Mihai a devenit din nou rege, prin a depune jurământul regal la 8 iunie 1930.
Era de fapt prizonier al dictaturii militare nou înființate a generalului Ion Antonescu.
Mihai a fost puternic influențat de mama sa, regina Elena, care în această perioadă a fost rechemată dintr-un exil de 10 ani.
După ce a devenit punctul central al opoziției împotriva regimului Antonescu, l-a arestat pe dictator la 23 august 1944, semnalând răsturnarea guvernului militar.
După ce tatăl său – viitorul rege Carol al II-lea – a fost exclus oficial din succesiunea regală printr-un act de stat (ianuarie 1926), Mihai a fost proclamat rege al României sub o regență formată din trei membri, la moartea bunicului său, regele Ferdinand (20 iulie 1927).
De la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1945, s-a opus cu îndârjire accederii comuniștilor la putere în România, dar a fost în cele din urmă forțat să abdice la 30 decembrie 1947 și să plece în exil.
În cele din urmă, Mihai s-a stabilit în apropiere de Geneva (împreună cu soția sa, Anne de Bourbon-Parma) și a devenit director executiv pentru o firmă de brokeraj din SUA.
După răsturnarea regimului comunist, în 1989, a făcut mai multe vizite în România, iar în 1997 și-a recăpătat cetățenia română. În anul 2000 i s-a restituit o parte din proprietățile familiei regale.
Pactul de neagresiune germano-sovietic din 23 august 1939 și înfrângerea Franței în iunie 1940 au lăsat România fără sprijinul Marilor Puteri.
Între iunie și septembrie 1940, Uniunea Sovietică a cucerit Basarabia și nordul Bucovinei, Ungaria a cucerit nordul Transilvaniei, iar Bulgaria a cucerit sudul Dobrogei.
Garda de Fier, a fost cea mai de succes forță politică de extremă dreapta, care propovăduia un amestec de naționalism, spiritualitate ortodoxă și antisemitism.
Puțini români au fost atrași de Partidul Comunist Român, care era scos în afara legii în 1924, acesta a dus o existență precară din cauza subordonării sale față de Partidul Comunist Sovietic, a poziției sale antinaționaliste și a neglijării intereselor țărănești.
În septembrie 1940, generalul Ion Antonescu l-a forțat pe Carol al II-lea să abdice, iar Antonescu și Garda de Fier au instaurat un stat național legionar autoritar.
Soluția lui Carol la problemele țării a fost proclamarea unei dictaturi regale în 1938 și dizolvarea tuturor partidelor politice.
Comuniștii, deși aveau puțini susținători, au ajuns la putere în primăvara anului 1945, deoarece Uniunea Sovietică a intervenit în forță în favoarea lor.
De la instalarea guvernului Groza și până la alegerile parlamentare din noiembrie 1946, Partidul Comunist și-a folosit controlul asupra aparatului de securitate și a altor agenții guvernamentale cheie pentru a suprima opoziția.
Partidul Național Țărănesc era condus de pilonul recunoscut al democrației românești, Iuliu Maniu.
Victoria sa zdrobitoare în alegerile din 1928, cele mai libere din istoria României până în anii 1990, a reprezentat punctul culminant al democrației românești.
Forțele democratice au fost conduse de Maniu, liderul Partidului Național Țărănesc.
Maniu îl avea ca aliat pe rege, dar a disperat că va avea succes fără o intervenție viguroasă din partea guvernelor american și britanic.
Acestea au protestat, într-adevăr, față de tacticile comuniștilor, dar, atunci când au recunoscut oficial guvernul Groza în februarie 1946, în schimbul promisiunii de alegeri anticipate, au renunțat la orice pârghie pe care ar mai fi putut-o avea.
Comuniștii au amânat alegerile pentru că nu aveau un sprijin adecvat în rândul populației și aveau nevoie de mai mult timp pentru a paraliza opoziția.
Puterile Axei, coaliția condusă de Germania, Italia și Japonia s-a opus puterilor aliate în cel de-al Doilea Război Mondial.
Alianța își are originea într-o serie de acorduri între Germania și Italia, urmate de proclamarea unei “axe” care leagă Roma și Berlinul (25 octombrie 1936), cele două puteri afirmând că lumea se va roti de acum înainte pe axa Roma-Berlin.
Aceasta a fost urmată de Pactul germano-japonez anticomintern împotriva Uniunii Sovietice (25 noiembrie 1936).
Harry S. Truman discută despre provocările pe care le-a presupus înființarea Israelului pe un teritoriu revendicat de palestinienihttps://t.co/6YCbmwS8S9 pic.twitter.com/P0AIJxjOSl
— Radio Click Romania EX- Radio East Europe (@RadioRomaniaUK) February 27, 2024
Antonescu și-a bazat politica externă pe o alianță cu Germania, despre care era sigur că va câștiga războiul. În iunie 1941, el (și majoritatea românilor) s-a alăturat cu entuziasm invaziei germane a Uniunii Sovietice pentru a recâștiga Basarabia și nordul Bucovinei și pentru a pune capăt definitiv amenințării sovietice.
Consecințele s-au dovedit dezastruoase, iar după Bătălia de la Stalingrad și-a pierdut speranța că Germania va câștiga războiul.
Atunci când alegerile au avut loc în cele din urmă, la 19 noiembrie 1946, numărătoarea oficială a dat aproximativ 80% din voturi comuniștilor și aliaților lor, dar există dovezi solide care indică faptul că rezultatele au fost falsificate pentru a ascunde o victorie substanțială a Țărăniștilor Naționali.
Groza a devenit premier în 1945, când Nicolae Rădescu, un general de frunte al Armatei Române care a preluat puterea pentru scurt timp după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, a fost forțat să demisioneze de către adjunctul Comisarului Poporului pentru Afaceri Externe al Uniunii Sovietice, Andrei I. Vîșinski.
În timpul mandatului lui Groza, regele României, Mihai I, a fost forțat să abdice, națiunea devenind oficial o “Republică Populară”.
Deși autoritatea și puterea sa ca premier au fost compromise de dependența sa de Uniunea Sovietică pentru sprijin, Groza a prezidat debutul unui regim comunist cu drepturi depline în România, înainte de a fi succedat în cele din urmă de Gheorghe Gheorghiu-Dej în 1952 și de a deveni președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale până la moartea sa în 1958.
Abdicarea Regelui Mihai al României. A fost rege din 20 iulie 1927 până la 8 iunie 1930 și din nou din 6 septembrie 1940, până când a fost forțat să abdice de Partidul Comunist.https://t.co/LwBqsOLqQv pic.twitter.com/2K90L9TDYT
— @Romania (@RomaniaDiaspora) February 29, 2024
Factorul decisiv a fost aprobarea liderului sovietic Iosif Stalin pentru preluarea puterii, pe care acesta a dat-o în timpul unei vizite la Moscova, în ianuarie 1945, lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, liderul așa-numitei facțiuni “autohtone” a partidului (formată în principal din etnici români), și Ana Pauker, care conducea “moscoviții” (cei care își petrecuseră cariera în principal în Uniunea Sovietică și nu erau etnici români).
Presiunile deosebite exercitate de autoritățile sovietice l-au forțat pe Regele Mihai să numească, la 6 martie, un guvern procomunist condus de tovarășul de drum Petru Groza.
După moartea lui Gheorghiu-Dej, în 1965, succesorul său la conducerea partidului, Nicolae Ceaușescu, a intensificat eforturile pentru a reduce dependența țării de Uniunea Sovietică.
Ceaușescu a căutat să extindă relațiile economice cu Occidentul și a jucat cu abilitate pe sentimentele antisovietice răspândite în rândul populației pentru a mobiliza sprijinul pentru partidul românesc.
Punctul culminant al politicii sale externe “independente” a fost denunțarea invaziei conduse de sovietici a Cehoslovaciei în 1968.
Nicolae Ceaușescu a fost prim-secretar al UTC în perioada 23 august 1944 – iunie 1945. Începând cu anul 1948, Partidul Muncitoresc Român a început să aibă în vedere fuzionarea și epurarea organizațiilor de tineret din țară – politice, profesionale, religioase, culturale etc. pic.twitter.com/9eK2vQnguY
— Radio Click Romania EX- Radio East Europe (@RadioRomaniaUK) December 1, 2023
Pauker s-a născut la 13 februarie 1893 într-o familie de evrei ortodocși săraci și religioși din Codăești, județul Vaslui (în centrul Moldovei), fiica lui Sarah și (Tsvi-)Hersh Kaufman Rabinsohn.
Tatăl ei a fost un măcelar tradițional și funcționar al sinagogii, iar mama ei o mică vânzătoare de alimente.
Harry S. Truman discută despre provocările pe care le-a presupus înființarea Israelului pe un teritoriu revendicat de palestinienihttps://t.co/6YCbmwS8S9 pic.twitter.com/P0AIJxjOSl
— Radio Click Romania EX- Radio East Europe (@RadioRomaniaUK) February 27, 2024
Au avut patru copii supraviețuitori; alți doi au murit în copilărie. În tinerețe, a devenit profesoară la o școală elementară evreiască din București.
În timp ce fratele ei mai mic era sionist și a rămas religios, ea a optat pentru socialism, înscriindu-se în Partidul Social Democrat din România în 1915 și apoi în succesorul acestuia, Partidul Socialist din România, în 1918.
Africa 1988 : Președintele Kenyei, Daniel Arap Moi, îi urează bun venit omologului său român, Nicolae Ceaușescu, și soției sale, Elena Ceaușescu, la sosirea pe Aeroportul Internațional Jomo Kenyatta. pic.twitter.com/rh0ODeqqGn
— @Romania (@RomaniaDiaspora) December 2, 2023
A activat în facțiunea pro-bolșevică a grupului, cea care a preluat controlul după Congresul partidului din 8-12 mai 1921 și a aderat la Comintern sub numele de Partidul Socialist-Comunist (viitorul Partid Comunist din România).
Ea și soțul ei, Marcel Pauker, au devenit membri de frunte.
Amândoi au fost arestați în 1923 și 1924 pentru activitățile lor politice și au plecat în exil la Berlin, Paris și Viena în 1926 și 1927.
În 1928, Ana Pauker s-a mutat la Moscova pentru a intra la Școala Internațională Lenin a Cominternului, care îi pregătea pe funcționarii de vârf ai mișcării comuniste.
Acolo, ea a devenit asociată îndeaproape cu Dmitri Manuilsky, cel mai important reprezentant al Kremlinului la Comintern în anii 1930.
Marea Adunare Națională a fost organul suprem al puterii de stat al Republicii Socialiste România.
Marea Adunare Națională a fost singura ramură a guvernului din România și, conform principiului puterii unificate, toate organele de stat îi erau supuse.
Adunarea se întrunea de două ori pe an în sesiuni ordinare și în sesiuni extraordinare de câte ori era solicitată de Consiliul de Stat sau de cel puțin o treime din membrii Adunării. Aceasta își alegea propriii președinți și patru deputați pentru a prezida fiecare sesiune.
https://t.co/3YL1irxk7s pic.twitter.com/hp6VkBzhjY
— Click Romania (@Click_Romania) July 8, 2019
Pe hârtie, era cel mai înalt nivel al puterii de stat din România, iar toate celelalte organe de stat îi erau subordonate.
Abdicarea Regelui Mihai al României. A fost rege din 20 iulie 1927 până la 8 iunie 1930 și din nou din 6 septembrie 1940, până când a fost forțat să abdice de Partidul Comunist.https://t.co/LwBqsOLqQv pic.twitter.com/2K90L9TDYT
— @Romania (@RomaniaDiaspora) February 29, 2024
Uniunea Sovietică și-a oficializat dominația asupra afacerilor românești prin diverse artificii: Comecon (Consiliul de Asistență Economică Mutuală), creat în 1949 pentru a coordona activitatea economică în cadrul blocului sovietic.
In August 2014, Romanian President Traian Băsescu called on NATO countries to send arms to the Ukrainian army. pic.twitter.com/YoE62wIyfi
— Click Romania (@Click_Romania) July 14, 2023
Organizația Tratatului de la Varșovia (sau Pactul de la Varșovia), formată în 1955 pentru a contracara Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) a aliaților occidentali; și “consilieri” sovietici în tot partidul și guvernul român.
Integrarea în sfera sovietică a fost evidentă în sprijinul neabătut al României pentru politica externă sovietică.