Gradinita in UK
Stiu ca ma citesc multe mamici cu copii mici care urmeaza sa inceapa gradinita. In tara sau in UK. Asa ca incerc sa va dau cat de multe detalii pot. La noi gradi a inceput cu plansete pentru ca Crina a inceput pe 3 sept scoala si pe Ema au programat-o pe 8 septembrie.
Vai ce jale: -Eu vreau la gradi ACUM sau nu ma mai duc niciodata. 5 zile, in fiecare dimineata acelasi plans cu suspine. Ne-am dus pe 8 doar ca sa aflam ca e o sedinta de acomodare de 2 ore si ca prima zi de gradi va fi 15 septembrie. Au au. Iara jale si suspine. Cred ca sistemul lor de integrare e excelent, fac sedinte de stay and play mama si copilul. 2 sedinte pe saptamana vara.
Apoi inca una inainte de inceperea oficiala. Ne-au trimis scrisori si ne-au comunicat la stay and play ca parintele sau un bunic, o bona trebuie sa poata sta cu copilul pana se adapteaza. Si ca procesul de adaptare poate dura 2 zile sau 2 luni. Cu noi a fost usor pentru ca Ema si-a dorit foarte tare sa mearga. Cu toate asta a trebuit sa stau cu ea in primele zile, nu pentru ca am vrut noi, ci pentru ca ne-a rugat educatoarea. Just in case. In prima zi am stat totii parintii in clasa.
In a doua zi ne-au invitat unul cate unul la o cafea pe hol la interval de 10 minute. Insistau sa ii spunem copilului ca suntem pe hol, la o cafea. Ema a inteles, a fost ok. Insa are colegi care nu au rezistst nici 5 minute fara parinte si atunci au ales sa trimita copilul si parintele acasa. Iar a doua zi, o iau de la capat. Daca copilul plange sau nu vrea sa stea fara parinte, nu il obliga. Doar ca nu invita parintele inapoi in clasa odata ce a iesit, ci trimit copilul acasa.
Mi se pare potrivita abordarea, pentru ca psihologic copilul nu intelege mesajul ca daca plange mai tare mami se intoarce mai repede sa stea cu el. Stiu exemple insa, tot in UK unde nu se aplica aceeasi metoda.
Prietena mea locuieste intr-un oras la 20 mile departare si a fost rugata sa lase fetita, asa plangand. Nu cred insa ca trec prin aceeasi drama ca in Romania pentru ca aici te lasa sa intri cu copilul, sa stai cu el pana se linisteste si pana intelege ca trebuie sa pleci.
Iar comparatia cu Romania o fac prin prisma experientei noastre cu gradinita de cartier unde educatoarea ia copilul mai mult cu forta din bratele parintilor si il duce in clasa, mai tranteste si usa repede, sa nu fuga copilul inapoi. Am si justificarea acestui comportament, desi pana la urma nu ar trebui sa se intample asta.
In Romania la gradinita de stat este 1 educator si 30 copii. Plus un ingrijitor.Aici la grupa Emei sunt 15 copii, 3 teach assistant, 1 nursery teacher si 1 play teacher. Plus asistent medical si ajutor la bucatarie.
Ema este inscrisa pentru 15 ore pe saptamana, gratuite pentru orice copil cu varsta peste 3 ani. Un program de 8 ore/zi implica costuri. Per copil 130-140 lire/saptamana. Salariul minim la 40 ore de munca pe saptama e de 250 lire/persoana. You do the maths. Scump, if you ask me. Foarte scump daca intrebi un angajat cu salariu minim si imposibil pentru cei part-time sau single parent.
In ceea ce priveste programa pot spune doar ce am observat in sedintele de stay and play. Se joaca pana se aduna toti, apoi strang impreuna jucariile. Se aseaza in cerc pe covor doamna face prezenta, ei raspund good morning, fac cu manuta, se numara. Dupa care citesc o poveste, canta cantecele, in general 15-20 minute in care fac ceva impreuna. Apoi toti afara, fie ploaie, soare, vant. Zilnic. Se imbraca singuri cu pantaloni de fas si cizme de ploaie, plus geci groase. Toate din recuzita gradinitei.
Inclusiv educatoarele. Si da-i joaca. I-am vazut cu ochii mei cum se rostogoleau pe un deal cu doamna cu tot. Stiu parinti care vor fi socati. Si eu am fost, in sensul ca nu mi-am imaginat o femeie de 40-50 de ani, masiva sa se tavaleasca cot la cot cu ei si sa-i si placa. La grupa Emei acum planteaza morcovi si flori in vase, afara. Au tot timpul muzica in aria de desenat/modelat. Plus toate instrumentele daca au chef sa-si faca ei propria muzica. Sa va mai spun de clasa cu oglinzi unde se vad mari,mici, lati, lungi si tot felul de forme ciudate? Vai, e o fericire, ma gandesc serios sa ma fac mica cumva sa am si eu parte de atata distractie. In ultima ora pot alege ei singuri ce vor sa faca, inauntru sau afara. Cum vrea fiecare. Plus timpul de gustare care consta in fructe si legume prospete plus lapte. Ne-au spus ca micul dejun si pranzul se primesc acasa, unde pot manca ce vor. In gradinita doar gustare sanatoasa. Ema mananca zilnic fructe. Legumele sunt ignorate cu succes. Sunt incurajati sa manance singuri, sa se imbrace si sa se dezbrace, la fel si la toaleta. De fiecare data cand i-am rugat sa o asiste pe Ema, gen cand se ducea la toaleta si se uitau altii la ea, sau sa-i puna ceva pe cap afara, au fost atenti si receptivi si au facut ce i-am rugat. In fiecare zi, la plecare, imi spun ce a facut peste zi. Ce a facut nou sau cu ce nu a vrut sa coopereze. Imi place, sincer, poate chiar mai mult decat la scoala. In sensul ca intru in clasa de 2 ori pe zi, o vad acolo, in mediul acela. La scoala ii ducem in curte, suna clopotelul, se aliniaza si se duc in clase. Dar sunt mai mari, e si normal. E si mai securizat la scoala pentru ca adultii nu au acces in cladire asa usor. La nursery sunt mereu adulti care vin si pleaca. Nu intra in clasa, sau in curte, asa e. Dar mi se pare putin mai nesigur. Si cam atat pot sa va spun.
Inca nu am avut nevoie de ingrijiri medicale, nu au fost incidente sau probleme. Ah, a luat paduchi. Dar e ceva atat de normal aici incat nici nu merita mentionat. Toti copii aici au paduchi, sunt anunturi la intrarea in nursery, sunt pe grupuri de mamici romance in UK discutii kilometrice despre paduchi.
Sa nu ma intrebati de ce, ca doar e o tara civilizata, nu ar trebui sa fie. Insa sunt si toata lumea e atat de ralaxata in privinta lor incat nu avem decat sa fim si noi la fel. Boots sa traiasca!