Au trecut 6 saptamani de la inceperea scolii si, desi e prematur sa ma pronunt in ceea ce priveste calitatea invatamantului englezesc pot sa va ofer un small review. Am inceput bine, cu drag de mers in fiecare dimineata, ne e greu acum, cand elemantul noutate a disparut. Programul e de la 8.45 la 15.15, se mananca la scoala in fiecare zi. Au sport o zi pe saptamana. In rest, nu ma intrebati ce fac acolo pentru ca nu as stii sa va spun. Stiu franturi, din putinul pe care ni-l spune Crina si din scrisorile si informatiile primite de la invatatoare. In fiecare luni ne dau informatii despre ce urmeaza sa invete saptamana respectiva sub forma unui pliant, iar in aceeasi foaie gasim si tema pentru acasa. O tema pe saptamana, am avut de exersat taiatul cu cutitul, scrierea propriului nume, acum avem de discutat o plansa. Au invatat deja C, A, N, D, I, T. Nu as stii sa va spun care e logica, exersam o litera pe zi. N-au facut nici macar un singur bastonas inainte. Nici liniute. Au inceput direct. Fac adunarea pana la 10 si formele geometrice. Acum au inceput sunetele in vederea pregatirii scrisului si cititului. Am fost la scoala la 3 sedinte deja, mai merg la inca 2 pana la jumatatea lui noiembrie. Ne spun totul si nimic, in sensul ca la ultima vizita, vineri, ne-au tinut noua, parintilor o lectie despre sunete si despre cum ii invata la scoala, ca sa ii putem ajuta acasa. Ce m- a surprins de fiecare data e modul lor incurajator de a ne explica si de a ne trasa cumva asteptarile. Ne-au asigurat ca pana la sfarsitul anului toti vor stii sa citeasca, doar ca unii vor incepe pe la Craciun si altii la primavara, pentru ca asa sunt ei, diferiti, si fiecare are ritmul propriu. Ne incurajeaza sa ii ajutam acasa, dar nu vor sa-i fortam, doar daca exista disponibilitate. Adica la exprimarea: ‘iar citire’ sa lasam balta citirea o seara, ca scopul nu e rapiditatea si nici vreo intrecere, ci doar placerea de a descoperi. Sunt atenti cu copii, intr-una din zilele in care Sorin era in Romania m-a anuntat invatatoare ca a fost trista toata ziua. Vineri le-am spus despre ziua Crinei si cat isi doreste sa vina in vizita doamnele si au venit luni. S-au jucat cu Crina, au mancat sarmale, au facut un puzzle. Ieri mi-a spus invatatoarea ca a fost foarte cooperanta Crina, a spus primele propozitii in engleza. Era deja evident ca intelege in mare, ce se vorbeste in jur. Saptamana trecuta am gasit in ghiozdan o scrisoare ca s- a lovit la nivelul fetei, in joaca, de un alt copil. Ca i-au pus compresa, ca nu prezinta alte simptome, dar ca e bine sa stim si noi. Am semnat 3 hartii ca sa-i administreze Nurofen, la ora pranzului,cand era sub tratament. Crinei ii place, vine foarte vesela in fiecare zi. Are deja 2 prietene, de una ne povesteste zilnic, de cealalta am aflat de la invatatoare. Are preferate, imi spune ca pe 2 dintre ele le iubeste. Vorbesc la plural pt ca la o clasa de 30 de copii au Headteacher, teacher si 4 teaching assistants. Preferatele ei sunt 2 asistente. In vizita au venit teacher si o asistenta. Sunt foarte incantata eu de modul cum decurg lucrurile.
Azi si ieri, de exemplu a fost foarte greu sa o conving pe Crina sa mearga. Ieri am luat-o cam fortat. Azi nu a fost chip sa vrea. Am dus- o pe Ema si apoi direct la scoala, sa le povestesc cum ma muncesc cu ea. Mi-au dat niste idei, sa o iau la pranz, sa o aduc putin mai tarziu.
Au acceptat sa nu o scoata azi afara, ca asta a fost singura conditie cu care am convins-o. Sa nu iasa afara ca moare de frig. Sa vedem maine, insa. Azi am ajuns pe la 9.40. Sper sa fie mai usor. Dar pe 24 vine vacanta si mi-e teama oarecum de pauza asta. Cu mancarea nu prea se impaca, insa. Dar usor, usor se ba invata probabil.