Pentru Romania, sovietizarea a inceput oficial din 1944. Pentru a putea exporta comunismul in toate tarile, ocupate dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, Stalin a infiintat Innostranoe Upravlenie (INU), care se traduce Directoratul Exterior.
Lenin incercase sa convinga masele din Germania si China sa intre in Miscarea Revolutionara, dar comisarii sovietici insarcinati cu propaganda esuasera la inceputul anilor ’20. Stalin a inteles ca doar prin complot si o munca informativa asidua poate globaliza comunismul si astfel a subordonat Cominternul, pe care l-a pus in slujba INU, l-a incadrat cu ofiteri de informatii externe si i-a trasat sarcina crearii de armate subterane in fiecare tara vizata pentru a deveni parte integranta din URSS.
Asadar, cu mai mult de un deceniu inaintea declansarii conflictului mondial, Europa a fost invadata de ofiteri anonimi de informatii externe, care aveau misiunea sa pregateasca terenul loviturilor de stat si sa permita Armatei Rosii sa preia toate institutiile de forta, dupa invazie.
In 1943, Stalin a numit cate un ofiter INU, ca organizator national, pentru fiecare tara care urma sa fie eliberata de sovietici si astfel, Ana Pauker , nascuta Rabinsohn a fost desemnata sa se ocupe de Frontul Romania, Walter Ulbricht pentru Germania, Klement Gottwald, in Cehoslovacia, Matyas Rakosi, in Ungaria, Gheorghi Dimitrov pentru Bulgaria.
Ideea Kremlinului era, ca o data instalati la pupitrul de comanda, acesti ofiteri acoperiti ai serviciului de informatii externe sovietici sa creeze nucleul viitoarelor regime comuniste, a caror misiune este sa aduca statele „eliberate”de Armata Rosie in componenta URSS.
In acelasi an, in luna iunie a fost infiintat Comitetul National Roman care si-a inceput activitatea intr-o casa conspirativa de la Moscova.
Promovata la gradul de colonel NKVD de catre INU, Ana Pauker a fost numita presedinta acestui comitet format numai din comunisti romani, membri ai minoritatilor nationale, refugiati in Uniunea Sovietica.
In iulie 1944, Stalin l-a numit pe Andrei Visinski in functia de coordonator pentru Romania si Bulgaria, responsabil cu implementarea regimului comunist, sovietizarea armatei si a serviciilor de informatii ale celor doua tari.
Doua luni, mai tarziu, INU deschide la Bucuresti o rezidenta condusa de colonelul Dmitri Fedicikin si formata din toti alogenii comunisti condusi de Ana Pauker.
Misiunea rezidentei era compusa din trei sarcini prioritare:
- preluarea controlului asupra organelor de securitate si informatii si transformarea lor in politie politica orientata impotriva dusmanilor comunismului si compromiterea liderilor partidelor democratice.
- unificarea tuturor partidelor socialiste sau de stanga intr-un Front National Democrat si convingerea regelui Mihai sa primeasca acest front la guvernare.
- sporirea numarului membrilor Partidului Comunist Roman.
Armistitiul dintre Romania si URSS a fost semnat pe 12 septembrie 1944. Imediat dupa aceasta, Visinki a batut cu pumnul in masa din biroul regelui Mihai si a reusit sa instaleze comunistii in fruntea ministerelor justitiei si internelor.
Asa au ajuns in functie, Lucretiu Patrascanu si Teohari Georgescu. La sfarsitul lunii februarie 1945, Visinski se intoarce la Bucuresti si ii da un ultimatum regelui sa dizolve guvernul si sa numeasca in toate functiile ministeriale pe oamenii Moscovei, coordonati de Ana Pauker.
Conducatorii Romaniei, dupa evenimentele din decembrie 1989, erau scoliti la Moscova. Ion Iliescu il numeste pe Nicolae Militaru, agent GRU la carma Armatei, pe Virgil Astalos Magureanu, agent KGB in fruntea noului serviciu de securitate interna (SRI) si pe Mihai Caraman, decorat de URSS pentru servicii deosebite, prin penetrarea structurilor NATO in perioada anilor ’60, la carma noului serviciu de informatii externe (SIE).