Mi-am imaginat că în Anglia clienții sunt mai educați decât în România, dar m-am înșelat.
ntotdeauna am fost pasionat de cafea. Când eram în liceu, am descoperit cum se fac cele mai dubioase tipuri de cafea. Mi-am cumpărat chiar și niște pahare speciale pentru Irish Coffee, care probabil că e cea mai oribilă cafea pe care am gustat-o vreodată. Pui niște whiskey într-un pahar, iar apoi dai foc alcoolului cu un aprinzător de aragaz. Dacă învârți paharul în așa fel încât focul să aibă resurse, arată genial: o flacără albastră și frumoasă. Adaugi cafeaua espresso, niște frișcă și ciocolată rasă și-o să ai impresia că-i cea mai bună băutură de pe Pământ. Dar te înșeli. Irish Coffee-ul e bun doar pentru impresionat gagici.
În fine, pasiunea pentru cafea a devenit job după primul an de facultate. Apoi, am plecat să studiez în Anglia și, pentru că avem foarte mult timp liber, dar mai ales pentru că portofelul alor mei nu-mi acoperea toate capriciile, m-am hotărât să mă duc la muncă. Am aplicat la vreo 50 de joburi și am primit un singur interviu, pentru o franșiză de Starbucks. M-au angajat.
Am lucrat pentru ei zece luni. De fapt, primul an universitar mi l-am petrecut mai mult la cafenea decât la facultate. Nu regret, pentru că-n timpul ăsta am învățat lucruri pe care le poți învăța doar pe pielea ta.
