Aceasta este una dintre povestile de dragoste mai apropiate de epoca noastra si vine dintr-un mediu din care nu te-ai astepta sa iasa o asemenea poveste.
Regina Victoria a fost monarhul care a domnit intr-o vreme cand deasupra Imperiului Britanic soarele nu apunea niciodata, regina veghind asupra destinelor imperiului intr-un moment cand acesta ajunsese la apogeul existentei sale. Domnia sa s-a intins de-a lungul a 63 de ani si 7 luni, cea mai indelungata din istoria britanica , mai indelungata decat a oricarei regine din istoria lumii.
Perioada domniei sale este cunoscuta drept epoca victoriana, nu numai in manualele de istorie britanice. Ea avea si titlul de Imparateasa a Indiei, domnia fiindu-i marcata de o mare expansiune a imperiului. Moartea sotului ei, printul Albert, la data de 14 decembrie 1861, a fost o adevarata tragedie pentru regina Victoria. In octombrie 1839, la a doua vizita a lui Albert la Windsor, dupa numai cinci zile, timp in care cei doi au simtit o atractie si afectiune reciproca, regina Victoria l-a cerut de sot, incalcand toate regulile vremii. Dar fara sa-i pese.
Decesul printului Albert ar putea fi considerat si drept unul dintre cele mai mari dezastre din istorie , pentru ca asa s-a sfaramat si visul despre o epoca de aur a unei monarhii constitutionale britanice, dar si posibilitatea unificarii Germaniei sub conducerea luminata a printului Albert. In locul sau a urcat pe tron cel care avea sa fie Kaiserul Wilhelm, omul cu pumn de otel, pe care declansarea primului razboi mondial l-a incantat pana peste poate.
Unii istorici il considera pe printul Albert drept cel mai liberal si luminat membru al familiei regale britanice din intreaga ei istorie. Lui i se datoreaza Marea Expozitie din 1851, precum si incurajarea dezvoltarii industriei, tehnologiei si proiectarii, fiind cunoscut si drept un mare admirator al artei. A murit la varsta de 42 de ani, din incompetenta crasa a medicilor Casei Regale, condusi de doctorul Jenner, despre care se spunea ca n-ar fi fost in stare sa trateze nici macar „o pisica bolnava”. Jenner prescria, la capataiul printului muribund, pahare de brandy. La nesfarsit.
Diagnosticul cel mai probabil a fost maladia Crohn, o afectiune a intestinelor. Este o maladie indusa si de stres, ceea ce ar corespunde cu afirmatiile reginei Victoria ca printul Albert a fost doborat de ingrijorarile pentru fiul lor, Bertie (viitorul rege Edward al VII-lea) care traia ca un desfranat. Izolarea la Balmoral a reginei Victoria, care-si traia viata departe de problemele Cabinetului de la Londra , stand la resedinta regala cam cinci luni pe an, a dat apa la moara unor curente republicane. Partizanii republicanismului britanic se intrebau la ce bun mai era un monarh daca nu se poate comunica cu el si nu participa la treburile statului?
Coplesita de durere dupa moartea printului Albert, regina Victoria a stat intr-un semi-exil autoimpus aproape 10 ani, perioada in care era cat pe ce sa-si piarda si coroana. Un viitor prim ministru britanic a declarat atunci in Camera Comunelor ca „monarhia-i, practic, ca si moarta”. In 1864, un protestatar a lasat un bilet pe poarta Palatul Buckingham anuntand ca:„aceste proprietati impozante trebuie vandute sau inchiriate ca o consecinta a declinului activitatii ultimului lor ocupant.”
Potrivit unor opinii, regina Victoria a ramas pe tron in acea perioada numai si numai datorita respectului pentru „doamnele in varsta, indiferent cat sunt de duse cu sorcova”. Pentru contemporani, mai ramaneau si alte subiecte de discutie in ceea ce-o privea: retrasa la Balmoral, ea a dat impresia ca intretine relatii „nefiresc de intime” cu credinciosul ei majordom scotian, John Brown. La Londra se discuta daca nu cumva regina Victoria, abandonand orice ambitii de monarh in functie, se casatorise pe ascuns cu acesta.
Desi era dezgustata de necesitatea de a-si alapta copiii si de faptul ca, imediat dupa nastere, erau „ingrozitor de urati”, regina Victoria a avut noua copii, ultima fiind o fiica, Beatrice. Este posibil ca ea sa fi suferit de pe urma depresiei post-natale , dupa atatea nasteri, si chiar printul Albert i se plangea ca-si pierde controlul asupra ei si de „crize continue de isterie”.
Aceasta e povestea Printului Albert si Reginei Victoria. Sper ca v-a placut.(aceste recenzii, unele nu sunt facute de mine.Sunt informatii luate de pe diferite site-uri. La unele le-am facut rezumatul a ceea ce am citit in cateva surse. Sper ca v-a placut oricum, chiar daca nu a fost munca mea.Am vrut sa va dezvalui ca si printii si reginele au propriile lor griji si “tragedii”)