Londra … ploaie … vorba unei prietene, iti vine sa te tai cu lama. In mod neasteptat, oriunde intorc capul sau trag cu urechea, aud romaneste. Ca peste tot in lumea asta si aici sunt romani si romance. Printre zeci de britanici blonzi cu ochi albastri, cu o engleza cam greu de deslusit pentru un roman, care a invatat americana din filme, se aude melodios o voce suava ce imi gadila in mod familiar urechile: “Shi fashi fataaa? Shi ti-ai luat? Ia uiti ci mi-am cumparat eu…”. Da, doua moldovence iesite la cumparaturi, prin Asda sau Harrods poate, isi croiau drum spre Underground. Ceea ce m-a surprins in mod placut, este faptul ca erau femeile cu corpul cel mai fain ce le-am vazut pana acum aici … Si uite-asa, in incursiunea mea de vre-o trei ani de acum in UK , mi-au venit in minte niste vorbe, din pacate mult prea frecvent intalnite, ale unora de prin aceasta comunitate : “Ba, romancele-s batute-n cap. Cu strainele e alta treaba, altfel socializezi, altfel intri in vorba cu o englezoaica … sunt mai deschise, le-o pui mai usor. Romancele sunt materialiste, toate te testeaza aiurea, te iau la misto, saboteaza interactiunea. Is frustrate toate aici. Pana ajungi la curul lor iti trece de toate. ”
M-am intrebat de multe ori “bai, chiar asa o fi ?” …
Haide sa plecam de la cateva premise simple si logice la inceput: Sunt tot femei. De orice nationalitate ar fi, au la baza aceleasi nevoi. In functie de tara de origine, sau cea in care au crescut, au o anumita educatie, sau tipar de mentalitate. Iar daca e sa le luam pe fiecare in parte … observam usor ca totul e o frustrare inutila si o scuza irationala pentru niste esecuri. Sunt tot femei: la urma urmei, in orice tara am fi, a interactiona, a comunica, a socializa, sunt lucruri naturale si umane. Suntem oameni, suntem parte a aceleiasi specii evaluate din punct de vedere intelectual, iar a schimba doua vorbe intre noi, n-ar trebui sa fie asa mare filosofie, nu?
Orice educatie, mentalitate, nationalitate, anturaj ar avea o femeie, tot aceleasi nevoi elementare si relativ usor de inteles, va avea: vrea sa fie apreciata, observata, sa fie perceputa ca si unica, sa fie dominata intr-un mod elegant si de un barbat sigur pe sine si poate, din cand in cand, sa fie fuckuta in draci pe covorul din suvragerie pana cand vecinii ar depune plangere la politie din cauza zgomotului. Intr-adevar, in functie de tara de origine, femeia va avea un anumit tipar de gandire si comportament. Intr-adevar, intr-un fel iti va raspunde o romanca crescuta la etajul 2 al unui bloc din Berceni, cu un tata alcoolic, un frate manelist si un anturaj ce in afara Bamboo-ului nu mai au alte vise si planuri de viitor si in altfel iti va raspunde o absolventa la Birkbeck Uk dintr-o familie de oameni muncitori cu o afacere proprie, ce au invatat-o valoarea banului si care de-alungul timpului si-a format un plan de viitor si un scop pentru care sa se dea jos din pat dimineata. Insa surprinzator de frumos iti poate raspunde si o romanca crescuta intr-un sat de care nu stiai de prin nordul tarii. Surprize placute te asteapa la orice pas Intr-un fel iti va raspunde o rusoaica ce provine dintr-un mediu imbibat de elemente comuniste inca, cu o familie si un anturaj mai conservator si intr-alt fel iti va raspunde o americanca crescuta in KFC ce conduce un jeep si care in liceu era miss popularitate iar acum se cutremura cartierul cand se da jos din pat (adica e grasa). La baza, toti si toate, avem un tipar. Avem un mediu din care provenim, o anume educatie, avem niste influiete culturale ce de unii pot fi percepute mai mult sau mai putin evaluate. Acest articol vreau sa fie un indemn pentru tine sa-ti revizuiesti atitudinea. Nu romancele au o problema pentru ca sunt asa cum sunt si nu frantuzoaicele sau africancele sunt mai deschise intr-o interactiune. Tu esti cel ce nu se adapteaza la stilul de comunicare al persoanei din fata ta si tu esti cel ce alege sad ea cu bata in balta dand vina pe cealalta persoana, in loc sa cauti sa intelegi ce se intampla si sa te adaptezi.
Culmea e ca in Romanie e invers mentalitatea. Vin multi la mine zicandu-mi ca la Londra poti sa vorbesti mai relaxat cu oamenii pe strada pentru ca sunt mai deschisi iar in tara parca toate sunt batue-n cap.
Plecand de la premiza asta, automat vei intalni exact ce te astepti sa intalnesti si vei vedea in oamenii din jurul tau numai ce astepti sa vezi. Eu le zic ca, personal, nu am nici o problema in a aborda cam orice tipa, la noi in tara, de care sunt atras, de a crea o punte de comunicare, de a relationa cu ea si de a ajunge acolo unde imi doresc. Mie mi-e foarte usor. Tie de ce nu ti-ar fi? De ce ti-ar fi usor sa vorbesti cu o albaneza din Bangladesh si greu sa vorbesti cu o blonda din Bamboo, din tara in care te-ai nascut si crescut, si in limba in care vorbesti permanent?
Sa fie din cauza ca ti-e lene sa te fortezi putin pentru a face interactiunea sa mearga?