Scoala , gradinita si cresa

Gradinita in UK

Stiu ca ma citesc multe mamici cu copii mici care urmeaza sa inceapa gradinita. In tara sau in UK. Asa ca incerc sa va dau cat de multe detalii pot. La noi gradi a inceput cu plansete pentru ca Crina a inceput pe 3 sept scoala si pe Ema au programat-o pe 8 septembrie.

Vai ce jale: -Eu vreau la gradi ACUM sau nu ma mai duc niciodata. 5 zile, in fiecare dimineata acelasi plans cu suspine. Ne-am dus pe 8 doar ca sa aflam ca e o sedinta de acomodare de 2 ore si ca prima zi de gradi va fi 15 septembrie. Au au. Iara jale si suspine. Cred ca sistemul lor de integrare e excelent, fac sedinte de stay and play mama si copilul. 2 sedinte pe saptamana vara.

Apoi inca una inainte de inceperea oficiala. Ne-au trimis scrisori si ne-au comunicat la stay and play ca parintele sau un bunic, o bona trebuie sa poata sta cu copilul pana se adapteaza. Si ca procesul de adaptare poate dura 2 zile sau 2 luni. Cu noi a fost usor pentru ca Ema si-a dorit foarte tare sa mearga. Cu toate asta a trebuit sa stau cu ea in primele zile, nu pentru ca am vrut noi, ci pentru ca ne-a rugat educatoarea. Just in case. In prima zi am stat totii parintii in clasa.

In a doua zi ne-au invitat unul cate unul la o cafea pe hol la interval de 10 minute. Insistau sa ii spunem copilului ca suntem pe hol, la o cafea. Ema a inteles, a fost ok. Insa are colegi care nu au rezistst nici 5 minute fara parinte si atunci au ales sa trimita copilul si parintele acasa. Iar a doua zi, o iau de la capat. Daca copilul plange sau nu vrea sa stea fara parinte, nu il obliga. Doar ca nu invita parintele inapoi in clasa odata ce a iesit, ci trimit copilul acasa.

Mi se pare potrivita abordarea, pentru ca psihologic copilul nu intelege mesajul ca daca plange mai tare mami se intoarce mai repede sa stea cu el. Stiu exemple insa, tot in UK unde nu se aplica aceeasi metoda.

Prietena mea locuieste intr-un oras la 20 mile departare si a fost rugata sa lase fetita, asa plangand. Nu cred insa ca trec prin aceeasi drama ca in Romania pentru ca aici te lasa sa intri cu copilul, sa stai cu el pana se linisteste si pana intelege ca trebuie sa pleci.

Iar comparatia cu Romania o fac prin prisma experientei noastre cu gradinita de cartier unde educatoarea ia copilul mai mult cu forta din bratele parintilor si il duce in clasa, mai tranteste si usa repede, sa nu fuga copilul inapoi. Am si justificarea acestui comportament, desi pana la urma nu ar trebui sa se intample asta.

In Romania la gradinita de stat este 1 educator si 30 copii. Plus un ingrijitor.Aici la grupa Emei sunt 15 copii, 3 teach assistant, 1 nursery teacher si 1 play teacher. Plus asistent medical si ajutor la bucatarie.

Ema este inscrisa pentru 15 ore pe saptamana, gratuite pentru orice copil cu varsta peste 3 ani. Un program de 8 ore/zi implica costuri. Per copil 130-140 lire/saptamana. Salariul minim la 40 ore de munca pe saptama e de 250 lire/persoana. You do the maths. Scump, if you ask me. Foarte scump daca intrebi un angajat cu salariu minim si imposibil pentru cei part-time sau single parent.

In ceea ce priveste programa pot spune doar ce am observat in sedintele de stay and play. Se joaca pana se aduna toti, apoi strang impreuna jucariile. Se aseaza in cerc pe covor doamna face prezenta, ei raspund good morning, fac cu manuta, se numara. Dupa care citesc o poveste, canta cantecele, in general 15-20 minute in care fac ceva impreuna. Apoi toti afara, fie ploaie, soare, vant. Zilnic. Se imbraca singuri cu pantaloni de fas si cizme de ploaie, plus geci groase. Toate din recuzita gradinitei.

Inclusiv educatoarele. Si da-i joaca. I-am vazut cu ochii mei cum se rostogoleau pe un deal cu doamna cu tot. Stiu parinti care vor fi socati. Si eu am fost, in sensul ca nu mi-am imaginat o femeie de 40-50 de ani, masiva sa se tavaleasca cot la cot cu ei si sa-i si placa. La grupa Emei acum planteaza morcovi si flori in vase, afara. Au tot timpul muzica in aria de desenat/modelat. Plus toate instrumentele daca au chef sa-si faca ei propria muzica. Sa va mai spun de clasa cu oglinzi unde se vad mari,mici, lati, lungi si tot felul de forme ciudate? Vai, e o fericire, ma gandesc serios sa ma fac mica cumva sa am si eu parte de atata distractie. In ultima ora pot alege ei singuri ce vor sa faca, inauntru sau afara. Cum vrea fiecare. Plus timpul de gustare care consta in fructe si legume prospete plus lapte. Ne-au spus ca micul dejun si pranzul se primesc acasa, unde pot manca ce vor. In gradinita doar gustare sanatoasa. Ema mananca zilnic fructe. Legumele sunt ignorate cu succes. Sunt incurajati sa manance singuri, sa se imbrace si sa se dezbrace, la fel si la toaleta. De fiecare data cand i-am rugat sa o asiste pe Ema, gen cand se ducea la toaleta si se uitau altii la ea, sau sa-i puna ceva pe cap afara, au fost atenti si receptivi si au facut ce i-am rugat. In fiecare zi, la plecare, imi spun ce a facut peste zi. Ce a facut nou sau cu ce nu a vrut sa coopereze. Imi place, sincer, poate chiar mai mult decat la scoala. In sensul ca intru in clasa de 2 ori pe zi, o vad acolo, in mediul acela. La scoala ii ducem in curte, suna clopotelul, se aliniaza si se duc in clase. Dar sunt mai mari, e si normal. E si mai securizat la scoala pentru ca adultii nu au acces in cladire asa usor. La nursery sunt mereu adulti care vin si pleaca. Nu intra in clasa, sau in curte, asa e. Dar mi se pare putin mai nesigur. Si cam atat pot sa va spun.

Inca nu am avut nevoie de ingrijiri medicale, nu au fost incidente sau probleme. Ah, a luat paduchi. Dar e ceva atat de normal aici incat nici nu merita mentionat. Toti copii aici au paduchi, sunt anunturi la intrarea in nursery, sunt pe grupuri de mamici romance in UK discutii kilometrice despre paduchi.

Sa nu ma intrebati de ce, ca doar e o tara civilizata, nu ar trebui sa fie. Insa sunt si toata lumea e atat de ralaxata in privinta lor incat nu avem decat sa fim si noi la fel. Boots sa traiasca!

Au trecut 6 saptamani de la inceperea scolii si, desi e prematur sa ma pronunt in ceea ce priveste calitatea invatamantului englezesc pot sa va ofer un small review. Am inceput bine, cu drag de mers in fiecare dimineata, ne e greu acum, cand elemantul noutate a disparut. Programul e de la 8.45 la 15.15, se mananca la scoala in fiecare zi. Au sport o zi pe saptamana. In rest, nu ma intrebati ce fac acolo pentru ca nu as stii sa va spun. Stiu franturi, din putinul pe care ni-l spune Crina si din scrisorile si informatiile primite de la invatatoare. In fiecare luni ne dau informatii despre ce urmeaza sa invete saptamana respectiva sub forma unui pliant, iar in aceeasi foaie gasim si tema pentru acasa. O tema pe saptamana, am avut de exersat taiatul cu cutitul, scrierea propriului nume, acum avem de discutat o plansa. Au invatat deja C, A, N, D, I, T. Nu as stii sa va spun care e logica, exersam o litera pe zi. N-au facut nici macar un singur bastonas inainte. Nici liniute. Au inceput direct. Fac adunarea pana la 10 si formele geometrice. Acum au inceput sunetele in vederea pregatirii scrisului si cititului. Am fost la scoala la 3 sedinte deja, mai merg la inca 2 pana la jumatatea lui noiembrie. Ne spun totul si nimic, in sensul ca la ultima vizita, vineri, ne-au tinut noua, parintilor o lectie despre sunete si despre cum ii invata la scoala, ca sa ii putem ajuta acasa. Ce m- a surprins de fiecare data e modul lor incurajator de a ne explica si de a ne trasa cumva asteptarile. Ne-au asigurat ca pana la sfarsitul anului toti vor stii sa citeasca, doar ca unii vor incepe pe la Craciun si altii la primavara, pentru ca asa sunt ei, diferiti, si fiecare are ritmul propriu. Ne incurajeaza sa ii ajutam acasa, dar nu vor sa-i fortam, doar daca exista disponibilitate. Adica la exprimarea: ‘iar citire’ sa lasam balta citirea o seara, ca scopul nu e rapiditatea si nici vreo intrecere, ci doar placerea de a descoperi. Sunt atenti cu copii, intr-una din zilele in care Sorin era in Romania m-a anuntat invatatoare ca a fost trista toata ziua. Vineri le-am spus despre ziua Crinei si cat isi doreste sa vina in vizita doamnele si au venit luni. S-au jucat cu Crina, au mancat sarmale, au facut un puzzle. Ieri mi-a spus invatatoarea ca a fost foarte cooperanta Crina, a spus primele propozitii in engleza. Era deja evident ca intelege in mare, ce se vorbeste in jur. Saptamana trecuta am gasit in ghiozdan o scrisoare ca s- a lovit la nivelul fetei, in joaca, de un alt copil. Ca i-au pus compresa, ca nu prezinta alte simptome, dar ca e bine sa stim si noi. Am semnat 3 hartii ca sa-i administreze Nurofen, la ora pranzului,cand era sub tratament. Crinei ii place, vine foarte vesela in fiecare zi. Are deja 2 prietene, de una ne povesteste zilnic, de cealalta am aflat de la invatatoare. Are preferate, imi spune ca pe 2 dintre ele le iubeste. Vorbesc la plural pt ca la o clasa de 30 de copii au Headteacher, teacher si 4 teaching assistants. Preferatele ei sunt 2 asistente. In vizita au venit teacher si o asistenta. Sunt foarte incantata eu de modul cum decurg lucrurile.

Azi si ieri, de exemplu a fost foarte greu sa o conving pe Crina sa mearga. Ieri am luat-o cam fortat. Azi nu a fost chip sa vrea. Am dus- o pe Ema si apoi direct la scoala, sa le povestesc cum ma muncesc cu ea. Mi-au dat niste idei, sa o iau la pranz, sa o aduc putin mai tarziu.

Au acceptat sa nu o scoata azi afara, ca asta a fost singura conditie cu care am convins-o. Sa nu iasa afara ca moare de frig. Sa vedem maine, insa. Azi am ajuns pe la 9.40. Sper sa fie mai usor. Dar pe 24 vine vacanta si mi-e teama oarecum de pauza asta. Cu mancarea nu prea se impaca, insa. Dar usor, usor se ba invata probabil.

Gradinita-informatii

Primul contact pe care l-am avut noi cu gradinita in UK a fost in martie, cand am intrat pur si simplu intr-o gradinita aproape de casa -nursery-si unde mi s-a explicat ca pot alege intre program scurt sau prelungit si ca plata pentru programul scurt ajunge la aproximativ 180lire/saptamana /copil. Si intrebarea mea fireasca a fost cum ramane cu cele 15 ore gratuite acordate de stat?

La gradinita respectiva mi-au explicat ca odata inscris copilul, vom plati integral pana la urmatoarea sesiune de inscriere a copiilor pentru subventia de 15 ore si ca nu imi pot garanta ca voi primi subventia pentru ca tine de mai multi factori, printre care si venitul parintilor.

Am spus multumesc si am plecat hotarata ca voi duce copii direct la scoala si cu asta basta. Situatia noastra este una particulara, pentru ca noi avem cu cine lasa copii, deci ne permitem sa alegem. Insa, in timpul procesului de inscriere la scoala, la vizita primita acasa din partea reprezentantilor de la schools admission am primit sfaturi si pentru alegerea unei gradinite pentru Ema.

Asa am aflat ca exista day nursery, school nursery, childminder si nursery playgroups. Le-am povestit de vizita mea la gradinita din zona, mi-au explicat ca este day nursery, ca se autofinanteaza si din cauza asta tariful este maxim.

Mi-au explicat ca cel mai ok pentru buget ar fi shool nursery deoarece o parte din finantare vine din bugetul scolii si atunci se accepta copii cu varsta de peste 3 ani pentru cele 15 ore gratuite si cu plata pentru diferenta de ore daca parintele are nevoie sa lase copilul la program prelungit. Si tot ei mi-au explicat ca cele 3 scoli pe care le trecusem pe cererea de inscriere pentru Crina au school nursery si pot opta sa o duc pe Ema in acelasi loc cu Crina.

Parca mai prinsesem curaj si am hotarat sa astept pana primim confirmarea cu scoala. In timpul vizitei la Academie, unde Crina primise de asemenea un loc, am aflat ca cei mai multi copii veneau de la gradinita din spatele scolii, tot acolo mi-a recomandat directoarea sa o duc pe Crina la sesiunile de play and stay.

Am mers acolo intr-o zi libera, mai mult sa ma informez si mi-au explicat care e procesul pentru inscriere, ca au, la alegere, sesiuni de dimineta si dupa-amiaza si pana la inceperea anului au 2 sesiuni de stay and play pe saptamana si m-au invitat sa vin la o sedinta de porti deschise.

Am mers, cu Ema, copii s-au jucat in clasa, supravegheati, pentru parinti pregatisera o sala unde educatoarea s-a prezentat, ne-a explicat care e procesul ee inscriere si de trebuie aa facem. Primul lucru pe care l-au cerut a fost disponibilitarea parintelui/ingrijitorului sa stea cu copilul la inceput, pana se obisnuieste, pana capata incredere si putere sa se desparta de parinte. Mentionez ca exact astea au fost cuvinrele lor. Programul e de 3 ore jumatate/sesiune, zilnic.

Ne-au explicat ca nu e indicat sa vina cu jucarii de acasa, din motive evidente, daca copilul vrea neaparat sa arate ceva colegilor atunci jucaria/ medalia/descoperirea va fi inmanata educatoarei si ea se ocupa sa nu iasa cu plansete si scandal. De bun simt, as putea spune. Ne- a mai cerut sa nu aducem mancare si nici apa. Copiilor li se ofera la discretie apa, lapte, fructe si legume proaspete. Ne-a explicat ca 8 din cei 12 membri din staff sunt pregatiti sa acorde primul ajutor, pe langa asistenta medicala. Ca ne vor anunta in timpul programului de loviturile la cap, sau de accidentarile grave. Pentru juliituri, cazaturi minore au un caiet de observatii, se noteaza tot, ne informeaza la sfarsitul programului. Cer haine de schimb si de ploaie pentru ca copii stau afara foarte mult si cer pantofi speciali, de scoala. Aici incaltamintea scolarului este tip, cu talpa antiderapanta, cu botul inchis si calcai inalt si face parte din uniforma scolara. Ne-au mai povestit despre programa, ce deprinderi ar trebui sa dezvolte copilul pana la sfarsitul anului,etc. Dupa care fiecare parinte a fost luat la o discutie fata in fata, completat documente, semnat acorduri, hartogareala. Impresionata am fost ca m-au intrebat de siguranta copilului in mediul familial, de la confirmarea ca avem alarma de incendiu functionala si protectie de scari pana la intrebari legate de confort si siguranta sociala, materiala a familiei.

Ah, bineinteles istoric medical si orice alte informatii ajutatoare. Plus o descriere a copilului, a nivelului de exprimare, motoric, ce ii place, ce fel de copil e. Toate informatiile au fost notate si la final mi-au explicat regulile lor privind fericirea si siguranta copilului. Mi s-a explicat ca daca copilul e trist, apatic, slab ne vor intreba daca si care sunt problemele. De asemenea, mi-au cerut sa anunt daca copilul se accidenteaza grav in timpul liber.

Apoi mi-au spus foarte ferm ca daca tip, injur sau bat copilul in spatiul gradinitei ei anunta protectia copilului fara sa ma mai consulte. Totul cu zambetul pe buze, firesc si normal. Si asa am inceput. Mergem de 2 ori pe saptamana, stam si eu sau Sorin cu ele. Ema deja ar vrea sa ramana fara noi, din pacate pentru ea, inca nu e posibil. Despre jucarii, dotari, activitati, cu alta ocazie:)

Scoala si gradinita

Am pierdut primul val de inscrieri scolare, care are loc inainte de 15 ianuarie, aproximativ. M-am dus la primarie prin martie si mi-au dat un numar de telefon de la school admissions. Am sunat, am anuntat ca am un copil de varsta scolara si unul de varsta pre-scolara, mi-au spus ca o sa ma viziteze cineva care o sa ma ajute cu inscrierea.

La inceput am crezut ca vor trimite pe cineva sa ma ajute cu inscrierea in sensul ca nu as stii sa fac documentele, ca poate nu ma descurc cu engleza. Dar nu, aici echipa de la school admissions vine sa cunoasca copilul, conditiile in care traieste, sa discute despre asteptarile parintilor si sa propuna variante, un fel de top 3 al scolilor din zona.

Am facut cererea, prima optiune fiind scoala de nivel mediu din cele 3. La cea mai buna riscam sa nu fie locuri, cea de pe locul 3 e literalmente vis-a-vis de casa noastra dar nu e neaparat cea mai fericita alegere. Bun. Intre timp, am aflat ca in zona se deschide o noua scoala la academia Sidney Stringer, scoala de top din UK la nivel gimnazial si liceal. Am trimis un formular de inscriere online.

La sfarsitul lunii au sosit scrisorile, pe numele Crinei, de acceptare la ambele scoli. Ulterior acesteia, academia a trimis un program de vara de 3 sedinte :prima pentru parinti de vizitare a scolii si de introducere in sistemul de invatamant, celelalte 2 de stay and play pentru copii, sa se cunoasca, sa vada clasa, sa intalneasca invatatoarea si asistentele (4 la o clasa de 30 de copii).

La prima intalnire ne-au explicat cum va decurge totul in toamna, programul, zilele, au luat masuri pentru uniforme, ne-au explicat ce asteptari si cerinte au de la parinti, despre ingrijire medicala, mesele de pranz, etc. La un interval de 2 saptamani de la prima vizita au fost programate sedintele de stay and play pentru copii. O ora pentru fiecare sedinta.

Am discutat cu directoarea la intalnire si despre faptul ca eu nu am invatat-o pe Crina engleza si mi-a recomandat o gradinita in zona unde au sedinte de stay and play toata vara si unde as putea sa o duc ca sa intre in contact cu copii vorbitori de limba engleza.

Intre timp, inaintea sesiunilor de joaca primesc o noua scrisoare de la schools admission in care mi se cerea sa confirm daca am acceptat locul la Academie. Am sunat la scoala in schimb, cealalta unde fusese admisa, si mi-au spus ca vor organiza o zi de porti deschise in iulie si ca voi primi o scrisoare cu data si ora exacta.

Ceea ce s-a intamplat. Data la care scoala avea organizata ziua portilor deschise era exact intre cele 2 sesiuni de joaca de la Academie. Am mers si acolo pentru ca vroiam sa fac o comparatie si, surpriza, Crina era deja inregistrata la Academie in baza de date si locul ei era deja alocat unui alt copil. Le-am recunoscut sincer ca vroiam sa merg in ambele parti inainte sa aleg si mi-au explicat, foarte frumos, ca nu se poate.

Ori una, ori cealalta. Nu se poate sa confirm in ambele parti si apoi sa o retrag de la cea pe care o gaseam nepotrivita. Scriu toate detaliile pentru parinti din Marea Britanie, ca sa stie ce ii asteapta. Va fi post lung. Sa revenim acum la Academie si la cele 2 sedinte pentru copii.

Am ajuns la ora stabilita, prima zi, ne-am inregistrat si ne-au condus in clase. Una pentru copii, cealalta pentru parinti. Am stat cu Crina in clasa insa, era destul de derutata pentru ca veneau invatatoarea sau asistentele sa vorbeasca cu ea, ea nu a vrut. Le-am explicat si lor ca nu vorbeste engleza si am observat ca va fi singurul copil din clasa care nu stie.

Si m-am hotarat sa o inscriu pe vara la activitati de gradi care sa o mai ajute putin. S- a jucat frumos, insa, cu puzzle si forme si chiar i-a placut. La ginal s-a lasat dusa acasa ca i-am promis ca mai venim. Pentru parinti aveau pregatite mape cu acte, programe, si tot felul de chestii ajutatoare.

Ce mi-a placut a fost ca printre ele era o declaratie pe care trebuia sa o citim copilului si pe care el trebuia sa o semneze si care cerea copilului sa fie bland si bun, politicos, sa o asculte pe doamna si sa-si dea toata silinta. I l-am citit Crinei, a ascultat foarte serios, cred ca n-am vazut-o vreodata asa serioasa si am intrebat-o daca vrea sa semneze ca e de acord.

A semnat, nu mi- a dat prin cap sa-i fac o poza, ar fi fost o super amintire. (Semnatura a fost inteligibila, of course). Ne-am dus la a doua intalnire pregatite, cu documentele semnate, frumos. Surpriza a fost ca adusesera un interpret, o romanca angajata interpret pentru gimnaziu( 25 de copii romani sunt in Academie)si care m-a intrebat cate deva despre Crina dupa care a abordat-o, a ajutat-o sa lipeasca si sa decupeze, s-au jucat si au vorbit.

Eu nu am stat deloc in clasa. Directoarea mi-a zis ca vor apela la ea pentru ajutor in functie de evolutia si nevoile Crinei, Crina acasa, ulterior, si-a facut planul: mami trebuie sa fii tu sau A la scoala ca eu nu stiu engleza si trebuie sa ma ajutati(smechera cu acte fie-mea). Finalul a fost trist, nu vroia sa plece si e prima data cand o vad pe Crina incantata.

Cei care ne cunosc si o cunosc stiu ce drame si ce traume am experimentat la gradinitele din Romania. Sunt curioasa cum vor decurge lucrurile in septembrie, desi integrarea se face gradual, de la 10 minute la jumatate de zi si apoi program normal.