In ultimul an al celui de-al Doilea Razboi Mondial, admiratorii de muzica au fost socati de disparitia faimosului sef de orchestra Glenn Miller, plecat din Anglia pentru a sustine mai multe concerte in fata trupelor aflate pe continent.
La 15 decembrie 1944, maiorul Glenn Miller s-a urcat la bordul aparatului de zbor monomotor Norseman pe aerodromul militar din apropierea orasului Bedford, la 65 de kilometri nord de Londra. Era programat ca, peste o saptamana, Miller sa-si insoteasca faimoasa orchestra, Formatia Fortelor Aeriene ale Armatei Statelor Unite, la un concert de Craciun organizat pentru trupele aliate din Parisul eliberat. In ultimul moment, Miller si-a schimbat planurile, cerand sa ajunga in Franta inaintea orchestrei sale. In seara precedenta, dupa o intalnire neprevazuta la clubul ofiterilor, Miller reusise sa faca rost de un loc in micul avion ce urma sa infrunte ploaia si ceata pentru a traversa Canalul Manecii.
Avand o oarecare frica de zbor, Miller si-a manifestat indoielile legate de avionul monomotor. La scurt timp, avionul a decolat prin ceata densa, disparand pentru totdeauna.
Faimosul sef de orchestra a fost dat disparut de-abia pe 24 decembrie, dupa ce sotia sa a fost instiintata de accident. Inaltul Comandament american presupunea ca Norseman-ul se prabusise in Canalul Manecii dupa ce aripile inghetasera sau motorul cedase. Nu au avut loc cercetari sau anchete asupra acestei tragedii.
Prietenii si fanii cunoscutului interpret de swing nu s-au multumit cu explicatiile oficiale. Au inceput sa circule zvonuri ciudate: se spunea ca avionul lui Miller fusese doborat de nemti, iar muzicianul, mutilat si desfigurat, fusese ascuns intr-un spital; ca fusese ucis intr-o incaierare dintr-un hotel parizian; ca colonelul Baesell, implicat in afacerile de pe piata neagra, ii impuscase pe Miller si pe pilot, dupa care aterizase in Franta; ca inaltul Comandament il omorase pe Miller, considerandu-l spion german. In ciuda tuturor acestor presupuneri, disparitia nu a fost explicata pe de-a intregul niciodata, iar legendele legate de soarta muzicianului au continuat sa prolifereze.
Apogeul lui Glenn Miller
In 1939, la varsta de 35 de ani, Glenn Miller avea o cariera de succes. Cu 15 ani inainte, cantaretul de swing abandonase facultatea pentru a se dedica muzicii si a cantat, in diverse formatii cunoscute ale anilor ’20-30, dobandind o faima tot mai mare: Piese precum In the Mood, Tuxedo Junction, Spring of Pearls si faimosul hit Moonlight Serenade rasunau in cluburile de dans de la New York pana la San Francisco.
In 1940, ajunsese sa castige 800.000 de dolari. Cantecul Chatanooga Choo Choo s-a vandut in peste un milion de exemplare si i-a adus discul de aur de la RCA Victor.
Swingul pleaca la razboi
Dupa ce America a intrat in cel de-al Doilea Razboi Mondial, Glenn Miller a renuntat la cariera sa exceptionala, oferindu-si serviciile armatei; in toamna lui 1942 a devenit capitan in armata SUA. Cautand alti muzicieni recrutati sau voluntari, Miller a pus bazele Formatiei Fortelor Aeriene ale Armatei Statelor Unite, care in anul urmator dadea deja spectacole pentru cadetii aflati in antrenament la universitatea Yale din New Haven, Connecticut.
Desi in turneele din tara formatia a strans milioane pentru a sustine efortul de razboi, Miller simtea ca nu facea destul. In cele din urma, in iunie 1944, a primit permisiunea de a pleca peste ocean pentru a canta pentru trupele stationate in Anglia. In urmatoarele cinci luni si jumatate, formatia a sustinut 71 de concerte, considerate de catre un general ca reprezentand cea mai buna metoda de a ridica moralul soldatilor. Concertele erau transmise prin Reteaua Corpurilor Expeditionare Aliate, destinata trupelor din Anglia si de pe continentul european.
In decembrie 1944, a primit ordin sa mearga cu spectacolul in Franta. Ramanand treaz aproape toata noaptea de 14, Miller a discutat cu un prieten planurile pe care le avea de a constitui o noua formatie dupa sfarsitul razboiului si de a se retrage apoi eventual la o ferma pe care o cumparase in California.
Accidentul, o minciuna?
„Glenn Miller nu a murit intr-un accident de avion in timp ca traversa canalul Manecii, ci de cancer la plamani intr-un spital.“ Acest anunt surprinzator a fost facut 40 de ani mai tarziu, in 1983, de catre Herb Miller, fratele mai mic al sefului de orchestra. Intr-adevar, Miller se suise la bordul Norseman-ului la 15 decembrie 1944 pe un aerodrom de langa Londra. Dar dupa ce avionul a aterizat o jumatate de ora mai tarziu, Miller a fost dus la un spital militar, unde a murit a doua zi. Herb Miller fusese cel care inventase povestea accidentului, deoarece fratele sau dorise sa moara ca un erou si nu intr-un „pat nenorocit“.
Herb Miller a incercat sa-si sustina povestea printr-o scrisoare pe care muzicianul, fumator inversunat, o scrisese in vara lui 1944: „Sunt total lipsit de vlaga, desi mananc indeajuns de mult. Am probleme cu respiratia. Cred ca sunt foarte bolnav.“
Pentru ca nu avusese loc nici un accident, sustinea tanarul Milller, nu fusese nevoie de cercetari sau anchete. In plus, buletinul meteorologic din 15 decembrie indica o temperatura de 5 grade Celsius, deci suficient de ridicata pentru a nu cauza inghetarea aripilor avionului. Atat pilotul Norseman-ului, cat si tovarasul de zbor al lui Glenn Miller, colonelul Baesell, murisera ulterior intr-o batalie cu nemtii.
In sprijinul acestei povesti poate fi invocata starea de depresie, nervozitate si oboseala acuta a lui Glenn Miller din ultimele zile ale vietii sale, provocata de ceea ce el descria ca repetate crize de sinuzita. Conform lui Don Hayes, adjutantul lui Glenn Miller si manager al formatiei FAA, seful de orchestra pierduse mult din greutate, iar uniformele sale facute la croitor „nu ii veneau deloc. De-abia stateau pe el“. George Voutsas, director al programelor radiofonice militare, isi amintea de o discutie legata de planurile de dupa razboi. „Nu stiu de ce imi pierd timpul cu asemenea planuri, spunea Glenn Miller, stii, George, am sentimentul ingrozitor ca va veti intoarce acasa fara mine…“
Descoperirea adevarului
Versiunea lui Herb Miller privind moartea fratelui sau nu a fost sustinuta de autoritatile militare americane, iar fostii piloti britanici au venit cu o explicatie mai plauzibila in legatura cu moartea faimosului muzician. Un film vechi de 30 de ani a condus la elucidarea cazului. In 1955, in filmul Povestea lui Glenn Miller; James Stewart si June Allyson au interpretat rolurile lui Glenn Miller si ale sotiei acestuia, Helen. Dupa vizionare, un fost ofiter al Fortelor Aeriene Regale, Fred Shaw, a incercat sa prezinte presei propria teorie despre soarta Norseman-ului, dar fara succes. De-abia in 1984, pe cand traia in Africa de Sud, Shaw a vazut din nou filmul. De aceasta data a reusit sa-si publice povestea.
La 15 decembrie 1944, Shaw se intorcea la bordul unui bombardier Lancaster dintr-un raid deasupra Germaniei. Apropiindu-se de coasta sudica a Angliei, bombardierul si-a aruncat peste bord incarcatura — inclusiv o bomba de 1,8 tone, poreclita „prajiturica“, care a explodat la mica distanta de suprafata apei. Cand Shaw a privit explozia, a observat si un Norseman ce zbura la altitudine mai joasa. O clipa mai tarziu, mitraliorul din spatele avionului i-a strigat prin intercom: ,,Ai vazut ce-a patit zmeul [denumirea din jargon pentru avion] ala?“ Undele de soc degajate de explozie ar fi putut sa doboare aparatul aflat in zbor.
In Anglia, un membru al Societatii Omagiale Glenn Miller i-a scris ministrului britanic al Apararii si a publicat un anunt in R.A.F. Association Journal, prin care solicita informatii care sa confirme povestea lui Shaw. Pilotul Lancaster-ului, Victor Gregory, a raspuns la anuntul dat.
Avionul Norseman, doborat din greseala ?
Desi el nu vazuse nimic, Gregory a confirmat ca intr-adevar comandantul avionului, Shaw, identificase un Norseman zburand mai jos si ca mitraliorul de la spatele aparatului, intre timp decedat, raportase ca il vazuse prabusindu-se in mare. Cum misiunea sa fusese contramandata, nu avusese loc nici o ancheta, si Gregory nu mentionase incidentul superiorilor sai.
Povestea lui Shaw a declansat o investigatie din partea Serviciului de Istoria Aviatiei din cadrul Ministerului britanic al Apararii. Pana in acel moment, Fortele Aeriene Regale considerasera episodul disparitiei lui Miller ca o problema strict americana. Cu toate acestea, Norseman-ul cu care Miller disparuse decolase de pe un aerodrom britanic si se stia ca avea ca destinatie Franta – chiar daca nu fusese prezentat nici un plan de zbor. Era posibil ca Norseman-ul si bombardierele sa se fi incrucisat in zbor, concluziona raportul, sau la fel de bine sa se fi aflat la kilometri distanta unul de altul.