Mai stai

Mai stai! În umbra nopții luna, pe chipul tău aruncă

Reflexii de iubire, plutesc și te frământă,

Salcâmii ne îmbată, miros de flori… Și stele,

Se-așează-n constelații închipuind himere.

 

Rămâi! Se-nfruptă vântul și păru-ți răscolește,

Corabia simțirii învolburat gonește,

Tresari când te ating, înfiorat mă simt… În ape,

Tulburi mă scufund și-n șoapte.

 

Și nu pleca! Sămânța dimineții alungă bezna-n ceruri,

A buzelor dulceață o simt în mii de feluri,

Ne învelim cu ceață și ne iubim… Prin nori,

Dorința strălucește, preface noaptea-n zori.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*