Totul a inceput cand ti-ai pus tricoul pe care era imprimat chipul tau cu numele atasat. M-am posomorat dintr-o data. La inceput parea inexplicabil dar apoi am realizat adevarul. O stare de perplexitate si in acelasi timp nostalgie fara putinta de oprire m-a cuprins.
Intr-o prima faza am realizat doar primejdia dar dorinta de a explora era mai tare ca supraconstiinta care ma avertiza. Ochii mi se lipeau instinctual de chipul de pe tesatura.
Doua persoane complet diferite defilau prin fata mea . As fi vrut cu toata fiinta mea sa-l gasesc pe cel de-acolo, tanarul, imberbul, rebelul, insinguratul care nu-mi fusese sortit sa-l aflu atunci.
M-am revoltat brusc. Cum, dar timig-ul meu, al nostru este din nou deplasat, sunt condamnata sa traiesc drama eroilor shakespearieni, Dumnezeu ne are marionete si ma face sa traiesc neputinta voltei in timp?
Pentru cateva minute bune incerc sa nu te privesc, sa-ti aplic propria tehnica cu care n-o sa ma obisnuiesc niciodata. Cand , intr-un final indraznesc s-o fac ma intreb speriata cine e strainul acesta care-mi vorbeste, privind prin sau pe langa mine.
Redevii eternul ‘hoasca batrana’ si pecetea societatii in care te integrezi e mai izbitoare ca oricand : chipul ti se dilata, se multiplica, arata ca o paleta de acuarele si fiecare culoare se scurge fad, pastrand trasaturi ale tuturor barbatilor de varsta mijlocie: judecatorul, deputatul, doctorul, omul de afaceri, jurnalistul, burtosul, incercanatul, chelul, staticul, maniacul, impasibilul, absolutistul, radicalul…
Ceva totusi ma impinge, imi da ghes sa continui explorarea.In urma cu cateva zile, intampinandu-ma la usa casei tale raman traznita si imi spun ca mica mea incursiune e pe cale de a da roade…
Totul porneste de la ochi. Pret de cateva clipe un licar, o minunata stralucire persista, pluteste in ochii pe care ii recunosc imediat. Ei sunt ai mei, sunt ceea ce pierdusem de mult sau in alta viata, transmit nepretuit sentimentul pe care credeam c-o sa-l intalnesc doar in vis. Aproape gatuita de emotie imi vine sa strig: ‘Stai, opreste-te, vreau sa intru in volta, este a mea’.
Insa evident, cotidianul este mai puternic decat fantasmagoriile mele si redevii incet dar sigur acel middle-aged professional pe care-l cunoaste toata lumea. Vezi cat de inspirat a fost visul meu? Desi voiam sa ajung la TINE tanarul acela ma avertiza ca nu esti cel potrivit pentru mine si ma indemna sa merg cu el.
Lumina la care am ajuns dupa indelungi stradanii in bezna am interpretat-o ca intelegere atunci dar abia acum este revelatoare: eu pe acel Robert care-si transmite tineretea sufletului aproape pierduta il vreau, licarul acela care persista putin dar este viu, intens si minunat il simt cum se muleaza perfect spiritului meu si-l auroleaza.
Ce zici, mi-l poti da?