Murirea n-are loc în nemurire,
Cum infinitul nu intră-n răstimp…
Mai dă-mi, aici, o clipă de iubire
Și lasă-mă să te privesc un timp!
Să vii la pas spre-al vieții alb hotar,
Să-nveți ce este rău și ce e bine
Și-arginții ce i-ai vrea în buzunar
Lasă-i mai bine lumii care vine!
Eu chipul drag ți l-aș preface-n cer,
Iar ochii ți i-aș preschimba în stele
Și de aici, din colțul meu stingher,
Să tot privesc… să tot privesc la ele…
Când nu voi fi nici umbră pe pământ
Și-un nor de vise suflu-mi va reține,
Mă voi trezi sfios în adieri de vânt
Să tot privesc… să tot privesc la tine…
Autor : Vasile David