Sărbătorită în fiecare an pe 6 ianuarie, Boboteaza este cea mai importantă sărbătoare creştină după Crăciun, când apele se sfinţesc, femeile joacă toată noaptea de ajun, iar destinul iubirii este dezlegat.
Multe legende şi credinţe româneşti consemnează mitologic sărbătoarea botezului lui Iisus şi Sfântul Ion, de pe 7 ianuarie.
Una dintre ele povesteşte că atunci când Ioan Botezătorul a început procesiunea botezării, diavolii s-au arătat în număr foarte mare pe răul Iordanului, pentru a întrerupe ceremonia.
Atunci însă Dumnezeu a poruncit preoţilor să sfinţească toate apele, astfel că diavolii au căzut sub gheţuri şi s-au înecat în apă. De aceea, se spune că daca speli în această zi, dai drumul “necuraţilor” să intre în apă.
În ajun, preotul sfinţeşte casele cu apa care a fost sfinţită în dimineaţă aceea după Liturghie. În unele zone, preotul este însoţit de copii ce sună din clopoţei şi cântă colinde speciale despre minunea de la râul Iordan. În ziua această, doar preoţii merg cu colindul din casă în casă.
Ritualul recuperării crucilor din apă este unul dintre cele mai importante. Conform tradiţiei, sunt aruncate în apa mării trei cruci ce vor fi recuperate de tineri curajoşi. Se spune că cel care va recupera crucea de lemn, va fi ferit de boli şi necazuri şi va avea noroc tot anul.
Se crede că în ziua această toate apele sunt sfinţite, de aceea femeile nu trebuie să spele rufe pentru următoarele opt zile până la sfârşitul praznicului. Apa sfinţită luată are puteri miraculoase şi nu se strică niciodată.
Tot în scopul alungării duhurilor necurate, vânătorii şi pădurarii satului obişnuiau să tragă focuri peste ape. De asemenea, se păstrează şi focul de artificii aprins pe dealuri.
De Bobotează nu se dă nimic cu împrumut. La ţară oamenii nu împrumutau nici jăratec sau foc din sobă pe 6 ianuarie.
În satele din nordul ţării, pe vremuri, femeile se adunau în grupuri mari acasă la cineva şi duceau piftie, grâu fiert şi vin roşu. După masă, acestea cântau şi jucau toată noaptea, iar dimineaţă ieşeau pe stradă şi luau bărbaţii cu forţa la râu, pe care îi ameninţau că îi aruncă în apă. Întreg ritualul poartă numele de “Iordănitul femeilor”.
Tot acum, în unele regiuni, avea loc integrarea tinerelor soţii în comunitatea femeilor căsătorite prin udarea cu apă din fântână sau râu. În noaptea de Bobotează, tinerele îşi legau pe inelar un fir roşu de mătase şi o bucăţica de busuioc pentru a visa ursitul. 
De asemenea, se spune că fetele care cad pe gheaţă în ziua de Bobotează se vor mărită în acel an. Superstiţia este valabilă şi în cazul bărbaţilor.
Totodată, cine posteşte înainte şi aşază busuioc sub pernă în ajunul Bobotezei are şanse mari să îşi viseze alesul în această noapte.
“Udatul Ionilor” are loc în Transilvania şi Bucovina. În Bucovina, la porţile tuturor care poartă acest nume se pune un brad împodobit, iar acesta da o petrecere cu lăutari. În Transilvania cei care poartă acest nume sunt purtaţi cu mare alai prin sat până la rău unde sunt botezaţi (purificaţi).
Despre agheasma adusă de la biserica se crede că este miraculoasă. Sunt suficiente câteva picături de apă sfinţită pentru a vindeca deochiul la copii, crizele de nervi, patima alcoolului sau chiar sterilitatea. În schimb, dacă agheasma se strică, se crede că asupra casei a fost aruncat un blestem.
Şi starea vremii capătă semnificaţii magice. Astfel, dacă va bate crivăţul, anul va fi rodnic, daca pomii sunt plini de promoroacă, va fi belşug şi sănătate.
Un alt obicei legat de măritişul fetelor tinere spune să consume o turtă de făină sărată înainte de culcare. Cel pe care îl viseaza că îi aduce apă, este ursitul.
În anumite părţi ale ţării se practică ritualul lumânărilor. Într-o farfurie cu apă se pun două lumânări, iar dacă acestea se atrag, fata îşi va uni destinul cu bărbatul iubit.
În Bucovina, de Bobotează se merge cu colindul şi se aprinde “focul de Bobotează”. Când flăcările îşi pierd din intensitate, tinerii sar peste foc pentru a se purifica şi a scăpa de păcate.