I.Din cuceritori, in fondatori ai Finlandei – Scurt istoric al populatiei de limba suedeza
I.1. Inceputurile
Finlandezii nu s-au organizat timpuriu niciodata ca stat. Suedezii au inceput sa se extinda si sa exploreze zona Finlandei de prin anii 1100, iar pe la 1400 s-a stabilizat granita cu Rusia. Primii colonisti au venit incepand de prin 1200, pe coasta, incurajati de progresele crestinarii, urbanizarii si constructiei de drumuri. Doar militarii si personalul administrativ suedez se asezau in afara zonei de coasta.
Finlanda de azi nu avea nici un statut aparte, fiind integrata regatului suedez.
Nici limba finlandeza nu avea vreun statut, limbile educatiei, administratiei si culturii fiind suedeza si latina. De altfel, primul text in finlandeza este marturisirea unui episcop ca nu o poate vorbi :). Primul text mai lung (1543) a fost ocazionat de munca traducerii Noului Testament, sub influenta adoptarii protestantismului. De atunci si pana in secolul XIX singurele scrieri in finlandeza, si acelea putine, au fost religioase.
I.2. Constiinta finlandeza, un produs “suedez”
Cresterea puterii Rusiei si intemeierea St Petersburgului, chiar la granita, inseamna inceputul sfarsitului pentru domniatia suedeza. La inceputul secolului XIX toata Finlanda actuala, inclusiv insulele Åland, a ajuns teritoriu autonom rusesc. Rusii s-au obligat sa pastreze vechile legi si cutume. Tot atunci s-a generalizat si numele “Finlanda” pentru tot teritoriul – pana atunci, numele era folosit doar pentru regiunea de sud-vest, “finlandeza” era numai denumirea dialectului finic de acolo, iar constiinta nationala finlandeza era inexistenta.
Violarea repetata a autonomiei de catre rusi si curentul nationalismului romantic, predominant in Europa, au dus la redescoperirea radacinilor. Aparent paradoxal, renasterea limbii finlandeze a venit dinspre o elita vorbitoare de suedeza si constituita partial din urmasii fostilor cuceritori. Finlandeza a ajuns limba oficiala, initial cu un statut inferior suedezei, iar unii suedofoni au mers pana la finicizarea numelui de familie. Rezultatul final al acestui proces, independenta, a avut loc dupa Primul Razboi Mondial.
I.3. Independenta: egalitate lingvistica, declin al suedezei
Doar la declararea independentei limba finlandeza a devenit egala cu suedeza in administratie si in sfera publica. Pe atunci, aproape 20% din populatie era vorbitoare de suedeza, dar ponderea lor a scazut continuu, in special din cauza emigrarii masive (in special catre Suedia si SUA). Finlanda interbelica era o tara saraca, devastata fizic si moral dupa sangerosul razboi civil din 1918, si, proportional, au plecat mult mai multi vorbitori de suedeza decat de finlandeza. De asemenea, datorita urbanizarii si industrializarii, multi din interior, vorbitori de finlandeza, au venit in orasele de coasta sa lucreze in noile fabrici. Capitala, de exemplu, era majoritar suedofona la independenta, cu limba finlandeza prezenta aproape exclusiv la periferii. Acum in Helsinki, doar 6,1% sunt vorbitori nativi de suedeza. Astfel, suedofonii din Capitala au ajuns sa fie mai putini chiar decat cei cu alta limba materna decat cele doua oficiale -10%.
II. Bilingvismul finlandez de azi, intre teorie si practica
Cele doua limbi oficiale la nivel national sunt finlandeza si suedeza. Ambele pot fi folosite in parlament, la Curtea Suprema, etc. si ambele apar pe coperta pasapoartelor. La nivel local, o localitate este considerata monolingva (finlandeza sau suedeza) daca unul dintre cele doua grupuri lingvistice este sub 6% sau sub 3000 de persoane (minimul dintre cele doua). Afisajul apare numai in acea limba, iar autoritatile nu sunt obligate sa raspunda la petitii in cealalta limba sau sa ofere scoli cu predare in limba minoritara acolo.
In localitatile cu peste 6% sau 3000 de persoane de cealalta limba, localitatea este bilingva, iar finlandeza si suedeza au statut egal. Daca sunt mai multi suedezi, suedeza apare pe inscriptii sau in acte bilingve deasupra sau inaintea finlandezei, iar daca sunt mai multi finlandezi, se intampla invers. Statutul lingvistic este ajustat, la nevoie, din 10 in 10 ani. De mentionat ca limba in care autoritatile corespondeaza cu cetateanul este in mod obligatoriu limba sa materna, inregistrata la evidenta populatiei.
Suedofonii formeaza 5,4% din populatie. Ei traiesc indeosebi in trei localitati uniligv suedeze (cea mai mare, Närpes, are aproape 10.000 de locuitori), toate pe coasta de vest, 12 bilingve cu majoritate suedeza (8 pe coasta de vest, 4 pe coasta de sud, majoritatea rurale sau orase mici), respectiv in 18 localitati bilingve cu majoritate finlandeza (3 pe coasta de vest, 15 pe coasta de sud – inclusiv Zona Metropolitana Helsinki / Helsingfors, cu aproape un sfert din populatia tarii, si Turku / Åbo, a treia zona urbana a tarii).
Restul tarii (pana la 5.326.314 locuitori si un total de 336 de orase si comune in total) este unilingv finlandez.
La scoala se studiaza in mod obligatoriu „limba materna” (finlandeza, suedeza sau una din cele trei limbi sami („lapone”), dupa caz) si „cealalta limba de stat” (suedeza / finlandeza). Teoretic toti trebuie sa vorbeasca ambele limbi, insa in practica lucrurile stau foarte diferit. In afara de coasta de vest si coasta de sud, vorbitorii fluenti de suedeza sunt foarte putini si elevii sunt extrem de nemotivati in invatarea suedezei, pe care o percep ca pe o materie complet inutila si o mare pierdere de timp. Pe coasta de vest, unde suedeza predomina, invatarea limbii finlandeze lasa de dorit. Nu sunt rare cazurile cand vorbitori de suedeza de pe coasta de vest, ajunsi intr-un oras mare, se inscriu la universitate la cursuri de finlandeza pentru straini.
Foarte multe voci din politica si opinia publica cer abolirea suedezei obligatorii, insa nimeni, cu exceptia partidului extremist-nationalist ( „Finlandezii Adevarati„) nu vrea sa se atinga de bilingvismul tarii. Elevii de liceu, de exemplu, vor ca suedeza sa ramana obligatorie pentru elevii finlandezi doar in zonele unde este relevanta, in rest sa fie optionala. Ei considera ca atunci suedeza va fi invatata de cei chiar interesati de ea, iar astfel va creste motivatia si calitatea actului educational.
Singura problema ar fi atunci ca, din motive de simetrie, trebuie eliminata obligativitatea finlandezei pentru elevii din scolile de limba suedeza. Iar asta, in practica, ar duce la discriminare: majoritatea vorbitorilor de suedeza au nevoie totusi sa invete finlandeza, dar majoritatea vorbitorilor de finlandeza nu au de ce sa invete suedeza (in est, de pilda, rusa este mult mai ceruta), sau la segregarea pe baze lingvistice.
40% din populatia Finlandei se considera vorbitori fluenti de suedeza, iar din cele 20 de universitati din tara, una este bilingva (Universitatea Helsinki) si doua sunt unilingv suedeze (un fel de ASE 😛 din Helsinki si una din cele doua universitati din Turku). Chestiunea renuntarii la bilingvism este, asadar, mult prea controversata, ceea ce inseamna ca in viitorul previzibil nu se va schimba nimic.
Minoritatea suedofona are o putere disproportionat de mare fata de ponderea numerica: in parlament, peste 10% din deputati sunt de limba suedeza, si cam 20% din cei mai bogati si/sau influenti finlandezi sunt suedofoni, ceea ce provoaca resentimente in randul majoritatii lingvistice. Partidul Popular Suedez (UDMR-ul lor) este aproape intotdeauna la guvernare (ca UDMR-ul nostru 🙂 ), insa si celelalte partide propun candidati de limba suedeza, votati insa si de vorbitori de finlandeza .
Este insa important de stiut ca oficial ei nu sunt suedezi, ci „finlandezi vorbitori de suedeza”. Am patit eu personal: m-am dus la cineva acasa, si pe masa din bucatarie era ziarul local de limba suedeza. Am intrebat cine este suedez in apartament, si mi s-a zis ca nimeni. Apoi am intrebat ca atunci cine citeste acel ziar, iar raspunsul a fost: „Eu sunt vorbitoare de suedeza”.
In Finlanda un „suedez” este o persoana originara din Suedia, iar un cetatean finlandez suedofon se numeste doar „vorbitor de suedeza”. Nu exista termenul de etnie suedeza, oficial poporul finlandez este format din finlandezii vorbitori de finlandeza si finlandezii vorbitori de suedeza. Iar in limba suedeza exista doua cuvinte diferite pentru finlandez: finne inseamna un etnic finlandez vorbitor de finlandeza (indiferent de tara de origine) si finländare inseamna cetatean finlandez, indiferent de limba vorbita.