Românii din Diaspora și politica românească

Nu mai este un secret pentru nimeni mersul politic al Diasporei, împărțit între filialele de partid formate din 3 persoane, partidele cu sucursale facebook și cele inventate cu denumiri deosebit de sofisticate dar niciodată înregistrate.

Partidele politice românești, cu tradiție, nu au absolut niciun interes în politica din Diaspora, ba din contră au căutat ori de câte ori s-a putut, sabotarea oricăror inițiative serioase venite din partea comunitatților de români, indiferent unde s-ar afla ele.

Diaspora a fost țapul ispășitor în alegeri de fiecare dată: dacă a câștigat Iohannis, a fost din cauza Diasporei; Geoană a pierdut din cauza românilor din afara granițelor. Astea sunt fabule pentru că deși ar vota toți românii din Diaspora, procentul nu este suficient pentru a schimba rezultatul unor alegeri generale. Diaspora, în afara fluxului de bani trimiși în Romania, este neinteresantă pentru clasa politică românească prinsă în meandrele împărțelii banilor din contractele publice. Românii plecați au fost apostrofați pe nedrept cu sintagma “v-ați luat țara înapoi” in 2014 pentru că și-au luat-o cei care au avut-o întotdeauna.

Fiind un participant activ o bună perioadă de timp la viața social-politică din Diaspora am văzut cum oameni valoroși și activi în politică au renunțat pe parcurs la vise, inițiative și chiar interes pentru politica românească, continuând cu politica spaniolă, unde sunt apreciați și prezenți chiar pe listele formațiunior din Peninsulă. Avem consilieri în Italia și Spania aleși pe liste la alegeri locale, dar care nu au prezentat niciun interes pentru Romania. Și nu vorbesc despre ideologia dreapta sau stânga, ci în general despre toate culorile politice.

 Oamenii nu mai cred oricum în nimic și în nimeni. Pentru că politica românească în general nu este un lucru serios. Pe fiecare zi ce trece realizez că Parlamentul României este din ce în ce mai departe de a reprezenta voința românilor ci doar un club de protecție de interese. Dacă acuzația asta vi se pare dură și nejustificată, vă exemplific: după 26 de ani de democrație și aproape 9 ani în UE suntem cea mai săracă țară din spațiul european, infrastructura României este într-un stadiu deplorabil, nivelul de viața al cetățeanului de rând atinge pragul sărăciei, economia are cele mai rigide sisteme de funcționare, ANAF este un mijloc de opresiune politică, pensiile românior care au muncit până la 65 de ani nu ajung nici măcar pentru nevoile lunare de bază, avem mii de mașini înmatriculate în Bulgaria datorită unei legi care protejează interesele unor politicieni patroni de reprezentanțe auto, toți funcționarii fac parte din SRI, padurile românești sunt defrișate etc.

Acum vine întrebarea: cum ar putea cineva nou sa intre în sistem și să încerce să schimbe ceva? Cum ar putea să schimbe regulile jocului și că cei care au deosebit de multe interese economice ar trebui să producă cu adevărat din activități lucrative și să lase la o parte comisioanele din lucrări publice?

Diaspora nu interesează la nivel de lideri politici pentru simplul motiv că modelul unui lider din Diaspora ar fi altul. Imaginați-vă un premier cu rădăcini în Diaspora care și-ar compune un cabinet de miniștri care s-ar pune serios pe treabă. Cine l-ar mai controla și cum ar putea DNA să-i arate din când în când o posibilă plângere penală în cazul în care nu reacționează cum trebuie. Ce nu poate fi controlat, nu e bun.

 Vă închipuiți că Băsescu este așa de bun politician încât a rezistat pe scena politică atâția ani din motive de pricepere? Clar că nu; pentru că de nivelul de birjar nu a trecut niciodată, dar a protejat sistemul și pentru asta nu numai că el continuă, dar ar fi mare lucru să nu câștige iar în viitorul apropiat, functii politice și administrative în stat.

Astfel putem să înțelegem stadiul de “ignore” pe care Bucureștiul îl dă oricărui politician român din Diaspora. Și încurajarea liderilor certați cu limba română, fără viziune și vreun rost pe planeta Pământ ca să dețină funcții în sucursale sau filiale de partide politice în Diaspora. Poți să-i controlezi ușor și să-i cerți ca pe cei mici.

Pentru că pentru ei a te numi președinte este suficient și nu contează dacă nu este capabil să construiască vreo idee. Se înregimentează politic în partide despre care habar nu au ce doctrină și politică duc și unde vor să ajungă. Este suficient să împartă în facebook vești proaste despre celelalte partide și misiunea politică este împlinită. Și au pretenția ca oamenii să-i urmeze și să se înregimenteze în partidul lor de 3 membri.

Asta este peisajul politic actual la mii de kilometri distanță de România. Cetățeni care pretind că fac politică fără niciun obiectiv concret, care niciodată nu au adus o singură propunere colectivității din care fac parte, dar care dețin funcțiile de frunte prin sucursale.

Se va schimba ceva? Nu cred, pentru că România nu pune nicio bază în Diaspora și minunatul bazin de personal pe care îl are.