In Lunea Alba, adica prima zi dupa Pasti, cea mai cunoscuta traditie romaneasca, ce inca se pastreaza in Transilvania este stropirea cu apa.

Traditia spuna ca flacaii din sate le pandeau pe fete, si le udau cu cateva cofe de apa de la fantana sau le azvarleau, asa imbracate cum erau, intr-o apa curgatoare. Fetele nu protestau fata de acest tratament, intrucat, in acest fel, erau sortite sa se marite pana la sfarsitul anului. Uneori, dupa ce uda o fata, baiatul ii zicea, “Sa-ti fie inima curata ca apa si ea sa te fereasca de orice boala.”

O reminiscenta a acestui obicei din Transilvania si Banat este udatul cu parfum. Barbatii pleaca la lasarea intunericului sa colinde doamnele si domnisoarele, carora le spun o mica poezie inainte sa le stropeasca cu parfum. Se spune ca acest ritual are la origine povestea despre o fata evreica ce a lesinat la auzul vestii invierii lui Hristos, fiind readusa in simtiri de niste tineri ce au stropit-o cu apa.

Tot astazi se spune ca se viziteaza rudele, la care nu se merge cu mana goala. Copiii se duceau la parintii lor, nepotii la bunici, si finii la nasi. Potrivit obiceiului, nu se mergea in vizita cu mana goala, ci cu oua rosii, pasca, fructe si vin. Odata ajunsi la nasi, finii era asezati la masa, asezandu-li-se in fata slanina, cozonac, si oua vopsite. La plecare, nasa ii daruia, la randu-i, finei, o pasca facuta cu mainile sale.

1 Comment

Leave A Reply