In timp ce conduceam pe M1 ( o autostrada din Anglia) am avut un atac de panica. Desi nu conduceam cu viteza mare, in jur de 65 de mile pe ora sau un pic peste 100 km, cu siguranta nu este cel mai potrivit loc din lume unde sa experimentezi primul tau atac de panica.
Practic, am inceput sa ma gandesc ca daca trag de volan, rastorn masina. Cum mi-a intrat ideea asta in cap,o forta malefica ma indemna sa fac exact asta si deja imi imaginam cum se rastoarna masina si cum intra restul de trafic in mine sau masina mea. Am vrut sa trag pe stanga ( pe drepta daca nu conduci in UK) si chiar atunci s-a gasit politia rutiera sa stea la panda cu radare si trei masini de fuga.
Am incercat sa imi sun nevasta ca sa imi distraga atentia, dar nu raspundea la telefon in timp ce ma gandeam ca la prima iesire de pe autostrada, dau divort. Masina mea are comenzi vocale si am spus suna pe cineva ! Masina a ales pe un tip foarte de treaba, care si el are cateva tigle lipsa si este un pic tulburat mental. Mersi masina. Tipul probabil inca se scarpina in cap sa inteleaga ce Dumnezeu am vrut de la el pentru ca 10 secunde dupa ce am iesit de pe autostrada i-am inchis telefonul in nas. Am sa imi cer scuze la momentul potrivit,in special daca citeste asta.
Sunt un sofer extrem de bun, conduc de 20 de ani si nu am avut un accident serios in afara de cateva zgarieturi cauzate de alti soferi. Am inteles ca atacurile de panica sunt ca frica de inaltime, iti vine sa sari chiar daca esti inspaimantat. Un lucru e sigur, am nevoie de terapie si am sa sun la GP (doctor de familie in Marea Britanie) pentru reparari psycho. Inca nu aud voci, dar nici departe nu cred ca sunt, din moment ce o voce interioara imi spune sa scriu despre asta, poate ajuta pe altcineva inainte sa comita o crima sau sa puna viata in pericol la cineva. Nu mai sunt sigur daca am inebunit sau sunt schizofrenic. Paranoia se simte ca la ea acasa in mintea mea.
Atacul de panica reprezinta o stare de frica sau de anxietate intensa, aparuta brusc, in situatii in care nu este amenintata viata, determinand accelerarea ritmului cardiac, respiratii rapide si scurte, sentimentul de pierdere al controlului si de moarte iminenta]
Atacurile de panica incep de obicei din senin atingand punctul maxim dupa aproximativ 10 minute si pot dura pana la 30 de minute. Atacurile de panica pot dura 15 secunde sau pot aparea frecvent durand mai mult timp, cateodata cateva ore. De obicei persoanele care sufera un atac de panica vor avea o senzatie de anxietate (acestea limitandu-se in timpul dintre atacurile de panica, la persoanele unde au mai avut loc).
Efectele unui atac de panica variaza. Cateodata, oamenii care sufera pentru prima oara un atac de panica solicita asistenta de specialitate. Cei mai multi dintre cei ce au pentru prima oara un atac de panica se tem sa nu aiba un atac de cord sau o cadere nervoasa. A avea un atac de panica a fost clasificat ca fiind una dintre cele mai intens producatoare de teama, suparatoare si inconfortabile experiente din viata unui om.
Descriere
Cei ce sufera un atac de panica de multe ori raporteaza o frica sau o senzatie de moarte, “simt ca innebunesc”, sau au o senzatie asemanatoare unui atac de cord sau “lumina interminenta”, lesin sau greata, o senzatie greoaie in tot corpul, respiratie greoaie (si mai tot timpul hiperventilatie), sau pierderea controlului de sine. Alti oameni experimenteaza si o viziune de tunel, in general din cauza presiunii sangelui care paraseste capul catre celelalte parti ale corpului pe care corpul le simte ca fiind in pericol. Aceste senzatii il pot face pe cel ce sufera un atac de panica sa paraseasca sau sa nu calatoreasca prin aceleasi locuri unde a mai avut parte de asemenea atacuri. Un atac de panica este un raspuns catre sistemul nervos simpatic (SNS). Cele mai multe simptome includ tremur, dispnee (scurtarea respiratiei), palpitatii, dureri in piept (sau o senzatie de presiune asupra pieptului), frisoane, senzatii de arsura (in special in zona fetei sau a gatului), transpiratii, ameteli, senzatia de lesin, hiperventilatie, pierdere a simturilor, senzatie de sufocare. Acestea rezulta intr-o anxietate ridicata.
3 Comments
Am fost azi dimineata la GP, doctor de familie. Un tip foarte de treaba ma pus sa rabd aproape o ora in sala de asteptare in timp eu ce ma gandeam poate ma priveste prin camere video. In final, primesc terapie doar daca ma calific si medicamente pentru depresie. Diagnosticul este ca sufer de depresie, stress si ca nu am nevoie de interpret roman pentru terapie. Am primit o prescriptie pentru medicamentul Citalopram si ca dureaza 3 luni de zile pana balanta chimicala din creier este modificata.
Scriu asta aici pentru ca nu am chef sa mai vorbesc cu cineva de la Click Romania. Chiar nu am chef sa explic.
Sper ca te simiti mai bine, eu sufar de anxietate si epilepsie.
Tulburarea de panică este una din formele anxietății clinice, care apare cam la 2-5% din oameni și debutează de regulă după vârsta de 20 de ani. Vorbim de panică atunci când o persoană are episoade recurente de frică (anxietate/neliniște/agitație) foarte intense, care apar brusc și neașteptat, “ca din senin”.
Aceste episoade, numite atacuri de panică, pot dura câteva minute sau câteva zeci de minute, dar de regulă ating intensitatea maximă în primele 10 minute. Atacurile de panică pot apărea din când în când sau, dimpotrivă, foarte frecvent și de multe ori nu pot fi prezise (adică elementul declanşator îi este necunoscut persoanei în cauză).
De exemplu, se poate întâmpla ca persoana să urce pe scări câteva etaje și dintr-o dată să se simtă copleșită de o senzație de rău, să amețească și să i se pară că inima îi va ceda. Sau aceleași senzații pot apărea la volanul unei mașini, fără ca persoana să fi depus în prealabil un efort fizic.
Simptomele atacului de panică pot fi foarte diverse, dar întotdeauna sunt foarte neplăcute, iar persoana este convinsă că sănătatea sa (fizică sau mentală) este pusă în pericol de acestea:
palpitaţii, bătăi puternice şi/sau accelerate ale inimii
transpiraţii
valuri de căldură sau de frig
amorţeală, furnicături în corp
tremurături sau frisoane
senzaţie de sufocare sau de nod în gât
respiraţie îngreunată sau senzaţia de tăiere a respiraţiei
presiune, disconfort sau durere în piept
greaţă, diaree sau alte probleme cu stomacul
senzaţie de ameţeală, de rău, de pierdere a echilibrului sau de leşin
senzaţie de irealitate, de a fi în afara corpului sau senzaţia că ceea ce se petrece este ciudat, neobişnuit
teama de a muri
teama de a pierde controlul sau de a înnebuni
>> Atenție! Toate aceste simptome pot avea la bază o condiție medicală (de exemplu: hipertiroidism, hipoglicemie, tulburări cardiovasculare precum prolaps de valvă mitrală, astm, edem pulmonar). Vorbim de atac de panică atunci când nu poate fi identificată nicio cauză somatică pentru simptomele recurente de panică. De regulă, persoanele cu atac de panică își fac numeroase controale medicale înainte să consulte serviciile unui specialist în psihologie/psihiatrie. Acest lucru este firesc și este foarte recomandat ca înainte de stabilirea unui diagnostic de tulburare de anxietate și începerea oricărui tratament să se facă un consult medical de specialitate care să excludă orice condiție medicală care poate avea simptome similare.
Atacul de panică singular nu este un diagnostic în sine. De fapt, multor persoane li se întâmplă ca de-a lungul vieții să treacă printr-un atac de panică (sau chiar prin mai multe) și nu dezvoltă o tulburare clinică. Un diagnostic de tulburare de panică este pus atunci când o persoană trece în mod recurent prin atacuri de panică și este copleșită de îngrijorări sau de frică cu privire la acestea. De exemplu, persoana este preocupată în mod exagerat de implicațiile pe care atacurile de panică le vor avea asupra vieții sale. “Dacă într-o zi chiar o să mor? Dacă voi înnebuni? Dacă n-o să mai pot munci? Dacă n-o să mă mai pot bucura de viață?”
Studiul pax: tratament online gratuit pentru panica
Din cauza preocupării intense de a nu trece prin noi atacuri de panică persoana își modifică considerabil comportamentul, evitând numeroase situații care i-ar putea declanșa astfel de atacuri. De exemplu, o persoană care a avut atacuri de panică la volan, refuză să mai conducă. Sau o persoană care a avut atacuri de panică când a rămas singură acasă sau pe stradă, încearcă să fie mereu însoțită de o persoană de încredere. Un alt exemplu frecvent, o persoană care a avut atacuri de panică după un efort fizic, evită un număr mare de activități care implică un astfel de efort – evită sportul, mersul pe jos, urcatul scărilor, sexul.
Pe scurt, un diagnostic clinic este luat în vizor atunci când persoana are mari dificultăți de a-și desfășura activitățile cotidiene, când viața socială sau activitatea profesională este puternic deteriorată sau când calitatea vieții per total scade considerabil.