Am venit in Italia cu trei ani in urma, nu manat de himera unei imbogatiri rapide ci dimpotriva, pentru a atenua intrucatva saracia care se intindea ca o molima in mica mea familie ce facea fata cu greu realitatii cotidiene. Stiu, am inceput ca o nuvela de Pirandello, acum pot scrie despre asta dar atunci eram disperat de-a dreptul.
Cand un prieten mi-a zis s-o facem pe soferii in Italia mi-am sarutat nevasta si copilul si-am fugit ca din pusca , mi-era teama dar idea de a-mi stoarce zilnic creierii cu acelasi leit-motiv ‘De unde sa mai scot niste bani ? ‘m-a facut sa nu ma mai uit inapoi si sa cred cu tot dinadinsul ca trebuie sa fie mai bine dincolo. Nu vreau s-o fac aici pe martirul sau sa fiu exponentul unui curent educativ “nu faceti ca mine”; in fond, fiecare e stapan pe propria viata si o modeleaza mai ales dupa nevoile lui. N-am fost vreun smecher niciodata , n-am fost nici vreun mare luptator dar ideea de-a fi intr-o tara straina si a avea acasa oameni dragi care depind de mine m-a intarit.
Am muncit ca un apucat de dimineata pana noaptea tarziu si am plecat capul acceptand idei tampite ale unui patron pe care probabil l-as fi strans de gat daca nu i-as fi adresat in gand atatea injuraturi pe care nici nu stiam ca mintea mea le-ar putea produce.
Am invatat sa ma feresc de majoritatea romanilor cu care intram in contact, mai toti erau pusi pe capatuiala necinstita si nu se uitau in ochii mei atunci cand imi vorbeau; curand am realizat ce inseamna amalgamul romanesc din peninsula : agricultori, femei la produs, micii afaceristi, snobii, fete maritate cu bosorogi bazati si tiganii… Stiu, asa am zis toti : nici aici nu scap de ei?
Nici n-o sa vorbesc aici de cazul Regianei care a facut valva in toata Europa, nici despre intrebarea pe care ne-o pun toti cei de acasa : “Nu ti-e rusine sa spui ca esti roman? N-ai avut de suferit” Familia de romani care stau in capatul strazii chiar au fost socati sa afle ca fiul lor ar putea sa fie dat afara din scoala daca se va considera ca este “o posibila amenintare pentru comunitate”.
Insa idea Guvernului Berlusconi de a amprenta toti rromii si mai ales de a-i aseza in tabere izolate il face pe Antonescu sa exulte acolo sus. Cred ca ideea de-a avea un ‘judet ‘ , o fasie a lor mi s-a parut mereu bine-venita si ironia sortii – am trait s-o vad si pe asta pusa in practica nu in patria mea.
“Ubi patria ubi bene” – cat de bine se potriveste zicala asta acum. Cu mare tam-tam idea a ajuns la Parlamentul European, era de asteptat ca nu puteau sa-si vada italienii de ideile lor ‘ fasciste’ in continuare.
Iata concluzia : autoritatile de la Roma trebuie sa elaboreze o strategie prin care sa-I include pe rromi in societate, nu sa-I marginalizeze. Ba mai mult decat atat,,decretara euro-deputatii, este necesara o strategie europeana obligatorie pentru comunitatea rroma, asa cum Romaniei I s-a cerut sa elaboreze programme concrete pentru aceasta etnie, si Italiei trebuie sa I se impuna acest lucru.
Pana una alta, traiesc intr-o tara in care alaturarea Roma- Rromi-Romania este una de cel mai prost augur.
Victor Carausu 2008