Clubul Bullingdon și elita britanică

Clubul Bullingdon este destinat tinerilor bogați de la Universitatea Oxford, despre care se spune că ard bancnote de 50 de lire sterline în fața cerșetorilor, ca parte a ceremoniei de inițiere, la restaurante și baruri după mese copioase și petreceri elaborate, pe care le plătesc cu bani gheata/lichizi – în numerar, plătite pe loc.

Membrii clubului Bullingdon din care fac parte doar bărbații, învață la școlile publice (școlile private se numesc public schools) de elită că ei sunt speciali, aleși, și mai presus de lege. Majoritatea Bullerilor frecventează Eton, dar și Harrow, Westminster, St. Paul’s, Radley, Rugby, Charterhouse și Stowe.

Cele mai venerabile dintre școlile „publice”, numite în mod confuz, au fost înființate în Anglia medievală târzie pentru a educa băieții săraci, dar talentați în religie și arta clasică. Ei au continuat să predea acel curriculum mult după ce scopul lor caritabil dispăruse, iar până la epoca lor de aur din secolul al XIX-lea, scopul principal al școlilor publice era să-i pregătească pe băieții din clasa superioară pentru a deveni administratorii Imperiului Britanic. Ei au insuflat o „încredere de neclintit” și un sentiment de superioritate elevilor lor, ca membri ai celei mai bune clase a celei mai bune națiuni din lume. În schimb, ei au cerut loialitate neclintită și o supunere de bunăvoie unei ierarhii rigide.

Clubul Bullingdon a fost fondat în 1780, inițial ca un club de vânătoare și cricket. Membrii se îmbracă la bacheturile clubului într-un frac albastru-marin făcut la comandă, cu guler de catifea, rever de mătase ivoire, nasturi cu monogramă din alamă, o vestă muștar și un papion de un albastru deschis. Costumele sunt făcute de croitorii curții regale Ede și Ravencroft și costă aproape 4.000 de lire sterline.

Marea Britanie a avut un total de 55 de premieri. Dintre aceștia 20 au participat la Eton, 7 au mers la Harrow și 6 la Westminster. De-a lungul a aproape două treimi din istoria modernă, populația britanică a fost condusă de aceeași clasă politică cu aceleași obiective și în cea mai mare parte, având aceași arhitecți.

Din cei 55 de premieri britanici, 28 din ei, (mai mult de jumătate), au studiat la Oxford și 13 la Cambridge. Șase prim-miniștri au venit din rândurile laburiste.

Sub conducerea lui Clement Attlee în anii 1940, Partidul Laburist a introdus NHS, securitatea socială, un program de construcție de case și naționalizarea industriilor cheie. În anii 1960 și 1970, sub Harold Wilson și James Callaghan, Partidul Laburist a pus capăt pedepsei cu moartea, a creat Universitatea Deschisă și a introdus legi care protejează femeile și minoritățile.

În anii lui Tony Blair și Gordon Brown (1997 – 2010), s-au înregistrat investiții record în NHS, școli și servicii publice, un program de reconstrucție a infrastructurii, introducerea unui salariu minim pe economie și avut loc Acordul de Vinerea Mare, punând capăt „Problemelor” în Irlanda de Nord. Labour a introdus Parteneriatele civile, Legea privind egalitatea și Legea drepturilor omului.

Blair este amintit cel mai mult pentru dovezile îndoielnice și suspecte care arată în mod fals că Saddam Hussein avea arme de distrugere în masă (ADM), care au dus la Războiul din Irak în 2003. Îmbrățișarea sa cu zel a politicii externe a președintelui american George W Bush după distrugerea în 2001 a World Trade Center, a eclipsat realizări sociale majore acum uitate în mare parte.

Cu peste 2.000 de bănci alimentare (Trussell Trust), Universal Credit și contracte zero ore, Marea Britanie a revenit în ultimul deceniu la ceea ce clasele superioare consideră că sunt vremurile bune – forța de muncă ieftină, copii înfometați care trăiesc în mizerie ca pe timpurile victoriene și un noul iaht regal în valoare de 250 de milioane de lire sterline sau pentru prima dată, o  următoare generație care are au să aibe un nivel de trai mai scăzut decăt părinții lor.

Tragicomedia Brexit și Covid a fost creeată sau supravegheată de către David Cameron și Boris Johnson, doi membri iluștri ai Clubului Bullingdon, care fiind rivali la Eton și Oxford, ei au fost perechea norocoasă care a scăpat de justiția poliției după ce au vandalizat un restaurant în 1987.

Mobilierul a fost distrus, farfuriile de porțelan sparte și câțiva petrecăreți veseli de la clubul Bullingdon în acea seară de vară, au decis să viziteze un prieten student din Oxford. Nu a răspuns la ușă când au sunat și cineva a aruncat un ghiveci printr-o fereastră. Altcineva a rupt țeava de scurgere de pe peretele casei încercând să se urce înăuntru. Studentul îngrozit a sunat la poliție și Bullerii au fugit de la fața locului. Poliția locală folosind câini adulmecători, au găsit câțiva băieți „în timp ce doi viitori politicieni au scăpat fară urmă”.

Cei doi fugitivi care au scăpat au fost Boris Johnson și David Cameron, potrivit lui Tim Flight. El a afirmat: „Indiscreția reciprocă formează în mod clar legături puternice și că actele criminale comise de membrii clubului sunt pentru a se asigura că membrii pot să fie șantajați unul de celălalt. Într-adevăr, când Cameron a venit timpul să-și formeze cabinetul, l-a ales ca cancelar pe George Osborne, un alt absolvent de la Bullingdon și l-a primit și pe Boris Johnson în 2015.”

Ar fi o critică meschină să-i judecăm pe Cameron și Johnson pentru câteva indiscreții din tinerețe, dar acești doi bărbați s-au născut să conducă, să ia decizii dacă să meargă la război, să mărească alocația pentru copii, să distrugă sindicatele, să privatizeze NHS-ul pentru a fii cumparat de fondurile speculative americane.

Ei au condus Marea Britanie de la 10 Downing Street, în timp ce societatea britanică reconstruită atât de greu după cel de-al Doilea Război Mondial de Clement Attlee s-a dezintegrat, și acum nu are organizații sociale suficient de finanțate pentru a o repara.

În februarie 2018, membrii clubului scandând Buller, Buller, Buller, au fost filmați fiind aruncați afara de la o petrecere a Asociației Conservatoare a Universității Oxford. Mai mulți Bullers au hărțuit sexual petrecărete, culminând cu suspendarea uneia dintre bande din Asociația Conservatoare.

La o altă cină Bullingdon Club la White Hart, Oxford, membrii clublui au fost acuzați că pipăiau chelnerițele și proprietarul a sunat la poliție. Patru membri, inclusiv Alexander Fellowes, nepotul Prințesei Diana, au petrecut noaptea în arestul poliției și au fost amendați fiecare cu 80 de lire sterline. Proprietarul a descris evenimentul drept „un fel de ritual” în care „vandalismul nu este doar o consecință inevitabilă a consumului excesiv de alcool, ci o parte obligatorie a unei cine Bullingdon”.

Potrivit lui Tim Flight, prostituatele sunt invitate regulat la evenimentele de la Bullingdon. „Angajăm mereu curve”, afirma Ralph Perry-Robinson, un veteran al încăierarii din 1987 cu Cameron și Johnson. Femeile din propria lor clasă sociala sunt invitate la adunări sociale și încurajate să comită acte degradante. „La adunările informale le puneam să umble în patru labe ca un cal, și scoteam hornuri și biciuri de vânătoare”, a spus Flight.

Din cauza acestui sexism inerent al bărbaților din Clubul Bullingdon, David Cameron a fost criticat pentru lipsa femeilor din cabinetul său.

Dominic Cummings i-a arătat lui Boris Johnson cum să preia controlul folosind un algoritm, și Johnson remodelează Marea Britanie cu vechii etonieni în conacele lor de la țară trăgând sforile unui cabinet de păpuși care include Priti Patel de la Ministerul de Interne, Rishi Sunak ca cancelar, Alok Sharma , Kwasi Kwarteng și Sajid Javid – un bancher din Londra care și-a făcut o carieră înțelegând piața monetară, acum responsabil de viitorul NHS-lui. Pe măsură ce Marea Britanie alunecă în izolare, nimeni nu da vina pe membrii Clubului Bullingdon.

Când copiii privilegiați social sunt separați de familiile lor la o vârstă fragedă, unii dezvoltă ceea ce psihoterapeuții au numit „sindromul internatului”: „o încapsulare defensivă și protectoare a sinelui”, în care învață să ascundă emoția, maturitatea falsă și să se afirme prin dominație asupra oricui este mai slab. Ei dezvoltă loialitate față de tribul lor instituțional și suspiciune față de străini; ei devin bătăuși devotați să câștige mai presus de toate.

Dacă aceste trăsături sună familiar, se poate fii datorita faptului că bărbații care au împins Marea Britanie în catastrofa care este Brexit – David Cameron, Boris Johnson, Nigel Farage – sunt toți produse ale internatului de elită, simboluri notorii ale inegalității sociale și economice. Aceste instituții – Eton, Harrow, Winchester, Westminster și asemenea lor – pot fi prin excelență quintessentially English, întrucât au devenit simbolul suprem de statut educațional pentru superbogații din lume, și influența lor se extinde astăzi în întreaga lume.

La sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor optzeci, Nigel Farage, fostul lider de la Ukip a fost elev la Dulwich College din sudul Londrei, una dintre cele mai prestigioase școli din Marea Britanie, și un mare admirator al lui Enoch Powell, a fost acuzat că cânta cântece ale tinerilor hitlerişti precum „Gas Them All”. Nigel Farage care este casătorit cu o femeie de origine germana, era mândru la apogeul mișcării de extremă dreaptă a Marii Britanii că inițialele sale NF reprezentau și Frontul Național.

Când a fost întrebat despre afirmația lui precum că oamenii s-ar simți inconfortabil dacă un grup de bărbați români s-ar muta alături, și dacă„ar simți la fel pentru un grup de copii germani”, Farage a răspuns: “Cred că știți diferența. Vrem o politică de imigrație care nu se bazează doar pe controlul cantității, ci și al calității”.

If you’ve ever said anything bad about Romanians, if you’ve ever said anything supportive of Farage, don’t you *dare* try to bask in the glory of Raducanu.

— Prof Paul Bernal (@PaulbernalUK) September 12, 2021